Egoismul nu este niciodată răsplătit

Oamenii s-au împrăștiat peste tot în lume, iar Satana i-a păcălit aproape pe toți să se închine idolilor. Bunicul Noe murise, dar fiul său credincios, Sem, era încă în viață, când un băiețel pe nume Avram s-a născut într-o familie bogată, într-un loc numit Ur.

Familia lui Avram încerca să I se închine și lui Dumnezeu, dar și idolilor. Deși majoritatea membrilor familiei sale devenise neglijentă în închinarea la Dumnezeu, Avram a decis că va respecta Legea Lui, chiar dacă ceilalți nu făceau lucrul acesta. Asemenea lui Set, Enoh și Noe, Avram Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima. Când a crescut, Avram s-a căsătorit cu o fată foarte frumoasă, pe nume Sarai. Sarai și Avram aveau același tată, dar aveau mame diferite, așa că Sarai era sora vitregă a lui Avram.

Avram era foarte bogat. El și Sarai aveau multe rude și mulți prieteni. Aveau o casă frumoasă, mulți slujitori, multe terenuri și multe turme de animale. Dar era ceva ce își doreau foarte mult și nu aveau. Îți imaginezi ce își doreau? Da, își doreau un copilaș! Într-o zi, Dumnezeu a vorbit cu Avram. Să citim ce i-a spus în Geneza 12:1-3!

Știind că Îi va fi loial și că îi va învăța pe copiii săi să fie credincioși, Dumnezeu a vrut ca Avram să-L ajute să facă ceva special. Domnul știa că el va trebui să se mute departe de prietenii și rudele sale din Ur, care se închinau la idoli.

Gândeşte-te:

Crezi că ți-ar fi ușor să faci ceea ce i-a cerut Dumnezeu lui Avram să facă? Ce scuze ar fi putut aduce el? Ai adus vreodată scuze atunci când tatăl și mama te-au rugat să faci ceva greu?

A venit Avram cu vreo scuză atunci când Dumnezeu i-a cerut să-și împacheteze lucrurile și să se mute, chiar dacă nu avea nici cea mai vagă idee unde se duce? Citiți prima parte a versetului din Geneza 12:4!

Avram nu a pus nicio întrebare. A ascultat pur și simplu. Când Avram și-a vândut casa și și-a împachetat lucrurile, precizând că de atunci înainte va locui în corturi, prietenii lui au crezut că e nebun. Avram le-a zis că nu le poate spune unde se duce, pentru că nici el nu știe. O parte dintre rudele lui Avram a mers cu ei până într-un loc numit Haran – tatăl Terah, fratele Nahor și nepotul Lot. Ei au locuit în Haran o vreme, iar bătrânul Terah a murit acolo. Avea peste 200 de ani.

După înmormântare, Dumnezeu i-a spus lui Avram să călătorească spre ținutul Canaan. Nahor a decis că nu vrea să meargă mai departe. El încă mai dorea să I se închine și lui Dumnezeu, dar și idolilor. Însă Lot a ales să meargă mai departe cu Avram. Cât timp au stat în Haran, Avram și Sarai au fost misionari adevărați, spunându-le oamenilor despre Dumnezeu. Mulți oameni au ales să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu și au vrut să meargă cu Avram atunci când a venit timpul ca el să plece. Avram i-a primit cu brațele deschise. Citiți despre acest episod în Geneza 12:4,5!

În timpul călătoriei, înaintau foarte încet. Se opreau în fiecare noapte pentru că erau sute de oameni împreună cu ei, multe vite, oi și alte animale. În cele din urmă, au ajuns în ținutul Canaan. Oamenii care trăiau în Canaan erau răi și periculoși, dar Avram avea încredere în Dumnezeu – nu se temea de ei.

Gândeşte-te:

I-a dat Dumnezeu lui Avram pământ sau vreo casă imediat? Deși Dumnezeu îi promisese lui Avram că va avea copii, avea el vreun copil? A început Avram să se îndoiască de Dumnezeu sau a continuat să creadă cu tărie în El?

