1 „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului pe care-L doriți; iată că vine – zice Domnul oștirilor.

Solul meu. Dumnezeu răspunde la ultima întrebare din capitolul precedent afirmând cu certitudine că El vine cu judecată şi dreptate. Pentru cei din zilele lui Maleahi solia aceasta a fost o avertizare că Dumnezeu Se va ocupa de păcatele lor. Totuşi, pe lângă faptul că a fost o avertizare pentru iudeii din zilele lui Maleahi, solia aceasta avea şi o importanţă mesianică (vezi comentariul la Marcu 1,2; vezi DA 161). Ioan Botezătorul a fost solul care a pregătit calea înaintea Domnului predicând pocăinţa (vezi Isaia 40,3-5; Matei 3,1-3; 11,10.11; Luca 3,2-14).

Va intra în Templul Său. Adică, în locul prea sfânt pentru lucrarea judecăţii de cercetare (GC 426). Solul legământului. Sau, îngerul legământului (vezi comentariul la Hagai 1,13).

Domnul, sau solul legământului, nu este nimeni altul decât Hristos, a doua persoană a Dumnezeirii (vezi comentariul la Exod 3,2) şi trebuie să fie clar deosebit de solul amintit anterior în acest verset. Profeţia aceasta privitoare la solul legământului se aplică nu doar la timpul când Hristos a venit în Templul Său la prima Sa venire (vezi DA 161), ci şi la evenimentele legate de sfârşitul istoriei pământului şi a doua venire (vezi GC 424; PP 339).


2 Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului și ca leșia înălbitorului.

Cine va putea să sufere? Vezi Ioel 2,11. Iudeii credeau că Mesia venea cu judecata ca să-i pedepsească pe păgâni. Dimpotrivă, Maleahi îi avertizează pe iudei că vor fi cei dintâi care vor suferi judecata (vezi Amos 5,18).

Focul topitorului. După cum focul desparte metalul de zgură, tot aşa Dumnezeu prin judecata Lui îi desparte pe cei drepţi de cei nelegiuiţi (vezi comentariul la v. 1).

Leşia nălbitorului. Săpunul modern nu era cunoscut în antichitate; pe atunci se foloseau substanţe alcaline de origine vegetală obţinute prin arderea anumitor plante şi folosite pentru spălat.


3 El va ședea, va topi și va curăța argintul; va curăța pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite.

El va şedea. Ideea anterioară (v. 2) este reluată pentru accentuare.

Fiii lui Levi. Preoţii sunt în special menţionaţi ca unii care aveau răspunderea cea mai mare de a călăuzi poporul în dreptate prin exemplul şi învăţătura lor (vezi Maleahi 2,1-9; vezi comentariul la 2Cronici 15,3).

Va lămuri. Mustrarea adusă asupra fiilor lui Levi urmărea nu doar să le cureţe sufletele eliberându-i de rău, ci şi să favorizeze o creştere în sfinţenie pentru a-i pregăti să aducă Domnului daruri neprihănite (vezi Romani 12,1; 2Petru 3,18; DA 161).

Daruri. Ebr. minchah (vezi comentariul la cap. 1,10).


4 Atunci darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.

Plăcut. Îndepărtarea păcatului de către preoţi şi popor va readuce favoarea divină (vezi PK 706). Zilele cele vechi. Iudeii considerau vremuri ca cele ale lui Avraam, Moise şi David ca timpuri mai mult sau mai puţin ideale.


5 Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor și preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă și pe orfan, nedreptățesc pe străin, și nu se tem de Mine, zice Domnul oștirilor.

Pentru judecată. Cu alte cuvinte: Iată judecata! răspunsul divin la întrebarea: Unde este Dumnezeul dreptăţii (judecăţii)? (cap. 2,17).

