Trista alegere a lui Lucifer

Ştiaţi că regulile sunt foarte importante? Ar trebui să fim recunoscători pentru ele. Jucăriile cu cheiţă, maşinile, calculatoarele, corpul nostru nu ar funcţiona fără reguli. Haideţi să vorbim despre una dintre ele, spre exemplu!

Există o regulă care spune să te opreşti atunci când lumina semaforului este roşie. Dacă oamenii ar încălca această regulă ori de câte ori doresc, îți imaginezi câte accidente ar avea loc, câți oameni ar putea să se rănească sau să moară?

Oamenii înţelepţi fac reguli care ne protejează și ne ajută să trăim în siguranţă. Când oamenii urmează regulile, se formează un reflex. Când nu încălcăm regulile de circulaţie şi vedem o maşină de poliţie, nu ne temem, ba, din contră, ne simţim în siguranţă. Milioanele de lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut funcţionează tot după niște reguli. Dacă nu ar fi așa, tot ce este în lumea noastră ar fi haotic şi dezordonat (Proverbele 8:32-36).

Gândeşte-te:

Plantele și animalele urmează în mod automat regulile lui Dumnezeu. Se răzvrătesc merii vreodată și fac căpșuni în loc de mere? Sigur că nu. Fiecare plantă face ceea ce a creat-o Dumnezeu să facă. Fac pisicile cățeluși? Nu. Fac pisoi. Toate plantele și animalele respectă regulile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ele. La ce alte reguli bune te poți gândi? Ce reguli a făcut Dumnezeu pentru soare, lună și stele? Crezi că Dumnezeu a făcut reguli și pentru oameni? Poți să dai un exemplu?

Sunt plantele, animalele și oamenii la fel? Da? Nu? Au plantele, animalele și oamenii nevoie de apă? De alimente? De aer curat? De soare? Da. Dar plantele sunt foarte diferite de animale, nu-i așa? Plantele nu pot face lucrurile pe care le fac animalele.

Animalele nu pot vorbi și gândi ca oamenii. Castorii pot construi baraje, dar ar putea conduce vreodată o mașină? Păsările pot zbura, dar pot construi un avion sau o navă spațială? Animalele fac ceea ce fac pentru că Dumnezeu a stabilit anumite legi pentru fiecare în parte, iar ele se supun acelor reguli. Noi numim acest lucru „instinct”. Animalele nu pot gândi, plănui sau alege, așa cum facem noi.

Alegerea este un cadou special pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor. Oamenii pot vorbi, pot plantele şi nu suntem nici ca animalele. Dumnezeu vrea ca noi să învățăm și să ne însușim legile pe care ni le-a dat, pentru că El știe că respectarea acestora ne va face fericiți. El ne iubește și niciodată nu ne cere să facem ceva care ne-ar face nefericiți.

Pentru că Îl iubim și avem încredere în El, vrem să-L urmăm. El nu ne-ar obliga niciodată să-L ascultăm. Asta ne-ar face să ne temem de El, nu-i așa? Știi cum se numesc regulile lui Dumnezeu? Cele Zece Porunci. Acestea se găsesc în Exodul 20:3-17. Haideţi să le citim!

Gândeşte-te:

De ce să fim bucuroși că Dumnezeu a făcut reguli pentru oameni? Cum ar arăta lumea noastră dacă nu am avea reguli? Ai vrea să trăiești într-o lume în care toți ar dori să ucidă, să fure, să mintă și să înşele?

Crezi că Dumnezeu a creat și îngerii astfel încât aceștia să poată face alegeri? Bineînțeles! Și ei pot face alegeri. Îți amintești numele îngerului frumos pe care Dumnezeu l-a creat pentru a fi ajutorul Său special și un prieten foarte apropiat? Numele lui era Lucifer. Numele lui înseamnă „purtător de lumină”. Lucifer a fost cel mai important și cel mai frumos înger din ceruri. Să nu mai spunem de vocea cu care a fost înzestrat! De fapt, el era dirijorul corului din ceruri (Ezechiel 28:12-15).

Toți îngerii și toți oamenii din celelalte lumi pe care le crease Dumnezeu erau foarte fericiți. Lucifer era și el fericit. Îi plăcea să fie mesagerul special al lui Dumnezeu și să stea aproape de Dumnezeu. Mai apoi, s-a întâmplat ceva foarte trist. Lucifer a început să se gândească la cât de frumos și de special este el. Puțin câte puțin, a început să se simtă mândru de lucrurile pe care le putea face și de cât de frumos și de puternic era. Cu cât se gândea mai mult la el, cu atât se gândea mai puțin la cât de iubitor și de înțelept era Dumnezeu.

Lucifer nu s-a putut supune primei porunci. El nu a vrut să fie doar îngerul pe care Dumnezeu l-a creat. El voia să fie Dumnezeu. Când Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul au început să planifice crearea lumii noastre și fiinţele speciale care urmau să trăiască în ea, Lucifer a început să se simtă gelos pe Fiul lui Dumnezeu. Lucifer a considerat că ar trebui să fie și el implicat în acest proiect a creației. A fost o amăgire, nu-i așa? El nu putea fi Dumnezeu – el a fost făcut să fie înger.

