1 Marele preot Eliașib s-a sculat împreună cu frații săi, preoții, și au zidit poarta oilor. Au sfințit-o și i-au pus ușile; au sfințit-o de la turnul Mea, până la turnul lui Hananeel.

Eliaşib s-a sculat. E normal să-l găsim pe marele preot Eliaşib dând un exemplu bun cu ocazia aceasta. Mai târziu, a devenit "rudă" ["aliat"] cu Tobia prin căsătorie (cap. 13,4) şi a fost vinovat de profanarea templului (cap. 13,5). După şirul de mare preoţi redat în cap. 12,10.11, pare că Eliaşib era fiul lui Ioiachim şi nepotul lui Iosua, care se întorseseră din Babilon împreună cu Zorobabel (Ezra 2,2; 3,2).

Se pare că scopul special al capitolului acestuia este să dea cinstea cuvenită celor în măsură s-o primească - înscrierea în analele istoriei a numelor bărbaţilor care au ieşit cu generozitate în faţă cu acest prilej important, şi-au sacrificat tihna de dragul datoriei şi, prin aceasta, s-au expus unui atac vrăjmaş, cu care erau ameninţaţi deja (cap. 4,18-20).

Cu fraţii săi. Adică preoţii, în general. Faptul că preoţii au preluat construirea unei porţiune a zidului de est, pe lângă lucrarea menţionată aici, reiese din v. 28.

Poarta oilor. Se pare că poarta era total distrusă. Ea se afla la extremitatea estică a zidului de nord, care marca aici limitele domeniului Templului (vezi harta de la p. 406). Târgul oilor s-a aflat probabil în vecinătatea lui şi a dat porţii numelui lui (vezi Ioan 5,2).

Am sfinţit-o. Aceasta pare să fi fost o sfinţire preliminară, deosebită de cea descrisă în cap. 12,27-43. După ce au terminat Poarta oilor şi zidul care se întindea înspre apus până la Turnul lui Hananeel, preoţii au anticipat sfinţirea generală printr-una specială, numai a lor, în felul acesta recunoscând caracterul sacru al lucrării, cât devreme cu putinţă.

Turnul. Turnurile lui Meah (ebr. Hamme'ah, literal "o sută") şi Hananeel se pare că aparţineau fortăreţei Templului (vezi la cap. 2,8). Întrucât nu este menţionată nici o lucrare de construcţie la turnuri, se pare că ele au fost intacte.


2 Alături de Eliașib au zidit și oamenii din Ierihon; alături de el a zidit și Zacur, fiul lui Imri.

Oamenii din Ierihon. Porţiunea de zid de lângă Eliaşib a fost reconstruită de către cetăţenii din Ierihon. Faptul că Ierihonul făcea parte din Iudea restaurată reiese din Ezra 2,34.

Zacur. Secţiunile de zid menţionate par să fi fost de diferite lungimi şi cantitatea de muncă necesară pentru restaurarea lor pare, de asemenea, să fi variat. De unele secţiuni răspundea delegaţia unei cetăţi întregi, în timp ce de alte secţiuni răspundea un singur om sau o singură familie, ca în cazul lui Zacur. El era un levit care, mai târziu, a semnat un legământ special între popor şi Dumnezeu (vezi cap. 10,12).


3 Fiii lui Senaa au zidit poarta peștilor. Au acoperit-o cu scânduri și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele.

Poarta peştilor. Poarta aceasta era probabil aproape de piaţa de peşte, unde tirienii îşi vindeau peştele (cap. 13,16). Se pare că era amplasată în mijlocul zidului de nord (vezi şi Neemia 12,39; 2 Cronici 33,14; Ţefania 1,10).

Fiii lui Senaa. Vezi la Ezra 2,35.

Încuietorile. [Barele, KJV]. Acest cuvânt, tradus corect "bare", apare deseori în Biblie şi indică barele încrucişate cu ajutorul cărora este închise porţile pe dinăuntru.


