1 Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a tăiat cei șapte stâlpi.

Şi-a zidit casa. Interpretările care fac din casă o reprezentarea a întrupării lui Hristos sau a bisericii, trupul simbolic al lui Hristos, sau al şcolilor profeţilor, în care sălăşluia înţelepciunea, reprezintă deducţii alegorice neautorizate. E suficient să considerăm această "casă" o figură de stil poetică, care personifică înţelepciunea şi o reprezintă ca locuind într-un loc la ale cărei porţi aşteaptă cercetătorul zelos al adevărului (vezi cap. 8,34).

Şapte stâlpi. Această expresie a fost subiectul multor presupuneri. Şapte de obicei denotă perfecţiune. În consecinţă casa înţelepciunii se poate spune că este deplin şi desăvârşit clădită şi puternic susţinută, întrucât stâlpii sunt din piatră tăiată. Dar a găsi o reprezentare a fiecăruia din aceşti stâlpi înseamnă să debităm simple ipoteze.


2 Și-a înjunghiat vitele, și-a amestecat vinul, și-a pus masa.

Masa. Înţelepciunea e reprezentată ca şi cum ar pregăti un mare ospăţ. În zonele calde animalele trebuiau să fie tăiate chiar înainte de ospăţ, deoarece carnea se altera repede.


3 Și-a trimis slujnicele și strigă, de pe vârful înălțimilor cetății:

Slujnicele. O figură de stil poetică, deoarece "înţelepciunea" este la feminin, slujitorii ei sunt tot la feminin.


4 „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiți de pricepere le zice:

Este prost. [Este simplu, KJV]. Numai aceia care îşi recunosc lipsa de înţelegere răspund la invitaţie. Ceilalţi nu răspund din cauza încrederii în propria superioritate.


5 „Veniți de mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l-am amestecat!

Pâinea. O uşoară schimbare de imagine de la carne şi vin (v. 2) la pâine şi vin, nu necesar o schimbare de reprezentare.


6 Lăsați prostia și veți trăi, și umblați pe calea priceperii!”

Lăsaţi prostia. O redare probabil mai corectă este: "Lăsaţi, voi, cei simpli". Dar o astfel de construcţie e lipsită de obiect. Unii urmează LXX, care redă expresia astfel: "Lăsaţi nebunia". De asemenea în loc de "şi trăiţi", LXX zice: "ca să puteţi domni pururea".

Numai când se despart de căile şi de tovărăşia celor care ignoră apelurile Mântuitorului lor e posibil ca oamenii să trăiască o viaţă deplină şi mulţumitoare. Răspunsul la apelul înţelepciunii şi împărtăşirea cu pâinea şi vinul ei dau o răsplată bogate atât în viaţa aceasta cât şi în lumea viitoare (vezi Ioan 6,51).


7 Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

Ocară. Înţelepciunea întrerupe sfatul ei către cei care îşi recunosc nevoia pentru a explica pentru ce se adresează doar celor simpli în loc să-şi împrăştie mărgăritarele adevărului înaintea celor împietriţi (vezi Matei 7,6). Când se ştie că un om batjocoreşte religie, orice încercare de a-l corecta poate să fie întâmpinată de un potop de insulte, încât rezultatul să fie doar pagubă pentru toţi cei în cauză. Experienţa îl umple pe creştin de ocară şi îl face pe păcătos şi mai împietrit ca înainte. Asemenea oameni sunt adesea mai uşor de influenţat prin apelul indirect al vieţii consecvente şi umile a unui creştin (vezi Matei 5,16).


8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!
9 Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept; învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!

Dă înţeleptului. [Dă învăţătură înţeleptului, KJV]. Ebraica zice doar "dă". Totuşi contextul arată că sfatul e de dat celui înţelept. LXX zice: "Dă un prilej", scoţând în evidenţă ideea că înţeleptul foloseşte orice prilej.

Deşi există primejdia ca cel batjocoritor, ca urmare a unei mustrări neînţelepte, să se împietrească ca să săvârşească un mai mare păcat, cel înţelept realizează cât este de important să ştie cum îl privesc ceilalţi şi e bucuros să primească un sfat chiar sub forma unei mustrări (Psalm 141:5). De aceea, un sfat sănătos adresat unui om înţelept aduce o îndoită răsplată: îl ajută pe primitor şi câştigă pentru sfătuitor prietenia aceluia pe care l-a mustrat.