Descântătorilor. Neplăcerea divină era în special îndreptată împotriva acelora care foloseau practicile magice păgâne (vezi Exod 22,18; Deuteronom 18,10), de pildă, acele practici care predominau în Babilon (vezi comentariul la Daniel 2,2).

Preacurvarilor. Un alt grup aflat în mod special sub acuzaţia lui Dumnezeu erau cei vinovaţi de imoralitate, inclusiv aceia care obţineau divorţuri nelegitime (vezi comentariul la cap. 2,14-16). Cât de general s-ar aplica exact aceeaşi acuzaţie la mii de persoane care trăiesc astăzi!

Jură strâmb. LXX spune: aceia care jură strâmb pe numele meu (vezi Levitic 19,12).

Opresc plata simbriaşului. Sau Îl Asupresc pe simbriaş. Dumnezeu îi invită pe aceia care îşi zic urmaşi ai Lui să fie drepţi, ba să fie chiar cu mână largă faţă de aceia care depind de salariu pentru întreţinerea lor zilnică (vezi Deuteronom 24,14.15; Iacov 5,4).

Văduvă… orfan… străin. Domnul a luat măsuri speciale pentru a apăra drepturile acelora care sunt mai mult sau mai puţin lipsiţi de apărare, ajutor sau protecţie (Exod 22,21.22; Deuteronom 24,17; 27,19). Iudeilor le era interzis să profite de străinul care se afla în mijlocul lor.


6 Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți.

Eu nu mă schimb. Aici Domnul efectiv respinge acuzaţia că El închide ochii faţă de rău (cap. 2,17). Sfinţenia lui Dumnezeu este mereu aceeaşi şi neschimbătoare (vezi Numeri 23,19; Iacov 1,17). Tocmai pentru că Dumnezeu nu Se schimbă planurile Lui faţă de poporul Lui rămân în picioare. El poate să-i pedepsească, să-i disciplineze, să-i corecteze, dar toate acestea cu scopul de a-i aduce la pocăinţă şi mântuire.


7 Din vremea părinților voștri voi v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: „În ce trebuie să ne întoarcem?”

V-aţi abătut. Dumnezeu fusese credincios făgăduinţelor Sale (vezi comentariul la v. 6), însă poporul nu fusese credincios faţă de El, îndeosebi în zecimi şi daruri (v. 8 şi 9).

Întoarceţi-vă la Mine. Solia profetului (vezi comentariul la cap. 1,1) nu este o pronunţare a judecăţii asupra păcătoşilor, ci o chemare la pocăinţă şi credincioşie faţă de Dumnezeu, însoţită de o solemnă reamintire a istoriei trecute a lui Israel. Întoarcerea la Dumnezeu înseamnă pocăinţă de păcat şi o reformă deplină în viaţă. Aceasta este tema cărţii lui Ioel (vezi Ioel 2,12.13).

În ce? Din nou (vezi comentariul la cap. 1,2) poporul îşi arată ipocrita îndreptăţire de sine punându-L la îndoială pe Dumnezeu. Vezi p. 1122.


8 Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și darurile de mâncare.

Să înşele un om pe Dumnezeu? Literal, Să jefuiască un om pe Dumnezeu? O vorbire cu adevărat tare! Fără să îndulcească cuvintele, Maleahi arată clar în ce fel l-a jefuit poporul pe Dumnezeu: reţinând de la El zeciuielile şi darurile de mâncare care I se cuvin (vezi Levitic 27,30.32; Numeri 18,21; Neemia 10,37-39).

Darurile de mâncare. Unii nu-şi dau seama că Îl poţi jefui pe Dumnezeu în daruri la fel ca şi în zecime. Acela care îşi dă seama de obligaţiile sale ca administrator al bunurilor lui Dumnezeu Îi va da Domnului cu mână largă daruri după puterea sa, după câştigul lui (1Corinteni 16,2).


9 Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime!