4 Alături de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț; alături de ei a lucrat Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabeel; alături de ei a lucrat Țadoc, fiul lui Baana;

Meremot. Un membru al uneia dintre familiile preoţeşti care nu au putut să-şi stabilească identitatea pe timpul lui Zorobabel (vezi Ezra 2,61). El fusese un tovarăş de călătorie al lui Ezra (Ezra 8,33; cf. Neemia 3,21). Acum el a zidit două porţiuni ale zidului (Neemia 3,21) şi, câteva luni mai târziu, a semnat legământul (cap. 10,5).

Meşulam. Una dintre căpeteniile care îl însoţiseră pe Ezra cu 13 ani în urmă, la reîntoarcerea lui din Babilon (Ezra 8,16). El şi-a asumat acum răspunderea de a construi două porţiuni (Neemia 3,30) şi, mai târziu, a semnat legământul lui Neemia în calitatea de căpetenie de seminţie (cap. 10,20). Cu toate că era un susţinător loial al lucrării lui Neemia, Neemia se plânge că el îşi dăduse fiica unui fiu al vrăjmaşului, Tobia (cap. 6,18).


5 alături de ei au lucrat tecoiții, ai căror fruntași nu s-au supus în slujba Domnului.

Tecoiţii. Oamenii din Tecoa, o cetate mică la aprox. 8 km sud de Betleem, acum numit Tequ. De la Tecoa a venit "femeia iscusită" pe care Ioab a trimis-o să-l facă pe David să-l aducă acasă pe Absalom (2 Samuel 14,2.3). Dimensiunile ei par să fi fost cauza pentru care nu apare nici pe lista cetăţilor, nici a oraşelor celor care s-au întors cu Zorobabel (Ezra 2,20-35) şi nici pe lista recensământului din Neemia 11,25-36.

Au lucrat. [Au dres, KJV.] Fiind puţini la număr, tecoiţilor li s-a încredinţat o porţiune de zid care avea nevoie de reparaţie, dar nu de reconstruire completă. Cu toate acestea, ei par să fi fost atât de plini de zel, încât şi-au luat răspunderea de a repara o a doua porţiune de zid (v. 25).

Fruntaşii. Clasele dominante, 'adirim, literal, "cei înălţaţi", s-au dat înapoi de la lucru, aşa cum boii îşi trag înapoi grumazul de la jug (vezi Ieremia 27,11.12). Ei s-au ţinut deoparte, lăsând munca pe seama poporului de rând. Acesta este cel dintâi caz de opoziţie pasivă înregistrat de Neemia. În cronica lui de mai târziu apar şi alte cazuri.


6 Ioiada, fiul lui Paseah, și Meșulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scânduri și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele.

Poarta cea veche. Ebr. sha'ar hayyeshanah, ca înseamnă, literal, "poarta vechimii" sau, ca în engleză [şi română], pur şi simplu"poarta cea veche". Cu toate că expresia ebraică a dat naştere la multe variante de traduceri, nu e nevoie să se presupună o eroare de text, aşa cum au făcut cei mai mulţi traducători şi comentatori. Unii comentatori au sugerat că cuvântul pentru "cetate" s-a pierdut şi redau "poarta cetăţii vechi". Dar sugestia aceasta este la fel de inacceptabilă, întrucât "poarta veche" era într-o porţiune de zid care cuprindea adăugirea cea mai recentă a cetăţii. LXX traduce yeshanah, ca nume propriu, Isana. Atunci în ebraică s-ar spune "poarta Ieşana". Se poate ca poarta aceasta să-şi fi primit numele de la cetatea Ieşana, acum Burj el-Isâneh, la nord-vest de Baal-hazor, care este cam la 24 km nord de Ierusalim (2 Cronici 13,19). "Poarta cea veche" este de obicei identificată cu "Poarta unghiului" din 2 Regi 14,13 şi Ieremia 31,38, care era situată în unghiul de nord-vest al zidului cetăţii.


7 Alături de ei au lucrat Melatia, gabaonitul, Iadon, meronotitul, și oamenii din Gabaon și Mițpa, până la scaunul dregătorului de dincoace de râul Eufrat;

Gabaonitul. Gabaon este acum ej-Jib, cam la 9,6 km nord-vest de Ierusalim.

