Cuvântul rostit de Domnul. Vezi comentariul la cap. 46,1. Multe din expresiile cap. 50, 51 care descriu pustiirea Babilonului literal apar din nou în Apocalips 16-19 în descrierea făcută de Ioan căderii Babilonului mistic (vezi comentariul la Isaia 47,1). Un studiu atent al acestor expresii în cadrul lor istoric se poate dovedi un ajutor în clarificarea sensului aceloraşi expresii în cadrul lor în cartea Apocalipsului. Notaţi următoarele:

Vezi tabelul urmator Vezi şi comentariul la Isaia 13,14; 47,1; Ieremia 25,12; comp. Ezechiel 26,13./IND

Babilon. Prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului este cea mai lungă (cap. 50,1-51,58) din rostirile lui împotriva naţiunilor străine, care înconjurau Israelul. Babilonul era pe vremea aceea puterea dominantă în Răsăritul Apropiat, şi era adversarul principal al poporului lui Iuda. Celelalte naţiuni molestaseră din când în când pe Iuda, dar Babilonul l-a biruit şi l-a nimicit. Profeţia aceasta evident urmează să fi datată în anul al patrulea al lui Zedechia (vezi cap. 59,59.60), 594-593 î.Hr., din toamnă în toamnă.

Unii s-au mirat că Ieremia, a cărui politică era o continuă îndemnare la cooperarea cu Babilonul (cap. 27,12-18), ar putea să prezinte într-un timp atât de crucial ca acesta o exprimare atât de puternică tocmai contra acelei ţări. Răspunsul pare să se găsească în faptul, că această profeţie nu fusese dată pentru folosul iudeilor din Ierusalim, cărora Ieremia le adresase soliile sale de credincioşie faţă de Babilon, ci era mai degrabă intenţionată pentru israeliţii care erau exilaţi în Babilon (vezi cap. 50,4-8.17-20; 51,60-64). Dacă solia ajungea la Babilonieni ea era pentru ei o avertizare că Iehova urma încă să aducă judecată şi nimicire asupra lor pentru faptul că ei nu conlucraseră deplin cu planul Cerului. Pentru exilaţii iudei ea era o asigurare că Dumnezeu nu uitase soarta lor, şi că urma să vină şi o zi de refacere pentru ei.

Bel… Merodac. Babilonianul belu, domn (înrudit cu ebr. ba‘al), un titlu al dumnezeului principal al Babilonului, Marduk (Merodac din acest verset). Ieremia de repetate ori prezentase pedeapsa adusă asupra naţiunilor învecinate ca fiind o pedeapsă asupra dumnezeilor lor falşi (vezi cap. 46,25; 48,7.13.46; vezi comentariul la cap. 49,1).

Mitologia Babiloniană cu privire la Marduk seamănă în unele privinţe cu naraţiunea biblică. Istorisirea Babiloniană a creaţiunii, Enuma elish, povesteşte că înainte de crearea lumii a fost un mare război în cer, în care Marduk, împăratul dumnezeilor, a biruit şi a omorât pe Ti’âmat, zeiţa mamă primară a haosului de apă. Apoi a făcut cerul şi pământul din trupul ei, şi apoi a creat pe om, ca să servească zeii, făcându-l din sângele unei alte divinităţi. În vederea acestor asemănări desfigurate ale luptei lui Iehova cu Lucifer, cu privire la crearea omului, profeţia lui Ieremia că Merodac este zdrobit ajunge să fie de o deosebită importanţă.

Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14. În 539 î.Hr., perşii şi mezii au biruit Babilonul. Media se află la miazănoapte de Babilonia.

Un legământ veşnic. Era scopul lui Dumnezeu ca disciplina aplicată exilaţilor să ducă la o adevărată pocăinţă şi ca rămăşiţa lui Israel, la înapoiere, să împlinească destinul pe care Dumnezeul îl plănuise pentru descendenţii lui Avraam (vezi p. 29, 30).

Păstorii. Atât conducătorii religioşi, cât şi cei religioşi ai lui Israel a făcut pe Israel, să se abată din calea cea dreaptă. Când conducătorii religioşi ai naţiunii şi-au pierdut puterea spirituală, cârmuitorii au alunecat repede în jos din punct de vedere moral.

De pe munţi pe dealuri. Se poate, ca profetul să fi avut aici în minte faptul că cultul idolatru era adesea practicat pe vârful dealurilor. În orice caz, simbolul descrie starea abandonată a lui Israel din punct de vedere spiritual, rătăcind fără un păstor prin munţi, fără odihnă, şi totuşi neamintindu-şi de adevăratul lor staul. Augustin de Hippo se referea la starea inimii omului în felul următor: Tu ne-ai plămădit pentru Tine, şi inima noastră este fără odihnă până găseşte odihnă în Tine (Confesiuni, I.1).

