1 Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal[[xr:1]], fiul lui Șelemia, și Pașhur[[xr:2]], fiul lui Malchia, au auzit[[xr:3]] cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor:

Ghedalia. El trebuie să fie deosebit de omul cu acelaşi nume, care era fiul lui Ahicam, protectorul lui Ieremia (vezi cap. 26,24; 39,14). Cu privire la Iucal [sau Iehucal] şi Paşhur vezi cap. 21,1; 37,3. Aceste patru căpetenii erau printre împotrivitorii cei mai de seamă ai lui Ieremia.


2 „Așa zice DOMNUL: «Cine[[xr:1]] va rămâne în cetatea aceasta va muri răpus de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieși și se va duce la caldeeni va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi.»
3 Așa vorbește DOMNUL: «Cetatea[[xr:1]] aceasta va fi dată cu siguranță în mâinile oștii împăratului Babilonului, care o va cuceri!»”
4 Atunci dregătorii i-au zis regelui: „Să fie dat morții omul acesta[[xr:1]], căci slăbește mâinile războinicilor care au mai rămas în cetatea aceasta, precum și mâinile întregului popor, ținându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia, ci nenorocirea.”

Ar trebui omorât. Căpeteniile au refuzat să primească solia lui Ieremia. Ei priveau pe Ieremia ca un trădător, unul care din dorinţa de siguranţă personală, vrea să dezerteze la Babilonieni. Compară cap. 37,11-15. Ei au cerut pedeapsa extremă contra lui Ieremia.


5 Regele Zedechia a răspuns: „Iată, el este în mâinile voastre, fiindcă regele nu are nicio putere să vă oprească!”

Este în mâinile voastre. Zedechia, al cărui caracter slab şi spirit şovăitor făceau din el un om lipsit de verticalitate, şi-a dat îndoielnic consimţământul faţă de cererea căpeteniilor hotărâte.


6 Atunci[[xr:1]] ei l-au luat pe Ieremia și l-au coborât cu funii în groapa[[fn:a]] lui Malchia, fiul regelui. Groapa se afla în curtea gărzilor; nu mai avea apă, ci numai noroi, așa că Ieremia s-a afundat în noroi.

Groapa. Literal puţ sau cisternă. Malchia este probabil cel pomenit în v.1. Hamelech însemnează împăratul. Malchia era probabil fiul împăratului în sensul că era un membru al casei regale (vezi comentariul la cap. 36,26).

Nu era apă, dar era noroi. Fie apa din groapă se sfârşise din cauza asediului, fie acţiunea avea loc undeva în octombrie sau noiembrie, când puţină apă va mai fi rămas după sezonul uscat (vezi Vol. II, p. 110). În orice caz nu rămăsese pe fundul gropii decât un strat de noroi în putrezire. Evident, căpeteniile se temeau de efectul asupra poporului, dacă ar fi executat public pe Ieremia (vezi comentariul la v. 4, 5). De aceea profetul a fost slobozit în groapă pentru a rămâne acolo până ar fi murit de foame (v. 9). Este foarte posibil ca în Plângeri 3,53-55 Ieremia să se refere la timpul acesta de mizerie şi de suferinţă.


7 Ebed-Melec[[xr:1]], etiopianul[[fn:a]], un eunuc de la curtea regelui, a auzit că îl aruncaseră pe Ieremia în groapă. Regele ședea la Poarta lui Beniamin,

Ebed-melec. Literal, un slujitor al împăratului. Întrucât cuvântul este nearticulat în textul ebraic, este probabil un nume propriu şi aşa e tradus în LXX şi Vulgata. Nu ştim prea multe cu privire la Ebed-Melec, dar este clar din naraţiune că era aproape de împărat, ca unul din favoriţii lui (vezi comentariul la v. 8), şi că el a folosit influenţa sa fără teamă pentru a proteja pe Ieremia.

Poarta lui Beniamin. Acesta este de obicei identificată cu Poarta Oilor din colţul de nord-est al Ierusalimului.


8 iar Ebed-Melec a ieșit de la curtea domnească și i-a vorbit astfel regelui:

A ieşit din casa împăratului. O indicaţie cu privire la strânsa legătură din Ebed-Melec şi împărat.