10 Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; și știința sfinților este priceperea.

Sfinţilor. Ebr. qedoshim, un plural pe care unii îl privesc ca "un plural al maiestăţii" şi de aceea aplică expresia la Dumnezeu. Paralelismul ebraic susţine o astfel de aplicaţie.

LXX-a, însă, priveşte cuvântul qedoshim ca un substantiv plural obişnuit şi redă a doua parte a versetului astfel: "Sfatul sfinţilor e înţelegere, deoarece a şti legea este [caracterul] gândului lor". Vezi PP 596 pentru o citare a acestui verset unde se scrie cu literă mari "sfinţi", şi cu litere cursive expresia "ştiinţa sfinţilor", adăugând acest comentariu: "cunoaşterea lui Dumnezeu este temelia oricărei adevărate educaţii".


11 Prin mine ți se vor înmulți zilele și ți se vor mări anii vieții tale.

Ţi se vor înmulţi zilele. Înţelepciunea se reîntoarce la motivele pentru care cei simpli ar trebui să vină la praznicul ei. Viaţa lungă se oferă ca răsplată pentru înţelepciune şi temere de Dumnezeu (vezi cap. 3,2.16; 4,10; 10,27).


12 Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Pentru tine. Cu toate că rezultatele căilor nebuneşti şi ale împotrivirii faţă de Dumnezeu sunt partea multor nevinovaţi care suferă, iar de binecuvântările unei vieţi bune ai parte mulţi alţii, rămâne totuşi adevărat că înţelepciunea şi nebunia afectează în primul rând pe acela care le practică. Fericirea şi lungimea vieţii în lumea aceasta şi viaţa veşnică sau moartea veşnică în veacul ce va să vină sunt răsplătiri personale, cum e şi remuşcarea simţită la judecată (Ezechiel 18,4; Matei 12,36).


13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.

O femeie gălăgioasă. [O femeie neînţeleaptă, KJV]. În contrast cu apelul unei femei bune, care reprezintă înţelepciunea, Solomon prezintă apelul gălăgios, pasionat al nebuniei. Orice om trebuie să aleagă între acestea două.

Proastă. [Simplă, KJV]. Cuvântul este folosit aici evident într-un sens rău ca denotând lipsa de substanţă morală (vezi la cap. 8,5). Femeia nu cunoaşte nimic din ceea ce ar trebui să cunoască. LXX are o variantă diferită: "Unei femeie nebune şi îndrăzneţe, care nu cunoaşte modestia, ajunge să-i lipsească bucata de pâine". ["Femeia nebună şi fără de omenie, care nu ştie de ruşine, se va lipsi de pâine"].


14 Ea șade totuși la ușa casei sale, pe un scaun, pe înălțimile cetății,

Înălţimile. Înţelepciunea şi-a trimis slujnicele prin cetate şi a strigat de pe locurile cele mai înalte (v. 3). Nebunia stă la poarta ei în splendoare şi mândrie, peste măsură de împodobită, şi îi invită pe cei la fel de nebuni ca ea.


15 ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

Trecătorii. Literal, "cei care traversează cărarea".


16 „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17 „Apele furate sunt dulci, și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

Apele furate. Praznicul pe care îl oferă nebunia constă doar din ape furate şi din pâine a secretelor în contrast cu hrana satisfăcătoare pregătită de înţelepciune (vezi la cap. 5,15).


18 El nu știe că acolo sunt morții și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței morților.

Morţii. Ebr. rephaim. Vezi la Iov 26,5. Spre deosebire de casa bine clădită, întărită cu stâlpi de piatră, a înţelepciunii, cu lumină şi aer din belşug, casa nebuniei este un lăcaş întunecos, tainic, bântuit de amintirea celor care au murit înşelaţi de ispitele ei.

Locuinţa morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a morţilor (vezi la cap. 5,11).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10AH 324, 386; CD 29; CH 222; CT 50, 65, 364; Ed 13; FE 85, 115, 258, 285, 358, 392; GC 80; MH 409; ML 106, 284; MM 34, 165; PP 596, 651, 739; RC 54; Te 156; 3T 491; 4T 27, 273, 337, 553; 5T 322, 439, 587; 8T 63 (mai mult sub Psalm 111:10.)

18�

�

PP 461