Locaşul neprihănirii. Aceasta este o expresie bogată şi impresionantă aşa cum este folosită aici cu privire la Iehova. Termenul locaş, ebr. naweh, continuă tema pastorală din v.6. Naweh este folosit în altă parte ca locul unde locuiesc păstorii (cap. 33,12) şi turmele lor (cap. 23,3; 49,20). Dumnezeu este declarat ca fiind nu doar adevăratul sălaş al Israelului pierdut, ci şi izvorul dreptăţii.

Fugiţi. Cu privire la tabloul cu poporul lui Dumnezeu fugind din Babilonul spiritual, vezi comentariul la Apocalips 18,4. Ţapi. Tabloul oferit este cel al ţapilor, care sunt întotdeauna în frunte pentru a conduce turma.

O mulţime de neamuri mari. Sau O adunare de neamuri mari. Naţiunile acestea sunt enumerate în cap. 51,27.28.

Coada. Babilonul se fălea că are conducerea lumii. Într-un timp, când naţiunea urca la cel mai înalt vârf al puterii sale (vezi comentariul la v. 1), Ieremia, în ironie muşcătoare o numeşte profetic coada neamurilor. Compară profeţia lui Balaam cu privire la Amalec (Numeri 24,20).

Pustiu. Prin previziune profetică, Ieremia priveşte peste secole şi vede rezultatul unei succesiuni de catastrofe care urma să facă din Babilonul un pustiu, un pământ uscat, şi fără apă. Solul Babiloniei era extrem de fertil. Când era irigată, ţara dădea recolte abundente, dar când era lăsată fără apă, repede ajungea un vast pustiu. Din timpurile cele mai vechi prosperitatea Mesopotamiei centrale şi sudice depindea de existenţa unei cârmuiri puternice, care putea să menţină reţeaua canalelor de irigaţie. Perioadele de anarhie erau perioade de pustiire. Aşa cum profetul prezice dezastrul politic, el vede şi ţara devenind un pustiu.

Pustiirea prezisă a venit, deşi nu imediat după căderea Babilonului. Sub perşi, ţara Babiloniei a continuat să fie extrem de productivă. Herodot (i. 193), scriind în timpul perioadei aceleia, declara: Deoarece teritoriul Babilonean, ca şi Egiptul e întretăiat de canale… El e atât de roditor în producerea de grâu, încât are recoltă de două ori însutită, iar când produce cel mai bine, este de trei ori însutită. Frunzele de grâu şi de orz cresc acolo până la patru degete întregi în lăţime, şi, cu toate că ştiu până la ce înălţime cresc acolo meiul şi susanul, nu o voi menţiona, deoarece sunt deplin sigur că pentru aceia care nu au fost niciodată în ţara Babiloniană, ceea ce s-a spus cu privire la producţiile ei va apărea pentru mulţi de necrezut… Ei au palmieri, care cresc pretutindeni pe întreaga câmpie. (Henry Cary, trad.)

O situaţie asemănătoare a domnit în vremurile romane; Pliniu (Natural History, xviii. 17), în sec. I d.Hr., afirmă că erau două recolte pe an în Babilonia. Mesopotamia a continuat să înflorească sub cârmuirea musulmană până la 1258, când mongolii, sub nepotul lui Gingis Han, au invadat Asia Apuseană. Ca parte a distrugerii lor, ei au demolat sistemul de irigaţie. De atunci, câmpiile centrale şi sudice ale Mesopotamiei au fost în mare parte pustii.

Nu va mai fi locuită. Întrucât v. 12 pare să se aplice ţării ca un tot, versetul aceasta se referă în special la oraş. Babilonul nu a fost distrus de Cir, şi declinul lui a venit prin stadii lente (vezi comentariul la Isaia 13,19). Timp de multe secole, cea mai impunătoare din rămăşiţele vechiului Babilon, marea movilă care conţine fortăreaţa-palatul imperial şi învecinata Poarta a lui Iştar era o masă de cărămizi sfărâmicioase. Nimeni nu poate privi la această scenă de ziduri sfărâmate şi de pustiire generală fără de a-şi da seama cât de deplin au fost împlinite prezicerile lui Ieremia.

Întinde mâinile. Adică, se predă.

Asiria. O referire la distrugerea regatului de miază-noapte a lui Israel de către împăratul asirian, Salmanasar V, în 723-722 î.Hr. (2Regi 18,9-12).