Avram era un misionar adevărat. Oriunde se oprea, construia un altar și îi aduna pe toți în jurul lui, pentru închinare. Când priveau sacrificarea animalelor, își aminteau de promisiunea lui Dumnezeu. Când Avram pleca mai departe, veneau alți călători pe urmele lui. Ei vedeau altarul pe care îl lăsase în urmă și știau că Avram trecuse pe acolo. Unii se opreau și I se închinau și ei lui Dumnezeu.

Ce s-a întâmplat în Canaan după ce a ajuns Avram acolo? Citiți Geneza 12:10! Când într-o țară nu există suficientă hrană pentru ca oamenii să trăiască, spunem că acolo este foamete. Avram nu s-a întors în Ur, unde era destulă hrană. El s-a dus în Egipt, dar plănuia să se întoarcă în Canaan când foametea se va fi terminat.

Satana caută ocazii pentru a ne ispiti. În Egipt, el l-a ispitit pe Avram să spună ceva care nu era tocmai adevărat. Sarai era sora lui vitregă, dar era și soția lui. Deoarece Sarai era foarte frumoasă, Avram se temea că cineva l-ar putea ucide pentru a putea s-o ia pe Sarai. Așa că s-a gândit că ar fi mai sigur dacă ea ar spune că e sora lui.

În cele din urmă, au constatat că ideea lor nu a fost deloc bună. Regele Egiptului aproape că a luat-o pe Sarai ca să-i fie soție. Dumnezeu l-a avertizat să nu facă
asta, așa că regele a trimis-o pe Sarai înapoi la Avram, împreună cu multe daruri, și le-a cerut să părăsească țara.

Gândeşte-te:

Ai spus vreodată o minciună care să fie doar pe jumătate minciună? O parte din ceea ce ai spus era adevărat, dar nu ai spus tot ce ar fi trebuit să spui? E foarte ușor să faci asta. Dar una dintre legile lui Dumnezeu ne învață să spunem întotdeauna adevărul. Cine ne ispitește să spunem minciuni?

Să citim ce s-a întâmplat cu Avram după ce a plecat din Egipt (Geneza 13:1-7)! E ușor să ne imaginăm ce s-a întâmplat, nu-i așa? Nu erau suficiente pășuni pentru atâtea oi și vaci. Păstorii trebuiau să țină animalele lui Avram separat de cele ale lui Lot. Au început să se certe din cauza pășunilor pe care urmau să pască animalele.

Avram s-a întristat când a auzit de această problemă, așa că el și Lot s-au întâlnit pentru o discuție. Ei trăiau în munți, dar nu departe de ei era o câmpie frumoasă pe valea Iordanului. Terenul acela avea o mulțime de copaci și de pășuni și era un loc perfect pentru animale. Ce i-a spus Avram lui Lot? Citiți Geneza 13:8,9!

Avram era unchiul lui Lot. Cine ar fi trebuit să aleagă primul? Avram, desigur. Ar fi fost frumos și altruist din partea lui Lot să îl lase pe Avram să aleagă primul. Dar ce-a făcut el? Citiți Geneza 13:10-12! Cine a fost egoist? Cine a fost neegoist? Lot a ales să nesocotească o parte din Legea lui Dumnezeu, care spune să nu poftești.

Gândeşte-te:

Ce înseamnă „să poftești”? Suntem în mod natural egoiști sau neegoiști? Te-a ispitit vreodată Satana să te cerți cu cineva ca să primești partea cea mai mare sau cea mai bună? Ai ales vreodată partea cea mai mare sau cea mai bună? Suntem cu toții egoiști, nu-i așa? Chiar și bebelușii sunt. Dumnezeu ne poate ajuta să învățăm să fim neegoiști.

Îți amintești de ce voia Dumnezeu ca oamenii să locuiască la țară, și nu în orașe? El dorea acest lucru pentru că sunt foarte multe ispite în orașe. Avram era trist pentru că Lot făcuse o alegere egoistă. El știa că în câmpia frumoasă în care alesese Lot să locuiască existau orașe rele. Unul dintre ele se numea Sodoma. Citiți Geneza 13:13! Chiar dacă Lot Îl iubea pe Dumnezeu, era foarte ușor pentru Satana să-l ispitească pe el și pe familia sa în acel oraș.

