Îngerii îl salvează pe Lot

Avram și Lot erau foarte bogați, dar au făcut alegeri foarte diferite. După ce Avram i-a salvat pe Lot și pe familia sa din captivitate, ei s-au întors în Sodoma. Avram și oamenii lui locuiau încă în corturi. Ei erau așezați la umbra răcoroasă a unei mici păduri de stejari, pe niște dealuri frumoase. Acolo erau măslini, podgorii, câmpuri de cereale, iarbă pentru animale și aer curat din belșug.

Oamenii din împrejurimi și din alte țări îl cunoșteau pe Avram. Ei îl respectau și îl considerau un prinț puternic și un om înțelept. Poți fi sigur că toți aceștia știau că Avram se închina Dumnezeului cerului, nu idolilor. Trecuseră câțiva ani de când Avram se mutase în Canaan, iar el și Sarai încă nu aveau copii. Avram începuse să se întrebe dacă Dumnezeu Își va ține promisiunea și dacă el va deveni tatăl unei mari națiuni. Dacă urma să moară fără copii, averea lui avea să meargă la slujitorul său cel credincios, al cărui nume era Eliezer.

Dumnezeu știa ce gândea Avram. Citiți povestea în care Dumnezeu discută cu Avram într-o seară, după apusul soarelui (Geneza 15:1-6). Poți să ți-l imaginezi pe Avram uitându-se la cerul nopții, numărând stelele? Poți să ți-L imaginezi pe Dumnezeu zâmbind, mulțumit că Avram a ales să aibă încredere în El?

Gândeşte-te:

Dacă Dumnezeu promite ceva, Își ține El promisiunea? Bineînțeles, întotdeauna! Dacă noi alegem să-L iubim, să avem încredere și să ne supunem Lui, trebuie să ne mai facem griji? Sigur că nu!

Avram credea cu adevărat că Dumnezeu îi va da un fiu. Dar erau deja de zece ani în Canaan și încă nu aveau niciun fiu. Apoi Sarai s-a gândit la un plan care părea foarte bun. Chiar dacă era împotriva legilor lui Dumnezeu, în acele timpuri, se obișnuia ca bărbații să aibă mai mult de o soție.

Sarai s-a gândit că, dacă ar lăsa-o pe servitoarea ei egipteancă, Agar, să fie a doua soție pentru Avram, poate că ar putea avea un fiu prin ea. Sarai rămânea adevărata lui soție, iar Agar rămânea slujitoarea lui Sarai, ca și mai înainte.  Într-un final, Avram a fost de acord. Dar planul lui Sarai nu a avut un final fericit. Când a aflat că urma să aibă un copil pentru Avram, Agar nu a mai fost la fel de politicoasă și de ascultătoare ca înainte.

Ce s-a întâmplat când Sarai a devenit fermă cu Agar? Citiți povestea din Geneza 16:6-16! Îngerul a numit-o pe Agar soție sau a numit-o servitoare? Ce i-a spus să facă? Cum urma să fie numit fiul ei și ce urma să se întâmple cu el? Cât de bun și de răbdător este Dumnezeu!

Nu a fost niciodată planul lui Dumnezeu pentru om ca el să aibă mai mult de o soție. Nerespectarea planului lui Dumnezeu cu privire la un cămin fericit aduce multă nefericire.

Chiar dacă Dumnezeu nu a binecuvântat ceea ce au făcut Avram și Sarai, El tot îi iubea. Lui Îi părea rău și pentru Agar, nu-i așa? Dumnezeu știa cât de important era ca Avram să învețe să aibă încredere totală în El. Pentru că Dumnezeu este atotputernic, El voia să le dea un fiu la momentul potrivit.

Gândeşte-te:

Cine vrea să nu ne supunem Legii lui Dumnezeu? Când îți dorești foarte mult un lucru, iar tatăl sau mama spun să ai răbdare și să aștepți, este ușor?

Trecuse deja mult timp de când Agar îl născuse pe Ismael, iar Avram și Sarai erau convinși că erau prea bătrâni ca să mai aibă copii. Oare Se răzgândise Dumnezeu?
O, nu, nu! De fapt, El știa exact la ce se gândea Avram și, încă o dată, El și Avram au avut o discuție. Citiți despre această discuție în Geneza 17:1-9,15-22!

Acum, Avram și Sarai aveau nume noi. Avraam însemna „tatăl multor neamuri”, iar Sara însemna „prințesă”.

Gândeşte-te:

Crezi că Avraam se îndoia că Dumnezeu Își va ține promisiunea? Citește din nou Geneza 16:7! Oamenii de astăzi citesc minunatele istorii din Biblie, despre cât de puternic este Dumnezeul nostru, și se întreabă dacă lui Dumnezeu Îi pasă de ei sau de problemele lor, nu-i așa? Chiar și copiii sunt tentați să se întrebe dacă Dumnezeu îi iubește cu adevărat, mai ales dacă au fost obraznici? Ești sigur că Dumnezeu te iubește? El te iubește foarte mult. Să nu-l asculți niciodată pe Satana!