Cum am pedepsit. Ninive, capitala Asiriei a fost distrusă de către Babilonieni şi mezi în 612 î.Hr. La mai puţin de zece ani după aceea rămăşiţele împăratului au dispărut, şi curând asirienii ca naţiune au fost pierduţi din punctul de vedere al istoriei. Căderea lor e descrisă impresionant în profeţia lui Naum. Împărăţia Babilonului urma ca în curând să-şi piardă independenţa ajungând în mâinile perşilor (539 î.Hr.), şi în timpul domniei lui Xerxes ea a încetat chiar de a fi un regat subordonat şi a fost contopit cu Asiria ca o provincie. Cetatea Babilon a fost în mare parte distrusă cu toate că a continuat să mai existe un timp după aceea (vezi comentariul la Isaia 13,19).

Carmel. Zonele amintite aici sugerează că Dumnezeu plănuia să restaureze limitele originale ale lui Israel. Carmel este literal, ţara grădină. Basan, Efraim şi Galaad erau vestite pentru rodnicia, pădurile şi cirezile lor de vite (vezi Deuteronom 32,14; Judecători 8,2; Isaia 35,2; Osea 9,13; Mica 7,14; Zaharia 11,2). Făgăduinţele acestea erau condiţionate de ascultare (vezi PK 704).

Nu va mai fi. Iertarea de păcat făgăduită aici ar fi urmat unei sincere pocăinţe şi unei adevărate redeşteptări spirituale. Păcatele care caracterizaseră pe Israel înainte de exil nu mai trebuiau să fie repetate. Israel n-a izbutit să împlinească scopul divin.

Pe care o voi lăsa. Literal, pe care o voi face să rămână. Textul aceste este o asigurare de iertare pentru rămăşiţa poporului lui Dumnezeu; RSV zice: căci voi ierta pe aceea, pe care îi voi lăsa ca o rămăşiţă. Iudeilor care fuseseră lăsaţi la sfârşitul captivităţii, li se dădea aici făgăduinţa că, dacă erau oameni ai pocăinţei, Dumnezeu nu avea să le mai ţină în socoteală împotriva lor faptele rele ale istoriei lor trecute.

De două ori răzvrătită. Sau Merathaim. O formă duală ebraică, probabil derivată de la ebraicul marah, a fi răzvrătit, şi astfel însemnând îndoită răzvrătire. Numele ar putea fi folosit pentru a accentua gravitatea rebeliunii Babilonienilor contra lui Iehova. Babilonienii avuseseră mare prilej de a cunoaşte şi de a servi pe adevăratul Dumnezeu prin mărturia captivilor iudei din mijlocul lor. Folosirea acestui nume pentru Babilon ar putea fi şi un joc de cuvinte. Marrâtim era numele Babilonean pentru o lagună în Babilonia de sud la capătul Golfului Persan.

Împotriva locuitorilor ei şi pedepseşte-i. Literal, cercetare, aici fără îndoială în sensul de pedeapsă (vezi comentariul la cap. 46,21). Ca şi Merathaim, el pare să fie un joc de cuvinte cu un termen Babilonian, probabil în cazul acesta cu Puqudu, numele unui trib aramaic din sud-estul Babiloniei. Oamenii aceştia sunt menţionaţi în Ezechiel 23,23 ca fiind în oştirea Babiloneană.

Ciocanul. O putere care cândva zdrobise alte naţiuni, este ea însăşi acum sfărâmată (vezi Isaia 14,4-6).

Fără să te aştepţi. Babilonul a fost luat prin surprindere de către perşi (vezi comentariul la Daniel 5,30.31).

Domnului, Dumnezeului oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Taurii. Posibil o referire la războinicii sau principii Babilonului (vezi Psalmi 22,12; 68,30; Isaia 34,7).

Strigătele. Sau Glasul. Iudeii aceia care fuseseră martori oculari ai invadării şi căderii Babiloniei puteau să dea o mărturie impresionantă în Ierusalim cu privire la mărimea pedepsei naţiunii care distrusese Templul.

Nimeni să nu scape. Tabloul este al unui asediu tipic al unei cetăţi din vechime. În felul acesta Babilonienii doborâseră întăriturile naţiunilor învecinate lor. Aceeaşi tactică e întrebuinţată acum împotriva lor.

Tinerii lui. Compară cu cap. 49,26, unde aceeaşi prezicere este făcută cu privire la cetatea Damasc.

Răzbunătorul. Sau Răscumpărătorul. Ebr. go’el. cuvântul acesta apare de peste 40 de ori în Vechiul Testament, deşi Ieremia îl foloseşte numai aici. E diferit tradus în KJV, ca răscumpărător, rudă, răzbunător, pedepsitorul. Acesta este termenul aplicat la ruda apropiată a cărei datorie era să răzbune o ucidere (vezi Numeri 35,19), şi să răscumpere terenul vândut de un om sărac (vezi Levitic 25,23-25; comp. Rut 3,9; vezi comentariul la Rut 2,20). Domnul este prezentat aici ca ruda lui Israel, care va şi pedepsi pe persecutorii lui şi îl va repune în îndreptăţita lui moştenire.

