1 Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate și nebun. –

Neprihănirea lui. Zicala "sărac dar cinstit" poate să provină din acest proverb. Un proverb foarte asemănător înlocuieşte "nebun" cu "bogat" (cap. 28,6) [KJV]. Unii au socotit că şi aici ar trebui să se înţeleagă "bogat" pentru a avea un context de efect, dar aceasta nu e necesar pentru a da sens expresiei (vezi cap. 17,20).


2 Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva, și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău. –

Nimereşte rău. [Păcătuieşte, KJV]. Sau "greşeşte ţinta". Interpretarea aceasta se potriveşte contextului la fel de bine. Ignoranţa şi graba nechibzuită sunt cauze comune ale greşelilor şi uneori ale păcatului. Despre alte deprinderi despre care se spună că nu sunt bune, vezi cap. 17,26; 18,5; 20,23; 24,23.


3 Nebunia omului îi sucește calea, și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui. –
4 Bogăția aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –

Este părăsit. Vezi la cap. 14,20.


5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa. –

Nepedepsit. Chiar dacă martorul mincinos scapă de pedeapsă în viaţa aceasta, nu poate să scape de ea în cea viitoare. Partea lui va fi în afara cetăţii (Apocalipsa 21,8). Orice cuvânt nefolositor şi orice cuvânt stricat vor reveni în minte şi îl vor convinge pe cel nepocăit de justeţea condamnării sale (vezi Exod 20,16; Matei 12,36; PK 252). Versetul acesta este repetat aproape exact în vers. 9.


6 Omul darnic are mulți lingușitori și toți sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –

Omul darnic. [Prinţul, KJV]. Deoarece prinţii sunt de obicei bogaţi şi puternici, puţini ratează vreun prilej să le câştige bunăvoinţa. Cel ce dă daruri. Vezi la cap. 18,16.


7 Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți. –

Prietenii lui. Dacă proprii lor fraţi ajung să nu mai dorească să-l vadă pe cel sărac de teamă să nu le ceară să-l ajute, cine poate să-i blameze pe prietenii lui că îl părăsesc? Singura excepţie ar fi acel fel de prieten care se alipeşte mai tare ca un frate.

Acesta este unul din puţinele proverbe care conţin trei părţi. Unii socotesc că la origine au fost două proverbe obişnuite, alcătuite din două părţi. LXX are o variantă mai lungă, care, chiar dacă nu putem fi siguri de corectitudinea ei, lasă de înţeles că probabil originalul conţinea mai mult decât se găseşte în prezent în textul masoretic. Varianta LXX pentru v. 7 este: "tot cel ce urăşte pe fratele sărac, departe va fi şi de prieteşug, gândul bun se va apropia de cei ce îi cunosc prieteşugul, şi omul înţelept îl va afla pe el, cel ce face multe rele isprăveşte răutatea; iar cel ce sfârşeşte cu cuvinte, nu se va mântui".


8 Cine capătă înțelepciune, își iubește sufletul; cine păstrează priceperea, găsește fericirea. –

Înţelepciune. Literal, "inimă". În vechime inima era privită ca sediu al minţii.


9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni va pieri. –

Nepedepsit. Vezi la v. 5.


10 Unui nebun nu-i șade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puțin unui rob să stăpânească peste voievozi. –

Desfătări. Ebr. ta'anug, "eleganţă", "lux". Un nebun nu poate rezista influenţelor corupătoare ale unei vieţi rafinate şi nici un serv nu poate domni fără să manifeste aroganţă (vezi Eclesiast 10,6.7).


11 Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile. –

Răbdător. Compară cu Proverbe 14,29; 15,18; 16,32; Iacov 1,19.

Să uite. Unii sunt de părerea că pot mai lesne să câştige glorie manifestând o consideraţie rigidă faţă de justiţie, dar gloria lui Dumnezeu este împărtăşită de aceia care sunt grabnici să ierte, dacă prin iertare ar putea deschide o cale pentru îndreptarea lui vinovat.


12 Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, și bunăvoința lui este ca roua pe iarbă. –

Mânia împăratului. Compară cu cap. 16,14; 20,2.


13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, și o nevastă gâlcevitoare este ca o streașină de pe care picură întruna. –

Nenorocire. Ebr. hawwoth, "ruină care înghite", "prăpăd". Compară cu cap. 10,1; 15,20; 17,21.25.