Meronotitul. Amplasarea Meronotului este necunoscută. Trebuie să fi fost aproape de Gabaon şi Miţpa (vezi 1 Cronici 27,30).

Miţpa. Probabil locul cu numele Tell on-Naşbeh, cam la 14,4 km nord de Ierusalim.

Până la scaunul dregătorului. Semnificaţia expresiei astfel traduse este incertă. Ea indică fie regiunea din care veneau ziditorii acestei porţiuni de zid, fie extinderea activităţii lor la zid. După prima interpretare, oamenii aceştia veneau din Gabaon, Meronot, Miţpa şi de departe, din nord, de la scaunul guvernatorului provinciei de "Dincolo de Râu", care ar însemna că unii iudei izolaţi au venit de la reşedinţa satrapului din Damasc sau Alleppo. Potrivit celei de-a doua interpretări, "scaunul dregătorului" era reşedinţa satrapului, când venea la Ierusalim cu treburi oficiale. Dacă aşa stau lucrurile, clădirea trebuie să fi fost în imediata vecinătate a zidului.


8 alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, și alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat.

Argintari. Lucrătorii iscusiţi, precum argintarii şi farmaciştii, poate nu au aparţinut ansamblurilor recunoscute de cetate sau familie, ca ceilalţi constructori, şi astfel au fost înscrişi pe liste separate.

Întărit. Ebr. 'azab, poate "a pregăti". LXX redă 'azab prin "au lăsat", o expresie alternativă dată şi în notele KJV. Dar o astfel de traducere a cuvântului, în contextul acesta, ar fi fără sens, deşi 'azab are un sens asemănător acestuia în alte pasaje în care se găseşte. Cei mai mulţi traducători au presupus că era un termen tehnic, folosit în domeniul construcţiilor. În textele recent descoperite, de la Ras Şamrah, este folosit des un cuvânt, 'adab, cu înţelesul de "a face", "a pregăti", "a pune". Întrucât într-o limbă semitică înrudită, litera d poate înlocui ebraica z, cum se întâmplă şi în aramaică, e foarte probabil că 'azab din toate textele Ras Şamrah este echivalentul lui 'azab din Neemia 3,8 şi că traducerea KJV este, cel puţin, aproximativ corectă.

Zidul cel lat. Un detaliu topografic necunoscut al Ierusalimului.


9 Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai mare peste jumătate din ținutul Ierusalimului.

Jumătate din ţinutul Ierusalimului. Cetatea însăşi nu pare să fi fost împărţită în felul acesta; totuşi, se considera că teritoriul din afara zidului îi aparţinea, aşa cum se sugerează în LXX. Acest teritoriu înconjurător era probabil împărţit în două părţi şi peste fiecare jumătate era pus câte un cârmuitor (vezi vers. 12).


10 Alături de ei a lucrat, în fața casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, și alături de el a lucrat Hatuș, fiul lui Hașabnia.

În faţa casei sale. Partea de zid reparată de Iedaia se afla în faţa casei sale, care era probabil lipită sau aproape de zid. El avea, prin urmare, un interes special în refacerea părţii de zid care urma să-i asigure protecţia. Expresii asemănătoare sau similare se găsesc în v. 23,28-30.


11 O altă parte a zidului și turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, și de Hașub, fiul lui Pahat-Moab.

O altă parte. Literal, "a doua parte". Se subînţelege că porţiunile mai lungi erau împărţite între două cete de lucrători. Dar acum pare ciudat că în nici unul dintre cazurile acestea nu e menţionată o primă porţiune, fiind amintită doua cea de-a doua (vezi v. 19-21.24.27.30). Totuşi, în două dintre cele şapte cazuri în care este menţionată o a doua parte, constructorii sunt deja amintiţi ca fiind angajaţi şi la o altă secţiune de zid. Poate că acest lucru se potriveşte şi în celelalte cinci cazuri, deşi lucrul acesta nu reiese din raport, aşa cum se prezintă el actualmente.

Turnul cuptoarelor. El este din nou menţionat în cap. 12,38, şi trebuie să fi fost pe zidul de vest, deşi poziţia lui exactă nu poate fi determinată.