9 „O, rege, domnul meu, oamenii aceștia au făcut rău că s-au purtat așa cu profetul Ieremia aruncându-l în groapă; va muri de foame acolo, căci în cetate nu mai este pâine!”

Oamenii aceştia au făcut rău. Unele manuscrise LXX zic, Tu ai făcut rău, în felul acesta aşezând răspunderea şi blamul chiar asupra împăratului. Nu este pâine. Asediul Ierusalimului ajungea la stadiile lui finale şi disperate.


10 Regele i-a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate-l din groapă pe profetul Ieremia până nu moare!”

Treizeci de oameni. Acest număr aparent mare poate să fi fost oferit pentru a preîntâmpina orice împotrivire la eliberarea profetului, pe care ar fi putut să o facă căpeteniile. Un manuscris ebraic are trei în loc de treizeci.

Uşurinţa aparentă cu care Zedechia a luat o hotărâre numai pentru a o revoca puţin mai târziu, dă mărturie despre o slăbiciune fundamentală de caracter. Şovăiala se dovedea de a fi ruina împăratului. Pentru comentarii mai departe vezi comentariul la cap. 37,2.


11 Ebed-Melec i-a luat cu el pe oamenii aceia și s-a dus la curtea domnească, la vestiarul[[fn:a]] din magazie; a luat de acolo rufe și zdrențe și i le-a coborât lui Ieremia în groapă cu niște funii.

Vistierie. Sau depozit.

Petece. Atenta purtare de grijă a lui Ebed-Melec este o nestemată în această istorie. Funiile singure ar fi fost suficiente pentru a scoate pe Ieremia. Dar Ebed-Melec a procurat petece, ca funiile să nu pătrundă în carnea bătrânului profet.


12 Ebed-Melec, etiopianul, i-a zis lui Ieremia: „Pune-ți te rog aceste rufe și zdrențe sub funii, la subsuoară.” Și Ieremia a făcut întocmai.

Subsiori. Vezi comentariul la v. 11.


13 Astfel l-au tras[[xr:1]] pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă. Dar Ieremia a rămas în curtea[[xr:2]] gărzilor.

A rămas în curte. Din nou se dă pe faţă caracterul şovăitor al lui Zedechia. El a permis ca Ieremia să fie scos din groapa noroioasă, dar nu a îndrăznit să-l elibereze complet pe profet.


14 Regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia și l-a adus la el, la intrarea a treia a Casei DOMNULUI. Regele i-a zis lui Ieremia: „Am o întrebare pentru tine: să nu-mi ascunzi nimic!”

La intrarea a treia. E cu neputinţă să identificăm locul acestei întâlniri secrete. Am să te întreb ceva. E clar că împăratul nu avea un respect din inimă pentru sfatul profetului, şi nu putea să nu-l asculte, măcar parţial (vezi cap. 37,17).


15 Ieremia i-a zis lui Zedechia: „Dacă îți voi spune, mă vei omorî negreșit. Iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta.”

Mă vei omorî. Lui Ieremia evident îi era greu să accepte faptul că împăratul nu sprijinise asprul tratament pe care i-l aplicaseră căpeteniile. Nu mă vei asculta. LXX zice, Tu nu mă vei asculta, cu cel mai puternic dintre negativele greceşti (vezi comentariul la Matei 5,18).


16 Regele Zedechia i-a jurat în taină lui Ieremia: „Viu este DOMNUL, care ne-a dat această suflare, că nu te voi omorî și nu te voi lăsa în mâinile oamenilor care vor să-ți ia viața!”

Care ne-a dat viaţă. Sau, care ne-a făcut sufletele (RSV). Zedechia a făcut acest puternic jurământ pentru a îndepărta de la profet orice bănuială ce ar mai fi persistat cu privire la sinceritatea intenţiei sale.


17 Atunci Ieremia i-a zis lui Zedechia: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă te vei[[xr:1]] supune căpeteniilor[[xr:2]] împăratului Babilonului, vei scăpa cu viață, cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc și veți trăi, tu și casa ta.

Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Căpetenii. Aceia care comandau oştirea ce împresura Ierusalimul. Nebucadneţar era la Ribla, pe râul Orontes în Coele-Siria (vezi cap. 39,5).