Într-o zi călduroasă, la scurt timp după ce Dumnezeu i-a schimbat numele, Avraam stătea la ușa cortului său. În timp ce admira priveliștea minunată, a văzut în depărtare trei oameni venind spre tabăra lui. Când s-au apropiat, acei oameni s-au oprit și vorbeau unul cu altul ca și cum ar fi decis încotro să meargă. Repede, Avraam s-a ridicat, s-a dus la ei și i-a invitat politicos să se oprească și să se odihnească puțin.

Citiți despre aceasta în Geneza 18:1-8! Nu e de mirare că atât de mulți oameni îl iubeau și îl admirau pe Avraam! El era întotdeauna prietenos, politicos și grijuliu. După ce au terminat de mâncat, ce i-au cerut vizitatorii lui Avraam și ce a spus Domnul despre Sara (Geneza 18:9-12)? Amintiți-vă, Avraam a râs! Acum râdea și
Sara (Geneza 18:13-15).

Gândeşte-te:

Oare Dumnezeu știe întotdeauna la ce ne gândim? Sigur că știe. Știe exact ce facem, ce gândim și ce simțim. Știa El că Sara râdea de una singură? Ea a spus o minciunică, nu-i așa? A observat-o Dumnezeu? Ar trebui să spunem întotdeauna adevărul. Nu există minciuni „mici”.

Avraam a mers puțin cu vizitatorii săi când aceștia au plecat. El știa deja că unul dintre ei era Dumnezeu Însuși și că ceilalți doi erau îngeri. Curând, Dumnezeu le-a spus celor doi îngeri să meargă mai departe – voia să vorbească numai cu Avraam.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam niște vești foarte triste. Sodoma, cetatea în care locuiau Lot și familia sa, devenise atât de stricată încât trebuia distrusă. Avraam a fost șocat. El a început să negocieze cu Dumnezeu. Citiți Geneza 18:23-33! Dumnezeu nu l-a certat pe Avraam pentru că dorea să salveze Sodoma. Nici El, nici Avraam nu voiau să vadă Sodoma distrusă. Lui Dumnezeu nu-I place să rănească sau să distrugă pe nimeni. Nici pe noi.

Între timp, îngerii care aveau înfățișarea unor oameni obișnuiți ajunseseră în Sodoma. Când i-a văzut Lot, a știut că erau străini. Unchiul Avraam îl învățase să fie politicos, așa că i-a invitat imediat la el acasă. Ei i-au mulțumit, dar au spus că vor rămâne în piața orașului. Lot știa că nu vor fi în siguranță acolo, așa că a insistat, iar ei au acceptat invitația (Geneza 19:1-3).

Pentru că Lot nu voia ca nimeni să îi observe pe vizitatorii săi, el nu i-a dus acasă pe drumul obișnuit. Dar tot au fost văzuți și, în scurt timp, oamenii din Sodoma au avut ocazia să demonstreze cât de răi erau. Ei au început să bată la ușa lui Lot și îi cereau să-i scoată afară pe cei doi vizitatori. Lot știa că vor să le facă rău vizitatorilor săi, așa că a ieșit și a încercat să se înțeleagă cu ei. Dar oamenii s-au înfuriat și au început să amenințe că vor intra în casă.

Evident, oamenii aceia nu știau că vizitatorii erau îngeri. Nici măcar Lot nu știa. Acum, Lot avea nevoie de ajutorul îngerilor. Ei au deschis ușa și l-au tras pe Lot înăuntru, apoi au încuiat ușa și, instantaneu, i-au orbit pe cei de afară. Bărbații de afară au bâjbâit în jurul casei, încercând să intre, până când au obosit.

Gândeşte-te:

Cum s-a dovedit alegerea lui Lot de a lua cel mai bun teren? Fusese o alegere bună sau rea? Și noi facem alegeri în fiecare zi. Acestea ne vor ajuta să fim sau nu gata atunci când Isus Se va întoarce să îi ia la cer pe cei care au ales să asculte de El.

Ce i-au spus îngerii lui Lot să facă atunci când el a aflat cine erau ei de fapt? Citiți Geneza 19:12-14! Așadar, nu au fost nici măcar zece oameni în întreaga cetate a Sodomei care să asculte de Legea lui Dumnezeu.