Lucifer nu poate crea nimic mai mult decât tine sau decât mine. El nu poate insufla viaţă în nimic. Numai Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt pot face asta. Dumnezeu Fiul a fost Cel care a creat prin cuvânt. Acesta este motivul pentru care El este numit Creatorul nostru. El a creat fiecare înger, inclusiv pe Lucifer.

Avea Lucifer vreun motiv să fie nefericit? Căror gânduri a ales să le dea curs până a ajuns să fie nefericit? Alegerea de a fi mândri, egoiști sau geloși ne face fericiți sau nefericiți? Când alegem să gândim astfel, îi facem pe alții fericiți sau nefericiți?

Când Lucifer a început să fie egoist și gelos, el nu a mai fost la fel de fericit ca înainte. El a început să le spună celorlalți îngeri despre Dumnezeu lucruri care nu erau adevărate. „Mă întreb de ce trebuie să ne supunem regulilor”, le-a spus el într-o zi. Reguli? Îngerii nici nu considerau că se supun unor reguli. Ei erau perfect fericiți și Îl iubeau pe Dumnezeu cu toată inima lor (Psalmii 40:8).

„Noi, îngerii, nu avem nevoie de reguli”, a spus Lucifer într-o altă ocazie. „Știu că am fi mult mai fericiți fără reguli. La urma urmei, suntem perfecți.” La început, îngerii nu au știut ce să creadă. Ei l-au iubit, l-au admirat şi l-au urmat dintotdeauna pe Lucifer. Tot ce spunea acum era rezonabil, dar, în același timp, ideile lui nu păreau prea corecte. Lucifer a spus că Îl iubea pe Dumnezeu la fel de mult ca înainte, dar insista că planurile lui erau mai bune decât ale lui Dumnezeu.

Apoi, el a început să vorbească cu Dumnezeu ca și când nu el s-ar fi răzvrătit, ci o mulțime de alți îngeri, care nu mai erau fericiți. A ştiut Dumnezeu exact ce gândea și ce făcea Lucifer? Sigur că știa! Cât de trist S-a simțit! Cu răbdare și cu dragoste, Dumnezeu a încercat să-l facă pe Lucifer să se oprească de pe drumul teribil pe care pornise.

În realitate, Lucifer știa că el a ales calea greşită. Ştia că spune minciuni despre Dumnezeu. Știa că nu mai era fericit. De fapt, Lucifer aproape s-a răzgândit și a spus că îi pare rău. Dar apoi s-a gândit cât de jenant ar fi să recunoască în fața tuturor îngerilor că a mințit. Era prea mândru ca să facă asta. Ce trist!

Gândeşte-te:

Ai făcut vreodată ceva ce știai că e greșit, dar erai prea încăpățânat să spui că-ți pare rău? Ce ar trebui să facem atunci când nu am ascultat sau am rănit pe cineva?

Unul câte unul, fiecare dintre milioanele de îngeri a ales între a-I fi loial lui Dumnezeu sau lui Lucifer. Amintiți-vă că Dumnezeu nu obligă niciodată pe nimeni să Îl iubească sau să asculte de El. Majoritatea îngerilor au ales să Îi fie loiali lui Dumnezeu, dar mulți au ales să-l urmeze pe Lucifer.

Biblia spune că a existat un război în ceruri între îngerii lui Dumnezeu și îngerii lui Lucifer. Cât de trist trebuie să fi fost! (Apocalipsa 12:7-9; Ezechiel 28:16,17). În cele din urmă, Dumnezeu a spus că îngerii care au ales să îl urmeze pe Lucifer ar trebui să părăsească cerul. Și numele lui Lucifer a fost schimbat în Satana. Lucifer credea că el va conduce cerul, dar a trebuit să plece. Știa că, din cauza alegerii sale, nu mai era fericit. Nici îngerii care au ales să creadă minciunile lui nu mai erau fericiţi.

Îți imaginezi cât de supărați și de triști au fost îngerii lui Lucifer când au fost nevoiți să părăsească raiul? Ei nu mai puteau rămâne în ceruri, acolo unde au fost întotdeauna atât de fericiți. Nimic nu a mers cum a promis Lucifer. Ei ştiau acum că el îi mințise. Își doreau să se întoarcă înapoi în cer. Și Satana dorea același lucru. Chiar L-a implorat pe Dumnezeu să-i lase să se întoarcă. Chiar a recunoscut că a mințit. Și a promis că I se va supune lui Dumnezeu chiar dacă nu va mai fi cel mai important înger.