12 Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Șalum, fiul lui Haloheș, mai marele peste jumătate din ținutul Ierusalimului.

Fetele. Cei mai mulţi tâlcuitori preferă traducerea "satele" (vezi cap. 11,25-31, unde cuvântul ebraic e tradus în felul acesta). Acestea ar fi sate peste care cârmuia Şalum, în calitate de conducător a jumătate de district. Totuşi, unii comentatori acceptă o interpretare literală, considerând că fetele lui Şalum l-au ajutat la lucru. Opinia aceasta nu poate fi respinsă pe bază de motive etice, întrucât în Orient nu e ceva neobişnuit ca femeile să îndeplinească munci grele.


13 Hanun și locuitorii Zanoahului au dres poarta văii. Au zidit-o și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele. Ei au făcut o mie de coți de zid până la poarta gunoiului.

Poarta văii. Vezi la cap. 2,13.

Zanoahului. Oraşul acesta se află în vecinătatea Bet-Şemeşului, cam la 22,4 km sud-vest de Ierusalim, în linie dreaptă. Locul acela este numit acum Khirbet Zamu'.

O mie de coţi. O însemnare topografică importantă, care precizează că distanţa dintre Poarta văii şi Poarta gunoiului era de 444,4 m. Unii au pus la îndoială faptul că o grupă ar fi putut să repare

o porţiune atât de mare şi, de aceea, au interpretat cuvintele ca o paranteză topografică care redă distanţa dintre cele două părţi. Dar exprimarea este specifică. Probabil că unele porţiuni ale zidului au fost mai puţin deteriorate decât altele şi puteau, deci, să fie mai uşor reparate.


14 Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ținutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele.

Poarta gunoiului. Vezi la capitolul 2,13, acolo sunt aceleaşi cuvinte ebraice.

Bet-Hacheremului. Identificat cu 'Ain Kârim, 7,2 km vest de Ierusalim.


15 Șalum, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scânduri și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lângă grădina împăratului, până la treptele care coboară din cetatea lui David.

Poarta izvorului. Vezi la cap. 2,14.

Mai marele peste ţinutul Miţpa. [Cârmuitorul unei părţi din Miţpa, KJV.] Adică a districtului Miţpa, care se deosebeşte de oraşul Miţpa (vezi v. 19; vezi la v. 7).

Siloe. Scris şi Siloam (Ioan 9,7.11). A mai existat şi un oraş sub numele de Siloam (Luca 13,4), acum Silwân, pe versanţii sud-vestici ai Muntelui Măslinilor. Tunelul săpat în stâncă, care încă alimentează iazul Siloam din pârâul din valea Chedron, a fost construit de Ezechia (vezi la 2 Regi 20,20). În conducta aceasta s-a găsit faimoasa inscripţie a Siloamului (vezi vol. II, p. 87 pentru traducere).

Grădina împăratului. Aceasta se afla în partea de sud a Văii Chedron, unde locuitorii din Silwân au acum grădinile lor de zarzavat.

Treptele. Întrucât "Cetatea lui David" se afla pe dealul sud-vestic, trebuie să fie vorba un ecluză în trepte din partea de sus a cetăţii până în vecinătatea iazului Siloam, în partea sudică şi cea mai joasă a cetăţii, prevăzută cu zid.


16 După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ținutul Bet-Țurului, a lucrat la dregerea zidului până în fața mormintelor lui David, până la iazul care fusese zidit și până la casa vitejilor.

Neemia, fiul lui Azbuc. A nu se confunda cu autorul cărţii lui Neemia.

Bet-Ţurului. O cetatea care a ajuns vestită pe timpul Macabeilor şi numită acum Khirbet et-Tubeqah. Se găseşte cam la 6,4 km sud-vest de Ierusalim, în linie dreaptă. O expediţie americană a făcut acolo săpături arheologice, în 1931.

Mormintele lui David. Mormintele acestea, situate în interiorul cetăţii (1 Regi 2,10; 11,43 etc.)

continuau să fie cunoscute pe vremea apostolilor (Fapte 2,29), dar de atunci nu se mai cunoaşte

amplasarea lor exactă.