Sunteţi blestemaţi. Contextul imediat (v. 11) sugerează că blestemul era acela al recoltei sărace şi al pustiirii ogoarelor (vezi Hagai 1,6; Maleahi 2,2). Blestemul vine automat pe urma neascultării la fel cum binecuvântarea vine pe urma ascultării (vezi p. 27, 28). Nu există teren neutru; un om este ori drept ori nedrept în comportamentul său, iar Dumnezeu îl răsplăteşte conform acestuia.

Tot poporul. Printr-o puternică condamnare profetul se referă la Iuda ca tot poporul acesta (KJV), nu ca poporul lui Dumnezeu. Este evident că această jefuire a lui Dumnezeu era practicată de toţi.


10 Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.

Toate zeciuielile. Sau, zeciuielile întregi. Aceasta sugerează că deşi poporul aducea zecimea, ei nu aduceau o zecime întreagă sau cinstită. Să luăm aminte să nu facem aceeaşi greşeală ca poporul de pe vremea lui Maleahi (comp. 1Corinteni 10,6-10). Dătătorul tuturor lucrurilor are dreptul de a aştepta să-i aducem o zecime cinstită, precum şi daruri de bunăvoie după puterile fiecăruia.

Zăgazurile cerurilor. Sau Ferestrele cerului. Compară Geneza 7,11; 8,2. Nu numai că va fi belşug de ploaie pentru a înlătura orice teamă de secetă, dar prin aceste ferestre, ca să zicem aşa, binecuvântările divine vor fi turnate în mare belşug (vezi Levitic 26,3-5).

Binecuvântare. Nu neapărat o binecuvântare materială deşi aceasta pare să fie accentuată aici (vezi comentariul la v. 11). Cu privire la binecuvântările materiale pe care Dumnezeu plănuia să le reverse asupra poporului Său, vezi p. 27, 28.


11 Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.

Cel ce mănâncă. Sau Cel ce devorează. Probabil o referire la lăcuste, un mare devorator de recolte (vezi comentariul la Ioel 1,4). Domnul făgăduieşte aici prosperitate materială pentru aceia care sunt credincioşi în plătirea zecimii.


12 Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor.

Vă vor ferici. Dumnezeu dorea ca poporul Lui să fie o parabolă vie a rezultatelor ascultării (vezi p. 26-29).


13 Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Și mai întrebați: „Ce-am spus noi împotriva Ta?”

Aspre împotriva Mea. Sau tari împotriva mea (vezi Iuda 15). LXX spune: Aţi spus cuvinte grele împotriva mea. Profetul aşează aici în contrast cârtirile nelegiuite ale poporului (Maleahi 3,13-15) cu răsplata pe care o vor primi cei credincioşi lui Dumnezeu (v. 16-18). Vezi p. 1122.

Şi mai întrebaţi. Sau ziceţi. Vezi comentariul la cap. 1,2.


14 Ați zis: „Degeaba slujim lui Dumnezeu; și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor?

Degeaba. Adică, nu este nimic de câştigat. Evident că profetul îi osândeşte deoarece chiar şi puţinul pe care-l făceau pentru Dumnezeu era din motive egoiste.


15 Acum fericim pe cei trufași; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, și scapă!”

Fericim pe cei trufaşi. Cârtitorii nu se gândesc că este ferice de cei blânzi şi umili, adică aceştia sunt binecuvântaţi de Domnul, ci consideră că cei trufaşi şi aroganţi se bucură de bunăstare şi de o soartă bună în lume (vezi Isaia 13,11).

Ispitesc pe Dumnezeu. Adică, aceia care Îl pun pe Dumnezeu la încercare şi Îl provoacă prin nelegiuirea lor. LXX spune: Ei s-au împotrivit lui Dumnezeu.


16 Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui.

Se tem de Domnul. Maleahi aduce o solie de speranţă şi mângâiere celor care încă sunt credincioşi Domnului. Ce contrast între cârtitorii nelegiuiţi menţionaţi mai sus (v. 13-15) şi cei care sunt cu adevărat drepţi!

