Frumos. Compară cu raportul din Genesa 1,31, despre lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu. Nu numai că totul a fost "bine", dar şi frumos, plăcut din punct de vedere estetic, nu numai perfect pentru folos practic, dar şi încântător de privit şi de gustat. Lucrul acesta era adevărat nu numai pentru unele lucruri, ci pentru "orice lucru."

Chiar şi. [De asemenea, KJV] Cuvântul acesta sugerează un punct suplimentar, pe care autorul nu vrea ca cititorul să îl treacă cu vederea.

A pus. Literal, "a dat." Înţelesul acesta ar trebui să fie accentuat, întrucât sugerează bunătatea lui Dumnezeu dovedită în împlinirea nevoilor omului.

Gândul veşniciei. [Lumea, KJV]. Ebr. 'olam, dintr-o rădăcină care înseamnă "a ascunde". Prin urmare 'olam înseamnă ceea ce este neclar, ascuns. Pentru comentariu în plus a sensului lui 'olam, vezi la Exod 12,14; 21,6. Traducerea lui 'olam cu "lume" [KJV] e cât se poate de neobişnuită; el apare mai obişnuit ca "veşnicie," "durabil," "continuitate". Adânc sădită în om se află grija cu privire la viitor. Această înţelegere a infinitului de timp şi spaţiu provoacă nemulţumire faţă de natura trecătoare a lucrurilor acestei vieţi. Vezi la v. 14.

În inima lor. Adică în gândurile lor. E intenţia lui Dumnezeu ca omul să-şi dea seama că lumea prezentă, materială, nu constituie suma existenţei sale. El e legat de două lumi, fizic de lumea aceasta, dar mental, emoţional şi psihologic de lumea veşnică. Chiar şi cu această conştiinţă umbrită de păcat, omul pare conştient în mică măsură de faptul că el ar trebui să continue viaţa sa dincolo de limitele strâmte ale acestei vieţi nemulţumitoare.

Omul nu poate cuprinde. Intelectul neajutorat al omului nu poate înţelege complicatele minuni create de Dumnezeu sau misterele veşniciei pe care Dumnezeu nu a găsit de cuviinţă să le descopere. Faptul acesta în sine ar trebui să-i determine pe oameni să caute o mai strânsă legătură cu Dumnezeul a toată creaţiunea.