Ştia Dumnezeu dacă Satana și îngerii lui regretă în mod sincer ceea ce au făcut? Sigur că da. Știa că inima lui Satana nu s-a schimbat cu adevărat. Când Satana și îngerii au văzut că lucrurile nu merg aşa cum vor ei, au decis să facă tot posibilul pentru a-I face rău lui Dumnezeu.

Gândeşte-te:

Când Satana a spus că el și îngerii regretă sincer, de unde știi că nu se căiau cu adevărat? Copiii spun vreodată că le pare rău doar pentru că nu vor să fie pedepsiți? Crezi că Dumnezeu știe dacă regretăm cu adevărat? Dar părinții noștri?

Satana era gelos pe Fiul lui Dumnezeu pentru că El era Cel care a creat lumea și pe oamenii care urmau să o locuiască. Satana a decis că cel mai bun mod de a-L răni pe Dumnezeu era să strice totul în lumea noastră, așa cum făcuse și în ceruri. Apoi s-a gândit că lumea îi va aparține. El și îngerii lui voiau să conducă. Știa că-L va răni pe Dumnezeu și că-L va întrista.

Când le-a spus îngerilor despre planul său, ei au promis să-l ajute cu tot ce pot. Ce ființă rea și crudă a devenit Lucifer! Câtă nefericire a cauzat! (Isaia 14:12-15)

Păcatul este alegerea de a nu asculta de Legea lui Dumnezeu. Păcatul a început în ceruri prin Lucifer, nu-i așa? Ce poruncă a nesocotit Lucifer? Ce zici de prima poruncă? A încercat să devină la fel de important ca Dumnezeu? Și-a dorit propria cale în loc de calea lui Dumnezeu? A mințit? A încercat să fure dragostea îngerilor pentru Dumnezeu? Dacă vrem să fim în siguranță și fericiți, să Îl rugăm mereu pe Dumnezeu să ne ajute să ne supunem Legii Sale.

Părinților le era tare greu să aibă răbdare și să o aștepte pe Laurel Ann, care tot întârzia să se nască. Dar, în sfârșit, după 12 zile lungi în care tata și mama au așteptat-o, Laurel Ann s-a născut. Tata era chiar lângă mama, ca să-și întâmpine prețiosul copil. La fel și bunica, și mătușa Joanne. Mulți dintre prietenii lor aşteptau cu nerăbdare veștile. Toți voiau să știe noutăți despre nou-născut. Mulți au venit să o vadă pe Laurel Ann, au sunat sau au trimis cărți poştale și scrisori. Ei puneau tot felul de întrebări: cât a cântărit, care este numele ei, cum arată, dacă are păr, ce culoare are părul etc. Acasă, totul s-a schimbat faţă de cum era înainte de Laurel Ann.

La început, bebelușii nu pot face altceva decât să doarmă, să mănânce, să plângă și să gângurească. Nu pot vorbi, nu pot merge și nu pot mânca singuri. Nici măcar nu pot vedea foarte bine. Desigur, tata și mama s-au asigurat că Laurel Ann e îngrijită bine. Au iubit-o și au făcut totul pentru ea. Tata o ținea pe Laurel Ann în brațele lui puternice și, uitându- se în ochii ei, uneori îi cânta.

În timp ce mama își ținea prețiosul copil în brațe, inima ei era plină de fericire. Era greu de crezut că era a lor. I-au promis lui Dumnezeu că-și vor învăța copilul să iubească, să fie credincios și să asculte de Legea Sa minunată.

Bebelușii nu rămân prea mult timp mici. Și, la fel ca toți bebelușii, Laurel Ann a crescut rapid, așa cum ai făcut și tu. Dar Laurel Ann nu a crescut singură. Unul câte unul, au sosit încă trei copilaşi scumpi. Al doilea a fost numit William, apoi a venit Melissa și, în cele din urmă, micuţa Janelle. Fiecare dintre copii a fost iubit la fel de mult ca Laurel Ann.

William și Janelle erau roșcați și aveau pistrui. Laurel Ann și Melissa aveau părul închis la culoare. Fiecare copil era diferit de ceilalţi în multe feluri, și asta îl făcea și mai drăguţ. Toți se iubeau foarte mult. Pe măsură ce creșteau, se jucau împreună și învățau tot felul de lucruri minunate, la fel ca și tine. Ce familie fericită! Nu-i așa că toată lumea, de la Adam și Eva, a început viața de la stadiul de copil? Da, cu excepţia faptului că Adam și Eva au sărit peste această etapă. Dar tatăl și mama ta, bunicul și bunica ta au fost cândva copii. Niciodată nu s-au născut doi copii care să fie la fel, nici măcar gemenii. Deci fiecare copil este foarte special. Și tu ești special.

Nu te bucuri că Dumnezeu ne iubește pe toți? Nu contează cine suntem sau unde ne-am născut, unde trăim sau cât de bogați ori cât de săraci suntem. Dumnezeu iubește fiecare persoană deopotrivă și fiecare persoană este foarte specială pentru El. Eu sunt special. Tu ești special. Fiecare dintre noi este foarte special.