Îngerii i-au spus lui Lot să-și ia soția și cele două fiice care locuiau în aceeași casă și să iasă repede din cetate (Geneza 19:15). Nu aveau timp de pierdut. Dar Lot nu voia să-și lase în cetate ceilalți copii, nici casa lui frumoasă, nici averea. Totul se întâmpla atât de repede. Ce au făcut îngerii pentru a-l determina să se grăbească? Citiți Geneza 19:16-18! Ei au fost nevoiți să lase în urmă totul, chiar și pe unii dintre copii. Foarte curând, Sodoma urma să fie distrusă complet.

După ce i-au luat de mână pe Lot și pe membrii familiei sale, trăgându-i afară din cetate, îngerii s-au întors în Sodoma să o distrugă. Acum, Dumnezeu Însuși a venit să-l ajute pe Lot și pe familia sa. Citiți conversația din Geneza 19:19-22!

Ei au fost avertizați să nu se uite înapoi. Deși soția lui Lot se afla în afara orașului, inima ei era încă în Sodoma. Ea nu se gândea doar la copiii ei. Ea se bucurase de foarte multe lucruri din cetate. Când s-a întors și a privit înapoi cu jind, ce s-a întâmplat (Geneza 19:26)? În dimineața următoare, Avraam s-a grăbit să se uite spre Sodoma. Ce a văzut (Geneza 19:27-29)? Îți poți imagina lacrimile care curgeau pe obrajii lui Avraam?

Lui Lot nu i-a luat mult timp să afle că și cetatea Țoar era coruptă. Ce a făcut în cele din urmă (Geneza 19:30)? Dumnezeu i-a oferit lui Lot multe ocazii să facă alegeri corecte, dar Satana l-a ispitit să creadă că supunerea față de Legea lui Dumnezeu nu era importantă. Lot a ales să creadă minciunile lui. Acum, în loc să trăiască în casa lui frumoasă, trăia într-o peșteră. Ce trist!

Gândeşte-te:

Biblia spune să ne amintim de soția lui Lot (Luca 17:32). Ce putem învăța din alegerile pe care le-a făcut soția lui Lot?

Pieter și banii lui

Încă de când era mic, lui Pieter îi plăcea să stea în bucătărie și să se uite la mama lui când tăia aluatul de pâine. Mama obișnuia să îi dea și lui Pieter o bucățică de aluat cu care să se joace în timp ce ea lucra. Lui Pieter îi plăcea să frământe aluatul între degete și să-l turtească pe masă. Apoi, el făcea tot felul de forme interesante pentru ca mama să le coacă.

Cu timpul, Pieter a crescut și a învățat să facă pâine de unul singur. Mai întâi punea boabe de grâu în moara electrică. După ce moara măcina grâul și obținea o făină fină, măsura cu grijă cantitatea necesară. Mai apoi, amesteca făina cu apă, ulei, miere, drojdie și sare, așa cum făcea mama lui. Mașina frământa aluatul până când acesta era gata să fie modelat în pâinici.

Într-un final, Pieter împărțea aluatul cu grijă. Voia ca toate pâinicile să aibă aceeași mărime. După ce așeza pâinicile în tava de copt, le băga în cuptorul încălzit. Seta cronometrul și, curând, mirosul îmbietor de pâine coaptă umplea casa. Pieter era mândru de frumoasele pâini aurii. După ce le scotea din cuptor, le așeza pe blatul din bucătărie ca să se răcească.

N-a trecut mult timp și oamenii din oraș au aflat ce brutar priceput era Pieter. „Ai văzut pâinea lui Pieter?” „Ai mâncat pâinea lui Pieter?” se întrebau prietenii între ei. După o vreme, oamenii au început să-l întrebe pe Pieter dacă ar putea cumpăra pâine de la el. Pieter s-a bucurat foarte tare și, curând, în timpul său liber, a început să coacă pâine. Mama lui îl ajuta să livreze pâinea clienților. Pieter era creștin și fusese întotdeauna cinstit cu clienții săi. La sfârșitul fiecărei săptămâni, Pieter își număra banii cu atenție. Când trăgea linie și calcula cât de mult câștigase din vânzarea de pâine în săptămâna respectivă, primul lucru pe care îl făcea era să ia a zecea parte din suma respectivă. Aceasta era zecimea. Pieter știa că zecimea nu-i aparținea lui, ci lui Dumnezeu. Dacă ar fi folosit zecimea pentru el, ar fi furat de la Dumnezeu (Maleahi 3:8).

Lui Pieter îi era ușor să afle ce sumă Îi aparținea lui Dumnezeu. O zecime înseamnă un cent din fiecare zece cenți, sau zece cenți din fiecare dolar. Există întotdeauna un mic punct între dolari și cenți. Tot ce făcea Pieter era să mute punctul în cealaltă parte a următorului număr. De exemplu, zecimea de la 4 dolari ar fi 40 de cenți. Zecimea de la 25 de dolari ar fi 2,5 dolari. Pieter câștiga bani. Și, oh, cât de multe lucruri ar fi vrut să cumpere cu banii săi!
Va continua!