Picură într-una. Acoperişurile prin care picura apa erau obişnuite în Orient, şi zgomotul produs astfel punea la încercare nervii locuitorilor, aproape la fel cum face o femeie gâlcevitoare (vezi cap. 27,15).


14 Casa și averea le moștenim de la părinți, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –

De la părinţi. Prin contrast o femeie pricepută este un dar special de la Dumnezeu (vezi cap. 18,22).


15 Lenea te cufundă într-un somn adânc, și sufletul molatic suferă de foame.”

Somn adânc. Ebr. tardemah, folosit pentru a descrie starea de inconştienţă lui Adam când Eva a fost creată din coasta lui (Genesa 2,21). Tardemah apare şi în Genesa 15,12; 1 Samuel 26,12; Iov 4,13; 33,15; Isaia 29,10. Lenevia are efect de somnifer atât de puternic asupra simţurilor omului încât el umblă de colo până colo năuc. Foamea e soarta care îl aşteaptă pe un astfel de om (vezi Proverbe 10,4; 12,24; 20,13; 23,21).


16 Cine păzește porunca, își păzește sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –

Sufletul. Compară cu cap. 16,17.


17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea. –

Împrumută. Grija faţă de săraci, în contrast cu neglijenţa practicată de alte popoare, e o dovadă a revelaţiei divine faţă de israeliţi. Este remarcabilă ideea că o asemenea purtare de grijă Îl face pe Dumnezeu datornicul nostru. Ea este în aceea ordine de idei cu afirmaţia pe care a făcut-o Hristos când a spus că priveşte ajutorarea săracilor ca pe un serviciu personal făcut Lui (Matei 25,40; cf. Proverbe 11,24; 28,27).


18 Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –

Nu dori să-l omori. [Să nu-l cruţi, KJV]. Propoziţia aceasta sună literal: "nu înălţa sufletul tău să-l omori". Traducerea KJV este bazată pe interpretarea iudaică veche, care învaţă că e mai bine ca fiul să plângă din cauza mustrării decât ca tatăl să plângă mai târziu din cauza pierderii veşnice a fiului. Prin contrast, traducerea literală face din propoziţie o avertizare împotriva unei pedepsiri atât de violente, care ar putea omorî pe fiu. Sau ar putea să fie o avertizare pentru tată ca să nu neglijeze mustrarea, ca nu cumva fiul să ajungă rău. În Israel, un fiu stricat trebuia să fie adus înaintea bătrânilor pentru judecată şi, dacă era necesar, să fie omorât (Deuteronom 21,18-21).

Pedepsirea copilului timpurie e una bună. Mai târziu, când un tânăr a ales căile rele, există mai puţină speranţă de îndreptare. Prea adesea, părinţii amână pedepsirea până când un copil e destul de mare ca să înţeleagă, doar ca să descopere că acesta este deja pradă unor obiceiuri cu care cu greu mai pot fi schimbate (vezi cap. 13,24; 23,13).


19 Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-și ia pedeapsa; căci, dacă-l scoți din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –

Pedeapsa. Pentru un om a cărui mânie depăşeşte puterea sa de stăpânire de sine, lucrurile învăţate înainte nu sunt de nici un folos, deoarece sunt uitate în focul crizei. Dacă convingi autorităţile să ierte greşeala lui pentru că şi-a învăţat lecţia, vei descoperi că ai greşit. Într-adevăr, mândria lui se poate întoarce împotriva ta pentru că te amesteci în treburile lui.


20 Ascultă sfaturile și primește învățătura ca să fii înțelept pe viitor! –

Pe viitor. Lipsiţi de puterea transformatoare a Duhului Sfânt, oamenii tind să fie la bătrâneţe ce au fost în tinereţe. Timpul învăţării lecţiilor de înţelepciune e în primi ani de viaţă. Ignoranţa sau zburdălnicia copilărească, care uneori este admirată sau scuzată la cei foarte tineri, dezgustă şi supără când se manifestă în forme exagerate mai târziu.


21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește. –

Hotărârea Domnului. [Sfatul Domnului, KJV]. Oamenii păcătoşi şi îngerii căzuţi ar putea să născocească nenumărate planuri pentru ca să împiedice pe Domnul să-Şi aducă la îndeplinire planurile Lui veşnice; cu toate acestea planurile lui Dumnezeu vor fi împlinite şi, într-o zi, universul va fi curăţit atât de păcat cât şi de păcătoşi. Dumnezeu aşteaptă ca servii Săi să supună planurile lor providenţei Sale atotputernice (Proverbe 16,9; Isaia 46,10; Iacov 1,17; 7T 298).


