S-a pogorât foc. Domnul a dat un semn vizibil pentru a arăta că rugăciunea lui Solomon fusese ascultată şi că El urma să onoreze Templul cu prezenţa Sa. În câteva ocazii anterioare, Domnul Îşi făcuse vizibilă prezenţa în mod asemănător (vezi Levitic 9,24; Judecători 6,21; 1 Cronici 21,26).

A umplut casa. Vezi la 1 Regi 8,10.11.

Şi-au plecat faţa. Israeliţii au fost foarte mult impresionaţi de sfinţenia şi slava lui Dumnezeu şi în mod natural s-au plecat înaintea Lui în adorare şi în laudă.

Îndurarea Lui ţine. Compară cu cap. 5,13. Refrenul acesta apare şi în Psalmul de laudă al lui David cântat când chivotul a fost adus la Ierusalim (1 Cronici 16,34). Compară cu cântarea leviţilor şi a cântăreţilor care au mers în faţa oştirii lui Iosafat împotriva vrăjmaşului (2 Cronici 20,21).

Au adus jertfe. Versetele 4-10, care tratează jertfele lui Solomon şi sărbătoarea care a urmat, sunt paralele cu 1 Regi 8,62-66.

Douăzeci şi două de mii de boi. Potrivit cu 1 Regi 8,63, acesta a fost o "jertfă de mulţumire" [jertfă de pace, KJV]. Jertfele de pace erau aduse la ocazii de sărbătoare, când preoţii şi poporul se uneau în bucurie sfântă, aducând mulţumiri lui Dumnezeu şi lăudându-L pentru bunătatea Sa şi binecuvântările Sale. Cea mai mare parte a animalului adus ca jertfă de mulţumire era consumată de cel care aducea jertfa, de familia şi de prietenii lui.

Instrumentele. [Instrumentele de muzică, KJV]. Compară cu 1 Cronici 23,5.

Solomon a sfinţit. Întrucât altarul de aramă nu era destul de mare ca să facă faţă marelui număr de jertfe, mijlocul curţii Templului a fost consacrat ca să servească drept un altar uriaş.

Sărbătoarea. Aceasta era Sărbătoarea corturilor, care dura 7 zile, începând de obicei în ziua a 15-a a lunii a 7-a (vezi Levitic 23,34-36; PK 45). Intrarea Hamatului. Vezi la 1 Regi 8,65.

Ziua a opta. Ziua a opta de la începutul Sărbătorii corturilor, potrivit cu Levitic 23,36. 39, era ziua a 22-a a lunii a 7-a (vezi la v. 10).

Şapte zile... şapte zile. Dacă cele 7 zile ale dedicării au ţinut de la 10 la 16 ale lunii a 7-a, inclusiv, şi dacă sărbătoarea de 7 zile a durat de la 16 la 22 (vezi 1 Regi 8,65), atunci ziua a "opta", care urmează celei de-a doua perioade de 7 zile, ar fi 23 (vezi la v. 10).

A douăzeci şi treia zi. Compară cu 1 Regi 8,66, unde se face afirmaţia că poporul a fost trimis acasă în ziua a 8-a. Începând ciclul al doilea de 7 zile cu ziua a 16-a a lunii, ziua după care începea, în mod normal, Sărbătoarea corturilor, ziua a 8-a ar fi fost 23 ale lunii, cu care este asimilată de aceste texte. În cazul acela, celebrarea prelungită a dedicării Templului ar fi cuprins perioada obişnuită a Sărbătorii corturilor şi s-ar fi prelungit dincolo de ea.

În corturi. [În corturile lor, KJV] Adică la casele lor. Vezi la 1 Regi 8,60.

Vesel şi mulţumit. Adevărata religie aduce bucurie. Israeliţii petrecuseră împreună un timp fericit cu ocazia dedicării Templului şi a Sărbătorii corturilor. Cântând laudă lui Dumnezeu şi amintindu-şi bunătatea Lui faţă de ei, trăiseră acel fel de bucurie pe care nici una dintre plăcerile acestei lumi nu o poate aduce. Când un om Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi I se închină în duh şi în adevăr, găseşte plinătatea păcii şi a bucuriei. Este bine de poporul şi de conducătorii lui când pot găsi o astfel fericire şi mulţumire a inimii. Soluţia problemelor omenirii nu este aflată atâta vreme cât oamenii nu-şi găsesc pacea şi bucuria în Domnul. Cel mai bun leac contra cârtirii sau a certei între fraţi este ca ei să se ţină atât de strâns legaţi de Domnul încât să se bucure fără încetare de îndurările Lui.

A isprăvit... Casa. Vezi la 1 Regi 9,1.

A izbutit. Solomon a realizat cu succes tot ce-şi pusese în gând să facă.

S-a arătat lui Solomon. Versetele 12-22 relatează răspunsul Domnului la rugăciunea de dedicare a lui Solomon. Versetele 13-15 nu se regăsesc în naraţiunea paralelă din 1 Regi 9,1-9. Raportul de aici este oarecum mai detaliat decât cel din Regi. Potrivit cu 1 Regi 9,2, Domnul S-a arătat lui Solomon "a doua oară". Dumnezeu i Se arătase lui Solomon într-o vizită de noapte la Gabaon (2 Cronici 1,7; 1 Regi 3,5).