Iazul care fusese zidit. Un iaz artificial, altfel necunoscut.

Casa vitejilor. Amplasare necunoscută. Trebuie să fi fost centrul militar sau armurăria.


17 După el au lucrat leviții, Rehum, fiul lui Bani, și alături de el a lucrat, pentru ținutul său, Hașabia, mai marele peste jumătate din ținutul Cheila.

Cheila. Astăzi Khirbet Qîla, la 12,8 km nord-vest de Hebron. Cheila a jucat un rol important în istoria timpurie a lui David (vezi 1 Samuel 23,1) şi se afla aproape de hotarul filistean.


18 După el au lucrat frații lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumătate din ținutul Cheila;
19 și alături de el, Ezer, fiul lui Iosua, mai marele Mițpei, a dres o altă parte a zidului, în fața suișului casei armelor, în unghi.

O altă parte. Vezi la v. 11. Ezer nu e amintit anterior ca reparând vreo porţiune de zid, cu toate că "oamenii din ... Miţpa" sunt înregistraţi ca atare (v. 7). Se pare că Ezer fie era conducătorul lor, fie l-a înlocuit pe conducătorul lor iniţial.

Suişului. Expresia introdusă astfel era înţeleasă de orice contemporan al lui Neemia, dar pentru noi nu e clară. Probabil erau mai multe case ale armelor în Ierusalim (vezi Isaia 22,8). Aceea numită aici "casa armelor, în unghi [sau în colţ]" era se pare situată la colţul făcut de zidul de est. Trepte sau o potecă duceau la ea din Valea Chedron.


20 După el, Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot, Eliașib.

Baruc. Baruc are marea cinste de a fi evidenţiat în mod special. El a împlinit repede prima însărcinare încredinţată, care nu este menţionată pe lista lui Neemia (vezi la v. 11) şi acum a preluat

o altă porţiune. A dres cu râvnă. Deşi construcţia propoziţiei în limba ebraică este dificilă şi redarea ei este oarecum nesigură, traducerea KJV pare să fie cea mai bună.

Poarta casei. Menţionarea "uşii" poate să dea de înţeles că locuinţa lui Eliaşib era prea mare pentru a servi satisfăcător ca semn definitoriu. Observaţia aceasta relevă faptul că reşedinţa marelui preot era amplasată la sud de Templu, aproape de zidul de est.


21 După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, a dres o altă parte, de la poarta casei lui Eliașib până la capătul casei lui Eliașib.

Meremot. Prima porţiune a lui este amintită în vers. 4. A doua "parte" nu se poate să fi fost prea mare, întrucât lungimea ei a fost, pe cât se pare, doar o porţiune din casa marelui preot.


22 După el au lucrat preoții din împrejurimile Ierusalimului.

Preoţii. Aceşti bărbaţi, identificaţi mai specific ca oameni "din împrejurimile Ierusalimului" ["din câmpie" KJV], ebr. kikar, trebuie să fi deţinut proprietăţi în partea inferioară a văii Iordanului. Kikkar se referă de obicei la regiunea din apropiere de Ierihon.


23 După ei, Beniamin și Hașub au lucrat în dreptul casei lor. După ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lângă casa lui.

Azaria. Azaria era preotul care a împărţit cu Ezra misiunea de a citi şi a explica Legea (cap. 10,2). Mai târziu, a luat parte la sfinţirea zidului (cap. 12,33).


24 După el, Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, de la casa lui Azaria până la unghi și până la colț.

Până la unghi. Nici unghiul şi nici colţul menţionate aici nu pot fi amplasate, dar privind harta Ierusalimului (vezi p. 406) se poate vedea că zidul de răsărit nu mergea nici pe departe în linie dreaptă, aşa cum au scos la iveală săpăturile arheologice.


25 Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în fața unghiului și în fața turnului de sus care iese înainte din casa împăratului, lângă curtea temniței. După el a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoș.