22 Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; și mai mult prețuiește un sărac decât un mincinos. –

Farmecul. [Dorinţa, KJV]. Sensul primei propoziţii nu e clar. Unii interpretează afirmaţia ca însemnând că intenţia contează, când e vorba de facerea de bine. Un sărac care face tot ce poate ca să ajute, chiar dacă lucrul acela e modest, trebuie să fie onorat mai mult decât cineva care făgăduieşte mult, dar pe al cărui cuvânt nu se poate pune temei (vezi cap. 3,27.28). LXX redă acest verset astfel: "rod omului este milostenia, şi mai bun este săracul drept decât bogatul mincinos".


23 Frica de Domnul duce la viață, și cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –

Sătul. Unii au socotit că religia este o piedică în calea sănătăţii şi fericirii în viaţa aceasta, că plăcerea de aici este sacrificată pentru bucuriile făgăduite ale vieţii viitoare. Aceasta nu este adevărat cât se află adevăratei "frici de Domnul" (vezi PP 600). Ascultarea de legile lui Dumnezeu duce la vigoare fizică, care nu slăbeşte prin satisfacerea poftelor păcătoase şi prin lăsarea pradă grijilor chinuitoare (vezi 6T 225). Un creştin care se nelinişteşte este creştin doar pe jumătate. Având toată grija aruncată asupra Domnului (1 Petru 5,7) cu fiecare faptă săvârşită în măsura puterii lui, servul Domnului se odihneşte sigur fiind că toţi îngerii cerului sunt la dispoziţie pentru a aranja ca să i se întâmple nimic ce nu e spre binele lui final (vezi Romani 8,28).


24 Leneșul își vâră mâna în strachină și n-o duce înapoi la gură. –

În strachină. [În sânul său, KJV]. Literal, "în strachina sa". Traducerea "în sânul său" e bazată pe LXX, Siriaca şi pe câţiva traducători iudei vechi. Simbolul e luat din vechiul obicei de a mânca dintr-o strachină comună. Leneşul îşi înfige mâna în mâncare, fără îndoială căutând bucăţile mai alese. Solomon sugerează sarcastic că leneşul nu se osteneşte să ridice mâncarea la gură (vezi cap. 26,15).


25 Lovește pe batjocoritor, și prostul se va face înțelept; mustră pe omul priceput, și va înțelege știința. –

Loveşte pe batjocoritor. Batjocoritorul e considerat prea împietrit ca să-l mai ajute pedeapsa, dar prostul care mare are încă posibilitatea să se schimbe va lua aminte la avertizare şi va învăţa să fie chibzuit. Omul cu pricepere nu are nevoie să fie bătut sau să vadă pe altul pedepsit în felul acesta. El este dornic să înveţe doar dintr-o simplă mustrare (vezi 1 Timotei 5,20).


26 Cine jefuiește pe tatăl său și izgonește pe mama sa, este un fiu care aduce rușine și ocară. –

Izgoneşte. El îşi alungă mama fie prin purtarea lui, fie prin aducerea părinţilor săi în sărăcie, aşa încât ei îşi pierd locuinţa (vezi cap. 10,5; 17,7).


27 Încetează, fiule, să mai asculți învățătura, dacă ea te depărtează de învățăturile înțelepte. –
28 Un martor stricat își bate joc de dreptate, și gura celor răi înghite nelegiuirea. –

Îşi bate joc de dreptate. El nu e preocupat să vadă că se face dreptate, aşa că e dispus să jure fals pentru a-şi ajuta prietenul sau pentru a face rău celui nevinovat. El e nepăsător la mustrările Legii lui Dumnezeu împotriva unor astfel de fapte (Exod 20,16; Levitic 5,1).

Înghite nelegiuirea. Compară cu Iov 15,16; 20,12; Romani 1,32.


29 Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, și loviturile pentru spinările nebunilor. –

Pedepsele. Iubirea de nelegiuire şi paguba făcută celui nevinovat nu vor rămâne nepedepsite. Plata e pregătită pentru cei răi. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5PK 252

11�

2T 426

14�

MH 359

17�

Ed 141; 6T 307

18�

CG 257

23�

6T 225; PP 600

27�

MB 208