Aleg. [Am ales, KJV]. De la punctul acesta până la finele v. 15, Cronicile prezintă un material care nu se regăseşte în Regi. Muntele Moria, memorabil prin faptul că a fost locul unde Avraam făcuse demonstraţia supremă a dispoziţiei sale de a aduce pe propriul său fiu ca jertfă şi sfinţit prin apariţia îngerului pentru a opri revărsarea nenorocirii asupra Ierusalimului (1 Cronici 21,15-18), a fost ales ca locul unde să fie zidit Templul.

Închide cerul. Compară cu 2 Cronici 6,26; Deuteronom 11,17. Dumnezeu dă pământului ploaie (Matei 5,45). Ori de câte ori când oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu pentru a sluji dumnezeilor falşi, El Şi-a retras binecuvântarea, iar rezultatul a fost secetă şi foamete (1 Regi 17,1; 2 Regi 8,1).

Lăcustelor. Compară cu 2 Cronici 6,28; Exod 10,14.15; Ioel 1,4.

Trimite ciuma. Compară cu 2 Cronici 6,28; Deuteronom 28,20-22; 1 Cronici 21,14; Ieremia 24,10. Satana aduce boală şi durere asupra oamenilor atunci când Dumnezeu îngăduie lucrul acesta (Iov 2,4-7).

Se va smeri. Dorinţa lui Dumnezeu este ca păcătoşii să se smerească, să renunţe la păcatele lor, să se întoarcă la El şi să trăiască. Dumnezeu nu Se bucură de suferinţa şi moartea nelegiuiţilor şi Îi invită stăruitor pe păcătoşi să se pocăiască şi să renunţe la fărădelegile lor, pentru ca nelegiuirea să nu aducă distrugerea lor (Isaia 1,18-20; Ieremia 25,5; Ezechiel 18,30-32; Osea 6,1).

Vor fi deschişi. Aceasta ceruse Solomon în rugăciune (cap. 6,40), iar răspunsul lui Dumnezeu adoptă cuvintele exacte ale cererii lui Solomon.

Pe vecie. Când Dumnezeu a ales Ierusalimul, lucrul acesta s-a făcut cu scopul ca Numele Lui să fie acolo pe vecie (vezi la 2 Cronici 6,2; 1 Regi 9,5). Din cauza eşecului omenesc, scopul acesta n-a fost realizat. El va fi împlinit în cele din urmă în Ierusalimul ceresc, cetatea viului Dumnezeu, coborât pe pământ, unde Dumnezeu va locui împreună cu poporul Său pe vecie (Apocalipsa 21,1-3).

Dacă vei. Dumnezeu nu caută la faţa omului. El cere ascultare şi îi binecuvântează pe toţi aceia care Îi sunt credincioşi. Dar făgăduinţele Lui sunt condiţionate. El nu poate să îi binecuvânteze pe cei care refuză să umble pe cărarea binecuvântării (vezi la 1 Regi 9,4). Solomon ştia bine că drumul ascultării de poruncile lui Dumnezeu era cărarea vieţii (Proverbe 3,1.2).

Am făgăduit. [Am făcut legământ cu, KJV]. Vezi la 2 Samuel 7,12-16; cf. 1 Regi 2,4; 6,12.

Voi smulge. Compară cu Levitic 26,14.24-33; Deuteronom 28,15.16.37.64. Scriitorul Regilor zice: "Voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o" (1 Regi 9,7). Când Israel nu a ascultat de Domnul, a atras asupra sa pustiirea şi nenorocirea şi a fost dus în captivitate în Asiria (2 Regi 17,20-23) şi în Babilon (2 Cronici 36,17-20).

Voi lepăda de la Mine. Templul măreţ pe care Solomon îl zidise urma să fie înlăturat ca ceva cu totul nefolositor dacă Israel avea să-L părăsească pe Domnul. Slava pământească piere repede. Israel a dat greş, iar Templul cândva măreţ a fost jefuit şi dărâmat (2 Regi 25,9).

De pomină. [De proverb, KJV]. Pasajul paralel zice: "Israel va ajunge de râs şi de pomină printre toate popoarele" (1 Regi 9,7). Aceste profeţii cu privire la casă şi popor au avut o împlinire remarcabilă. Templul lui Solomon a dispărut şi astăzi e numai o amintire, iar soarta tristă pe care a suferit-o naţiunea Israel este o mărturie izbitoare cu privire la efectele tragice ale păcatului.

I-a scos. Era o josnică nerecunoştinţă şi trădare din partea lui Israel aceea de a se abate de la Domnul, care lucrase pentru ei o eliberare atât de nemaipomenită din Egipt şi care-i aşezase în Pământul făgăduinţei. Israel i-a întors în mod nesăbuit spatele lui Dumnezeu, care era totul şi putea face totul pentru poporul Său, îndreptându-se spre nişte dumnezei care nu erau nimic şi nu puteau face nimic (vezi 1 Regi 9,9).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-22 PK 45-47

1 �

�

PK 335

1-5.8-10 �

PK 45

11 �

�

PK 37

12-18 �

PK 45

13.14 �

PK 128

14 �

�

PK 335

16 �

�

SR 195

20.22 �

PK 47