Turnului de sus. [Casei de sus, KJV.] În ebraică nu e sigur dacă cuvântul tradus "sus" descrie un "turn" sau o "casă". Cei mai mulţi comentatori îl ataşează cuvântului "turn". "Casa de sus a împăratului" (KJV), din partea de nord a domeniului Templului, probabil că nu e nimic altceva decât vechiul palat al lui David, care era cândva amplasat în acest cartier al cetăţii, în timp ce palatul lui Solomon a fost construit pe dealul de nord-est. Palatul lui David, ca şi cel al lui Solomon (Ieremia 32,2), ar fi putut avea în mod firesc propria lui temniţa. De la temniţa aceasta a venit numele de "poarta temniţei".


26 Slujitorii Templului, care locuiesc pe deal, au lucrat până în dreptul porții apelor, la răsărit, și până în dreptul turnului care iese în afară.

Pe deal. [În Ofel, KJV.] Ofel pare să fi fost numele porţiunii de nord a dealului estic, adică locul cetăţii lui David, învecinându-se cu limitele sudice ale domeniului Templului. Aici locuia o mare parte din personalul Templului, chiar şi pe vremea lui Hristos.

Porţii apelor. Aceasta trebuia să fi fost o poartă în zidul de est, care era deasupra izvorului Ghihon din Valea Chedron, numită aşa datorită faptului că apa de la izvor era adusă înăuntru prin această poartă.

Turnului care iese în afară. Acesta s-ar putea să fie turnul ale cărui ruine au fost dezgropate de arheologii englezi, între anii 1923-1925, sus, deasupra Izvorului fecioarei (Ghihon) din Valea Chedron.


27 După ei, tecoiții au dres o altă parte în dreptul turnului celui mare care iese în afară, până la zidul dealului.

Tecoiţii. Vezi la vers. 5.


28 Deasupra porții cailor, preoții au lucrat fiecare înaintea casei lui.

Porţii Cailor. Plasarea Porţii cailor reiese din 2 Cronici 23,15, comparat cu 2 Regi 11,6, care arată nu trebuie să fi fost departe de Templu şi de palatul regal, în timp ce o comparaţie între Neemia 3,27.28 indică faptul că ea se afla în vecinătatea zidului Ofelului şi s-ar putea considera potrivit să aparţină acestuia. Probabil era amplasat la colţul sud-estic al domeniului Templului, pe pantele Muntelui Moria.


29 După ei, Țadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el a lucrat Șemaia, fiul lui Șecania, păzitorul porții de la răsărit.

Ţadoc. Probabil căpetenia grupării preoţeşti a lui Imer (Ezra 2,37).

Şemaia. Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul porţii de răsărit, nu poate fi identificat cu Şemaia din 1 Cronici 3,22, un descendent direct al regelui David.

Porţii de la răsărit. Probabil o poartă a Templului, în zidul de răsărit, identificată de unii ca fiind Poarta cailor din v. 28. Şemaia este menţionat ca păzitor al porţii de răsărit şi nu ca dregător al ei. E, deci, posibil ca poarta să fi fost întreagă şi să nu fi avut nevoie de reparaţii. Nu se indică locul unde a lucrat el. Probabil era unul dintre preoţi (vezi cap. 12,6).


30 După el, Hanania, fiul lui Șelemia, și Hanun, al șaselea fiu al lui Țalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei, Meșulam, fiul lui Berechia, a lucrat în fața odăii lui.

Hanania. Probabil preotul care a luat parte la sfinţirea zidului (cap. 12,41).

Meşulam. Vezi la vs. 4.


31 După el, Malchia, dintre argintari, a lucrat până la casele slujitorilor Templului și negustorilor, în dreptul porții Mifcad și până la odaia de sus din colț.

Dintre argintari. Vezi la v. 8. Casele slujitorilor. [Locul Netinimilor, KJV.] Întrucât netiniţii [slujitorii] locuiau în Ofel (v. 26), acest "loc al netiniţilor" trebuie să fi fost o clădire de odăi legate de Templu. Negustorilor. "Locul" ["casele"] indicat aici pare să nu fi fost locuinţa negustorilor, ci un depozit de mărfuri, poate pentru mirodeniile sau tămâia necesare în slujba Templului.