18 Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care o vor arde cu foc, iar tu nu[[xr:1]] vei scăpa din mâinile lor!»”
19 Regele Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la caldeeni, ca nu cumva să mă dea în mâinile lor și să-și[[xr:1]] bată joc de mine.”

Au trecut la haldei. Pare că un număr de iudei se predaseră haldeilor, fie ca răspuns la soliile lui Ieremia, sau numai pentru că frica lor îi îndemna la acţiunea aceasta, ca să-şi scape viaţa.


20 Ieremia i-a zis: „Nu te vor da! Fă bine și ascultă glasul DOMNULUI în ce-ți spun, căci o vei duce bine și vei scăpa cu viață.
21 Dar dacă nu te vei supune, iată ce mi-a arătat DOMNUL:
22 toate femeile care au mai rămas la curtea regelui lui Iuda vor fi aduse la căpeteniile împăratului Babilonului și îți vor zice: «Te-au tras pe sfoară și te-au înduplecat prietenii tăi cei buni, dar când picioarele ți se scufundă în mlaștină, au dat bir cu fugiții!»

Nevestele, care au mai rămas. Soţiile şi concubinele foştilor regi care, împreună cu propriile neveste şi concubine ale lui Zedechia, urmau să fie luate de către căpeteniile Babilonului.

Prietenii tăi. Literal, oamenii păcii tale, adică aceia care, în chip înşelător, asiguraseră pe împărat că totul va ieşi bine. Cuvintele femeilor deveneau mai pline de sens prin aparenta lor referire la noroiul în care fusese aşezat Ieremia (v. 6).


23 Toate nevestele și copiii[[xr:1]] tăi vor fi luați de caldeeni și nu[[xr:2]] vei scăpa din mâinile lor, ci vei fi apucat de mâna împăratului Babilonului, iar cetatea aceasta va fi arsă cu foc.”
24 Zedechia i-a zis lui Ieremia: „Să nu știe nimeni nimic din cuvintele acestea, și nu vei muri!

Să nu ştie nimeni. Împăratul, disperat de slab şi şovăitor, avea mai mare frică faţă de căpetenii decât de Dumnezeul cerului şi de profetul Lui.


25 Dar dacă vor auzi dregătorii că am vorbit cu tine și dacă vor veni la tine să te întrebe: «Ia povestește-ne ce ai vorbit cu regele și ce ți-a spus regele! Nu ne ascunde nimic și nu te vom omorî!»,
26 să le spui: «L-am rugat[[xr:1]] pe rege să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan[[xr:2]], ca să nu mor acolo»!”

În casa lui Ionatan. Vezi comentariul la cap. 37,15.16. Slabul împărat se temea ca cineva să ştie că el avusese o întrevedere cu profetul, aşa că s-a îngrijit să aibă o acoperire pentru această întâlnire.


27 Toți dregătorii au venit la Ieremia și l-au întrebat. El le-a spus ce îi poruncise regele. Ei l-au lăsat atunci, pentru că nimeni nu auzise nimic.

Le-a răspuns. Ieremia a cedat cererii împăratului (vezi comentariul la v. 26), şi a spus căpeteniilor ceea ce îi poruncise împăratul. Ieremia nu greşise, prin reţinerea faţă de căpetenii a unora dintre informaţii la care nu aveau drept, după cum şi Samuel a luat o poziţie asemănătoare la porunca directă a lui Dumnezeu (vezi comentariul la 1Samuel 16,2).

Nimeni n-auzise nimic. Evident, conversaţia dintre împărat şi profet nu fusese auzită, şi chestiunea nu a mai fost de importanţă.


28 Ieremia a rămas[[xr:1]] în curtea gărzilor până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.

Curtea temniţei. Vezi comentariul la v. 13. În ziua luării Ierusalimului. Evident nu după multă vreme de la întrevederea finală a lui Ieremia cu Zedechia (v. 14-26).

Comentariile lui Ellen G. White

1-28 PK 455-458; 4T 182-184

1-5 4T 182

2-4 PK 455

6 AA 575; PK 456; 4T 182, 525

7-14 4T 182

5-18 PK 456

15-20 4T 183

19,20 PK 457

24,25 PK 458; 4T 184

Ierusalimul în timpul lui Ieremia