O carte de aducere aminte. Profetul îi încurajează pe cei care se străduiesc să facă ce este bine cu gândul că Dumnezeu Îşi aduce aminte de slujirea devotată a credincioşilor Săi (vezi comentariul la Daniel 7,10).


17 Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujește.

Vor fi ai mei. În ziua când păcătoşii din Israel vor fi aduşi la bara judecăţii divine, Dumnezeu promite să-şi recunoască comoara Lui (giuvaerurile Sale) şi să o (le) cruţe de soarta nelegiuiţilor.

Voi avea milă de ei. Sau Îi voi cruţa. Observaţi cele două motive ale îndurării lui Dumnezeu faţă de copiii Lui credincioşi: ei sunt copiii Lui (vezi Ioan 1,12; Romani 8,14; Galateni 3,26) şi Îi slujesc ca nişte copii ascultători (vezi Psalmi 103,13; Apocalipsa 14,12).


18 Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește.

Deosebirea. Profetul arată înspre viitor la momentul când totul va fi făcut lămurit, când întrebările puse de poporul din vremea lui (vezi cap. 2,17; 3,14) vor primi un răspuns definitiv şi mulţumitor. Atât în istoria naţiunii cât şi în viaţa individuală a israeliţilor multe lucruri dăduseră mărturie cu privire la faptul că Dumnezeu se ocupă diferenţiat de cei evlavioşi şi respectiv cei neevlavioşi. Totuşi, în ziua Domnului vor fi date dovezi convingătoare ale judecăţii şi dreptăţii lui Dumnezeu (vezi Psalmi 58,11).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–18TM 305; 6T 384; 9T 53, 249

1 GC 424; PK 700

1–3DA 161

1–4PK 715

2 PP 339; 2T 459

2, 3 GC 621; ML 92; 4T 85

2–4GC 425

3 CD 49; LS 62; PP 129; TM 446; 1T 340, 355; 2T 269, 317; 3T 417; 4T 221; 5T 485, 487

3, 4 3T 541

5 COL 372; CS 128, 143; GC 426; MM 92; PP 652; 2T 157, 159; 4T 490; 6T 388

6, 7 TM 306

7 CS 89; PK 706; PP 165; Te 131; 1T 143; 4T 208; 6T 387

7, 8 COL 144

7–12PK 707; 6T 446

8 AA 336; CS 74, 86, 95, 249; Ed 143; PP 497; SL 32; 2T 653; 3T 269; 4T 311, 470, 474, 477, 480; 5T 271, 382, 643, 734

8, 9 AA 339; COL 372; CS 49, 92; 1T 221, 532; 2T 59

8–10CS 67, 77, 82, 90; TM 305, 307; 3T 394, 510

8–111T 222

8–123T 409; 6T 388

9 CS 85; MYP 306; 6T 387; 9T 250

9, 10 5T 275

10 AA 338; CH 374; CS 39, 75, 83, 89, 199, 299; Ed 138; MYP 307; PP 529; TM 60; 2T 576, 601; 5T 150, 643; 9T 251

10–12COL 144; Ed 140; 5T 153

11 CS 89; PP 527; 9T 52

11, 12 TM 308; 3T 395

13, 14 5T 287

13–156T 389

13–18TM 276

14 SR 60; 4T 106; 6T 266

16 COL 404; CS 88; EW 114; GC 481; MYP 347; SC 101

16, 17 CT 339; ML 207; TM 82; 4T 107, 330; 5T 600

16–186T 390

17 AA 598; COL 118, 283; ChS 268; EW 70; GC 634; TM 234; 2T 25; 5T 96, 368, 408; 9T 56

18 ChS 263; COL 74; CS 128; Ev 593, 619; GC 640; MH 180; PP 341; TM 266, 270; 1T 277; 2T 125; 5T 227; 7T 123; 8T 247; 9T 15, 158