Mifcad. Ebr. miphqad, tradusă şi "înscriere" sau "sumă" ["numărul" sau "numărătoare"] (2 Samuel 24,9; 1 Cronici 21,5) şi "poruncă" (2 Cronici 3,13). Aici pare să fie numele unui anumit loc din domeniul Templului, ca în Ezechiel 43,21, unde este redat prin "loc anume". Unii comentatori au sugerat că "poarta Mifcad" era numită aşa pentru că ducea la locul anume al domeniului Templului, la care se referă Ezechiel. Întrucât chestiunea aceasta n-a fost încă elucidată, este preferabil să folosim mai departe varianta numelui acestei porţi ca în KJV. Ea trebuie să fi fost amplasată în partea de nord a zidului estic al Templului şi se poate să fi fost aproape de actuala "Poartă de Aur" de la Haram esh-Sherîf.


32 Argintarii și negustorii au lucrat între odaia de sus din colț și poarta oilor.

Poarta oilor. Vezi la v. 1. Conturul zidului este complet.

Vezi imaginea următoare.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�

PK 638

5.28�

PK 639

28-30�

5T 342

NOTĂ SUPLIMENTARĂ

LA CAPITOLUL 3

Pentru a înţelege pe deplin relatarea investigaţiei nocturne efectuate de Neemia asupra zidurilor ruinate (cap. 2,13-15), a construirii zidului (cap. 3) şi a sfinţirii zidului (cap. 12,27-43), este necesară cunoaşterea topografiei Ierusalimului.

Harta de la p. 406 prezintă câteva dealuri şi văi din Ierusalim sau din imediata vecinătate a acestuia. Înconjurând Ierusalimul pe la apus, se află valea Hinom, pe care seînalţă dealul apusean al cetăţii. Mergând de-a lungul dealului apusean pe la nord, valea se îndreaptă spre est pentru a întâlni Valea Chedron, la izvorul En-Rogel, acum numit Fântâna lui Iov sau a lui Neemia (600 m deasupra nivelului mării). La răsărit de dealul apusean şi între el şi Muntele Moria şi Muntele Sion, cele două dealuri răsăritene, se află Valea Tyropoeon (a Brânzarilor). Numele acestei văi menţionate în Biblie este dat de Iosif Flavius. A treia vale principală este Valea Chedron, care desparte dealurile răsăritene ale cetăţii de Muntele Măslinilor. În mijlocul acestei văi se află izvorul nesecat Ghihon (625 m), numit Izvorul fecioarei.

Dealul apusean, greşit numit din timpuri medievale Sion, este dealul cel mai înalt al Ierusalimului (757 m). Dealul Templului, Muntele Moria, este următorul ca înălţime (728 m), în timp ce dealul de sud-est coboară de la Dealul Templului la 624 m, în partea lui cea mai sudică. Vechea părere că cetatea lui David era situată pe dealul apusean, reflectată în numele lui tradiţional de Sion, a fost de multă vreme abandonată. Cercetările arheologicedin ultimii 75 de ani au arătat lămurit că vechea cetăţuie a iebusiţilor, mai târziu Cetatea lui David sau Sion, era amplasată pe dealul sud-vestic.

La origini, zidul cetăţii înconjura numai citadela, amplasată pe dealul de sud-est de către primii colonizatori datorită apropierii ei de cel puţin două izvoare, Ghihon, în Valea Chedron, şi En-Rogel, la punctul de întâlnire dintre văilor Chedron şi Hinom. Este posibil ca un al treilea izvor care nu mai curge, "Izvorul balaurului" din Neemia2,13, să fi fost în Valea Tyropoeon sau în partea apuseană a Văii Hinom.

Solomon a construit Templul pe dealul de nord-est, Moria, iar în spaţiul dintre acesta şi cetatea lui David şi-a zidit propriul palat. În felul acesta, cetatea avea o formă alungită. Mulţi cercetători au socotit că dealul apusean a fost inclus în sistemul de apărare al cetăţii, la o dată timpurie, poate în timpul domniei lui Solomon.

