1 Și Roboam a mers la Sihem, căci la Sihem venise tot Israelul să îl facă împărat.

Roboam s-a dus. Capitolul 10 tratează revolta lui Ieroboam. Raportul paralel este 1 Regi 12,1-19. Deosebirile dintre cele două rapoarte sunt puţine şi neînsemnate.

Sihem. Cu privire la motivul alegerii de către Roboam a cetăţii Sihem ca loc pentru încoronarea lui, vezi la 1 Regi 12,1.


2 Și s-a întâmplat, când a auzit aceasta Ieroboam, fiul lui Nebat, care era în Egipt, unde fugise din prezența împăratului Solomon, că Ieroboam s-a întors din Egipt.

Era în Egipt. Cronicarul nu menţionase anterior fuga lui Ieroboam în Egipt (vezi la 1 Regi 11,26-40) şi de aceea probabil el n-a spus că Ieroboam "era tot în Egipt", aşa cum a precizat scriitorul cărţii Regi.


3 Și au trimis și l-au chemat. Astfel Ieroboam și tot Israelul au venit și au vorbit lui Roboam, spunând:

Au trimis să-l cheme. [A trimis şi l-a chemat, KJV]. Unii consideră că aceasta înseamnă că el a fost chemat nu din Egipt, întrucât se reîntorsese deja (vezi v. 2), ci din Efraim (vezi la 1 Regi 12,3). El a fost chemat la Sihem, unde se adunaseră seminţiile pentru a analiza posibilitatea de a-l face rege pe Roboam.


4 Tatăl tău a făcut jugul nostru apăsător; acum, de aceea, ușurează puțin acest serviciu apăsător al tatălui tău și jugul său greu pe care l-a pus peste noi și îți vom servi.

Aspră robie. Poporul avea motive îndreptăţite să se plângă, deoarece planul lărgit de construcţii publice al lui Solomon pusese o povară grea de biruri şi îi obligase să se înroleze în detaşamente de muncă obligatorie (1 Regi 5,13.14). Cererea era cu totul legitimă, de aceea atât dreptatea, cât şi prudenţa cereau ca noul rege să acorde atenţia cuvenită chestiunii care îi fusese prezentate.


5 Iar el le-a spus: Veniți din nou la mine după trei zile. Și poporul s-a depărtat.
6 Și împăratul Roboam a ținut sfat cu bătrânii care au stat în picioare înaintea lui Solomon, tatăl său, în timp ce el încă trăia, spunând: Ce sfat îmi dați ca să mă întorc să răspund acestui popor?
7 Iar ei i-au vorbit, spunând: Dacă ești bun cu acest popor și le vei plăcea și le vei vorbi cuvinte bune, ei vor fi servitorii tăi pentru totdeauna.

Dacă vei fi bun. Nu există regulă mai bună de conducere ca bunătatea. În familie, la şcoală, la magazin şi oriunde bunătatea încălzeşte inima şi face prieteni. Dacă Roboam ar fi tratat pe poporul său cu bunătate, arătându-le că în calitate de rege al lor avea misiune să le slujească şi să le poarte de grijă, le-ar fi câştigat inima şi şi-ar fi salvat regatul.


8 Dar el a părăsit sfatul pe care bătrânii i l-au dat și a ținut sfat cu tinerii care au crescut cu el, care au stat înaintea lui.

Bătrânii. Înţelepciunea se înmulţeşte odată cu anii şi cu experienţa. Tinerii au nevoie de sfatul celor mai vârstnici şi cheamă necazul când dispreţuiesc sfatul perilor albi.


9 Și le-a spus: Ce sfat îmi dați ca să mă întorc să răspund acestui popor, care mi-a vorbit, spunând: Ușurează puțin jugul pe care tatăl tău l-a pus peste noi?
10 Și tinerii care au fost crescuți cu el i-au vorbit, spunând: Astfel să răspunzi poporului care ți-a vorbit, zicând: Tatăl tău ne-a făcut jugul greu, dar tu fă-l puțin mai ușor pentru noi; astfel să le spui: Degetul meu mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.

Tinerii. Sfatul sfetnicilor tineri ai lui Roboam n-a venit din inimi bune sau din minţi luminate. Răspunsul pe care l-au propus ei era formulat în cuvinte aspre şi intransigente, care nu puteau face altceva decât să atragă răzbunarea şi răzvrătirea.


11 Și acum, dacă tatăl meu a pus un jug greu peste voi, eu voi pune mai mult peste jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.