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3. Le va apăra pricina. Expresia ebraică e foarte poetică, zicând literal apărând va apăra apărarea lor.

Sabia. Versetele 35-38 sunt o unitate poetică, aşa cum e arătat de repetarea expresiei sabia împotriva. În ebraica consonantică expresia tradusă seceta peste (v. 38) este identică cu aceea tradusă ca sabia împotriva. Siriaca oferă peste tot aceeaşi traducere.

Înţelepţii. Babilonul era vestit pentru înţelepţii lui, de care domnitorii depindeau pentru călăuzire (vezi Daniel 2,2.12; 5,15).

Prorocii minciunii. Ebr. baddim, vorbitori seci. Referirea a probabil la aşa numiţii înţelepţi ai Babilonului (vezi Isaia 44,25).

Oameni de tot felul. Probabil o referire la trupele străine din oştirea Babiloniană.

Vistierii. Babilonienii jefuiseră vistieriile lui Iuda (vezi Ieremia 52,17-23; Daniel 1,2).

Ape. Prosperitatea Babiloniei depindea de cele două mari râuri ale ei, Tigrul şi Eufratul (vezi comentariul la v. 12, 35).

Au înnebunit cu idolii. Sau, cu lucrurile oribile pe care le fac ca nişte nebuni. Profetul probabil are în minte orgiile săvârşite în prezenţa unor idoli groteşti şi adesea obsceni.

Fiarele pustiei. Expresia fiarele pustiei împreună cu fiarele insulelor este traducerea ebraicului siyyim ’eth-’iyyim Sunetul acestui pasaj, când e citit în ebraică, sugerează ţipetele pătrunzătoare ale animalelor sălbatice când umblă încoace şi încolo printre ruinele Babilonului pentru pradă. Siyyim( este folosit de învăţaţi în diverse moduri, derivând de la o rădăcină ebraică care înseamnă uscăciune, în acest caz indicând un animal de deşert, sau de la o altă rădăcină care înseamnă a striga, sugerând un animal care latră. ’Iyyim, adoptat de traducătorii KJV a fi o formă a lui ’i, insulă este considerat de autori recenţi a proveni de la rădăcina a striga, cu fererire la şacali.

Struţul. Ebr. benoth ya‘anah, probabil literal fiicele pustiului, sau fiicele pământului tare, pietros. Termenul denotă struţii (vezi comentariul la Levitic 11,16). Nu va mai fi locuit. Vezi comentariul la v. 13.

Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14; 50,3.

Marginile pământului. Sau, cele mai depărtate părţi ale pământului (vezi cap. 51,27.28). Când mezii şi perşii au doborât Babilonul în 539 î.Hr., imperiul lor, în întinderile lui nordice şi estice, se extindea dincolo de limitele oricărei alte puteri mondiale anterioare. Imperiul Persan, aşa cum s-a constituit el în cele din urmă, se întindea de la hotarul Indiei în Răsărit până la Tracia şi Egipt în Apus, la sud în Arabia şi la nord până la actualul Turkestan şi Caucaz. Acesta era cu mult cel mai mare imperiu pe care îl cunoscuse lumea până atunci.

Mâinile i se slăbesc. Vezi Daniel 5,6, unde este descrisă purtarea lui Belşazar în timpul căderii Babilonului. Nabonid, cu care Belşazar împărţea domnia, pare la fel să nu fi prezentat o puternică rezistenţă invadatorilor. Istoricul Babilonian Berosus afirmă că Nabonid a înaintat împotriva perşilor, dar a fost înfrânt în luptă, apoi a fugit şi mai târziu s-a predat fără a încerca să se apere (vezi Josephus, Against Apion, i. 20). Aşa numita Cronică a lui Nabonid, documentul cuneiform care constituie o sursă primară cu privire la căderea Babilonului în mâinile perşilor, reflectă acelaşi tablou de dezorganizare, apărând parţial poziţia lui Nabonid. Ea declară: În luna Tashritu, când Cir a atacat oştirea Akkadului la Opis pe Tigru, locuitorii Akkadului s-au răzvrătit, dar el (Nabonid) a masacrat pe locuitorii zăpăciţi. În ziua a XIV-a, Sipar a fost luat fără de luptă. Nabonid a fugit. În ziua a XVI-a, Gobryas (Ugbaru), guvernatorul din Gutium şi oştirea lui Cir au intrat în Babilon fără de luptă. Mai apoi Nabonid a fost arestat în Babilon, când s-a reîntors (acolo). (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 306.)

Iată. Versetele 44-46 sunt aproape identice cu cap. 49,19-21, unde cuvintele sunt aplicate la Edom (vezi comentariul de acolo).

Comentariile lui Ellen G. White

20 COL 205; GC 485

23-25 PK 532

25 PP 509

33,34 PK 532