La început, Lot nu a trăit chiar în Sodoma, dar și-a așezat cortul în apropierea cetății. Poate că soția lui l-a convins să se mute și mai aproape. Ea și copiii se bucurau de lucrurile pe care le puteau vedea și face acolo. În cele din urmă, s-au mutat din cortul lor într-o casă situată chiar în mijlocul Sodomei. Apoi, într-o zi, un mesager a venit la cortul lui Avram, aducând vești groaznice.

Ce se întâmplase? Avusese loc un război, iar regele Sodomei pierduse lupta. Lot și familia lui fuseseră capturați. Ce putea să facă Avram? Ar fi putut spune: „Ți-am zis eu!” Citiți Geneza 14:14-16! Cât de recunoscători au fost Lot și ceilalți prinși de război pentru că au fost salvați de Avram! Ce i-a oferit regele Sodomei lui Avram? Cum i-a răspuns Avram regelui? Citiți Geneza 14:21-23! Avram nu a vrut nici măcar un șiret, nu-i așa?
Cât de neegoist!

Gândeşte-te:

Numește două alegeri pe care le-a făcut Lot și care l-au adus în situații atât de dificile! Trebuie să ne gândim bine înainte de a face alegeri, nu-i așa?

Titanicul – nava care ”nu se poate scufunda” (II)

Auzind avertizarea cu privire la aisberg, unul dintre ofițeri a poruncit:
— Întoarceți nava!
Imediat, ordinul lui a fost ascultat. Doar că era prea târziu. Frumoasa, dar imensa navă a lovit ghețarul. Apa a început să inunde interiorul, alarmele au început să sune. Căpitanul Smith s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Când a aflat că apa pătrunde în navă, a știut că se vor scufunda. Ce groaznic trebuie să se fi simțit! El știa că nu erau suficiente bărci de salvare pentru toți oamenii.

Imediat, muncitorii au început să dea jos bărcile de salvare. La început, foarte puțini oameni au vrut să se urce în ele. Simțeau că pot avea încredere în TITANIC. Nu le venea să creadă că nava lor confortabilă se scufundă. Nu voiau să părăsească nava și să coboare într-o barcă mică pe oceanul înghețat. În prima barcă de salvare ar fi încăput 65 de oameni, însă doar 28 de persoane au coborât în ea.

Timp de o oră și douăzeci de minute, lucrătorii de pe vas au lansat bărcile de salvare la apă. Nu erau suficiente bărci pentru a salva pe toată lumea. Deși bărcile de salvare ar fi putut salva 1 200 de oameni, doar 700 de persoane au ales să coboare. Unii oameni agitați îi împingeau pe alții pentru a ajunge în bărcile de salvare. Politicoși, unii oameni îi lăsau pe alții să meargă înaintea lor. Mulți dintre cei neegoiști au rămas pe navă.

Familiile s-au despărțit. Unii membri au urcat în bărcile de salvare, iar alții au rămas pe punte. Căpitanul Smith a fost unul dintre cei care au rămas. În cele din urmă, ultima barcă de salvare s-a îndepărtat de nava care se scufunda. Apoi, marele TITANIC s-a rupt în două și, ușor ușor, s-a scufundat la peste trei kilometri sub ocean. Curând, o altă navă a venit pentru a ajuta la salvarea supraviețuitorilor.

Oamenii din bărci au fost salvați. Ce final tragic pentru oamenii care s-au încrezut în acea navă! Peste tot în lume, oamenii nu puteau crede ce s-a întâmplat. Toată lumea era tristă. Te poți gândi la ceva sau la Cineva în care putem să avem încredere? Bineînțeles! Putem avea încredere în Dumnezeu și putem avea încredere în Biblie. Din Biblie aflăm că Isus a promis că vor exista un cer nou și un pământ nou, așteptându-i pe toți cei care I-au permis să-i ajute să-L iubească, să se încreadă și să asculte de El. Și noi putem avea încredere în promisiunile lui Isus, pentru că El Se ține întotdeauna de cuvânt. Nu te bucuri?
Sfârșit!