Din 1967 de când s-au făcut săpături arheologice extinse sub conducerea arheologilor erei, cunoştinţele noastre legate de Ierusalim au crescut considerabil. Doar descoperirea unei secţiuni din partea de vest a zidului vestic de către prof. N. Avigad, menţionată mai sus, este cu adevărat potrivită cu studiul nostru prezent. Cele mai multe descoperiri făcute în perioada următoare războiului de şase zile privesc cetatea irodiană, cetatea cu care Isus a fost atât de familiar în timpul lucrării Lui de început.

Totuşi, o parte din zidul construit de Neemia a fost identificat de K. Kenyon, în timpul excavaţiile pe care ea le-a făcut pe panta estică a dealului sud-estic, deasupra Izvorului Ghihon. Aceasta descoperire arată că, cel puţin în acest punct, zidul lui Neemia n-a urmat cursul zidului anterior, ci a fost construit mai sus, aproape de creasta dealului, şi mai spre vestul zidului pre-exilic. Dacă s-a procedat l-a fel şi în alte părţi ale cetăţii, dimensiunea Ierusalimului lui Neemia a fost considerabil mai mică decât a cetăţii anterioare.

Deşi descoperirile lui N. Avigad şi K. Kenyon ne-au oferit informaţii multe şi foarte folositoare, noi suntem mai mult sau mai puţin în întuneric cu privire la linia urmată de zidurile cetăţii în timpurile Vechiului Testament, ştiind atât cât ne permit detaliile cunoscute.

Este sigur că cetatea lui David a avut ca limită dealul de sud-est şi că Solomon a extins cetatea spre nord, incluzând teritoriul care acum este cunoscut sub numele deHaram esh-Sherif. Pe acest deal de nord, cunoscut şi ca Dealul templului, au fost ridicate structurile Templului şi ale palatului regal. Nu se ştie încă dacă cetatea s-a întins spre vest în acea vreme şi dacă da, cât anume, deşi este sigur că după 700 î.Hr. o parte din dealul vestic a fost înglobat între zidurile cetăţii şi că cetatea Ierusalimului a păstrat această întindere până când a fost distrusă de Nebucadneţar.

Deoarece nu se cunosc dimensiunile cetăţii lui Neemia, harta de la p. 406 prezintă două posibilităţi, cu două posibile locaţii pentru Dealul principal, Turnul cuptoarelor,Poarta văii şi Poarta gunoiului. Dacă Neemia a refăcut Ierusalimul, în ansamblu, în dimensiunile lui pre-exilice, este inclus teritoriul înglobat de zid în est şi indicat pe hartă prin linii întrerupte. Pe de altă parte, este posibil ca cetatea lui Neemia, cu o populaţie post-exilică mică, să se fi limitat la dimensiunile Ierusalimului lui Solomon. În acest caz, zidurile lui respectă, aproximativ, ruta indicată de linii negre groase de pe harta p. 406.

În timpul săpăturilor realizate de prof. N. Avigad în 1970 şi 1971, a fost descoperită o porţiune curbă de 40 m lungime a zidului cetăţii pre-exilice - marcată pe harta dela p. 406 cu o linie neagră - care demonstrează că porţiuni din dealul de vest au fost înglobate în cetatea pre-exilică. Săpăturile au datat această porţiune descoperită de curând ca fiind din jurul anului 700 î.Hr., care - dacă este corectă - face din împăratul Ezechia constructorul ei (vezi Israel Exloration Quarterly, 22 [1972], 193-195). Faptul că acest împărat al lui Iuda a fost angajat în construirea şi întărirea fortificaţiilor Ierusalimului este atestat în 2 Cronici 32,5. Totuşi, nu se ştie dacă zidurile lui Neemia respectă cu exactitate cursul zidului pre-exilic.

Partea de vest a cetăţii, numită Mishneh, este amintită în 2 Împăraţi 22,14 (RSV). Construirea ei în timpul împăratului Ezechia a dublat probabil dimensiunea cetăţii

împrejmuite anterioare.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1�

�

PK 638

5.28�

PK 639

28-30�

5 T 342