Scorpioane. Aceste mici vietăţi cu ace ascuţite în coadă, care produc dureri violente, par să fie folosite aici ca simbol al unui bici prevăzut cu bucăţi ascuţite de metal, care făceau ca folosirea lui să fie deosebit de dureroasă şi nemiloasă. În felul acesta, Roboam spunea poporului său că îl va trata şi mai aspru decât tatăl său. În decursul veacurilor au fost oameni care au socotit că guvernarea trebuie să se facă prin putere şi nu prin bunătate şi îndurare şi că oamenii nu pot fi făcuţi să asculte decât prin forţa exagerată. Dar verdictul istoriei a fost totdeauna opus.


12 Astfel Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam în a treia zi, precum a cerut împăratul, spunând: Veniți din nou la mine în a treia zi.
13 Și împăratul le-a răspuns cu asprime; și împăratul Roboam a părăsit sfatul bătrânilor,

Aspru. Regele n-a dovedit nici o urmă de respect faţă de sentimentele supuşilor săi şi n-a dat pe faţă spiritul lui Hristos, ci a vorbit ca un despot oriental nemilos. El a urmărit, fireşte, să dea un spectacol de forţă, dar de fapt a făcut o demonstraţie nereuşită de slăbiciune şi lipsă de înţelepciune. Cuvintele aspre produc fapte aspre, în timp ce cuvintele bune venite dintr-o inimă bună duc la supunere şi ascultare, la conlucrare şi calm.


14 Și le-a răspuns după sfatul tinerilor, spunând: Tatăl meu v-a făcut jugul greu, dar eu voi adăuga la acesta; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.
15 Astfel împăratul nu a dat ascultare poporului, căci răzvrătirea era de la Dumnezeu, ca să își împlinească DOMNUL cuvântul pe care l-a vorbit prin mâna lui Ahiia șilonitul, lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Dumnezeu. Vezi la cap. 11,4.


16 Și când tot Israelul a văzut că împăratul a refuzat să le dea ascultare, poporul a răspuns împăratului, spunând: Ce parte avem noi în David? Și nu avem nicio moștenire în fiul lui Isai; fiecare bărbat la corturile voastre, Israele; și acum, David, vezi-ți de propria ta casă. Astfel tot Israelul a mers la corturile lor.

Nu-l ascultă. Regii înţelepţi au urechi care sunt receptive la glasul supuşilor lor. Când Roboam a preluat tronul, primul lui datorie ar fi fost să caute să cunoască nevoile poporului său şi să se străduiască să îndrepte greşeli anterioare. Prin lipsa lui de bunăvoinţă de a-şi pleca urechea, regele a iscat nesupunere şi s-a făcut răspunzător de răzvrătirea care a urmat.

Fiul lui Isai. Numai cu puţini ani înainte, David fusese un erou naţional. Acum, din cauza nebuniei odraslei sale, numele lui era detestat în Israel, iar seminţiile din nord erau hotărâte să pornească pe propria lor cale, independenţi faţă de sud.

De casă. De fapt, seminţiile ziceau: "Şi acum, David, vezi-ţi de treburile tale în propria ta ţară, iar noi ne vom vedea de treburile noastre". Acestea erau cuvinte de sfidare şi de răzvrătire. Zarurile fuseseră aruncate. De aici înainte casa lui David avea să domnească numai peste o parte din ţară, mai ales peste seminţia Iuda a lui David şi peste cea a lui Beniamin, în timp ce grosul seminţiilor urma să meargă pe propria lor cale, având proprii lui domnitori.


17 Dar cât despre copiii lui Israel care au locuit în cetățile lui Iuda, Roboam a domnit peste ei.

Cetăţile lui Iuda. Având în vedere că Roboam era din seminţia lui Iuda, era numai firesc ca, în împrejurări ca acestea, când celelalte seminţii renunţaseră la conducerea lui, propria sa seminţie să-i rămână credincios. Nu se ştie dacă Solomon scutise sau nu pe propria sa seminţie de o parte din impozitele grele şi de munca forţată pe care le-a aplicat poporului Israel ca întreg. Dacă a făcut-o, aceasta ar fi constituit un îndemn suplimentar să-l sprijine.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-19 PK 87-91

1.2 �

PK 87

3-7 �

PK 89

4 �

�

PK 55; 4 T 628; 7 T 218


18 Atunci împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era peste taxă; și copiii lui Israel l-au împroșcat cu pietre, încât a murit. Dar împăratul Roboam s-a grăbit să îl i-a în carul său, să fugă la Ierusalim.
19 Și Israel s-a răzvrătit împotriva casei lui David până în această zi.