1 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI:

Cuvântul. Această solie nu are dată. Totuşi, pare a fi o strânsă legătură între cap. 18 şi 19, şi deci data acestei solii ar fi cam 605 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 19,1).


2 „Du-te acum în casa olarului, unde îți voi face cunoscut cuvântul Meu!”
3 M-am dus în casa olarului și, iată, el lucra pe roată.

Roata. Literal, cele două roţi. Anumite roţi din antichitate erau construite cu două discuri de piatră învârtindu-se una deasupra celuilalt. Cel inferior era pentru a pune în mişcare maşinăria cu piciorul; cel superior ţinea bucata de lut căreia mâna olarului îi dădea forma în timp ce se rotea.


4 Dacă vasul pe care-l lucra nu izbutea, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului, el făcea un alt vas, așa cum îi plăcea lui să-l facă.

N-a izbutit. Literal, s-a stricat. Vezi comentariul la cap. 13,7.

A făcut un alt vas. Adică, l-a remodelat făcându-l un alt vas.


5 Atunci Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit astfel:
6 „Oare nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă[[xr:1]] a lui Israel?”, zice DOMNUL. „Iată, cum[[xr:2]] este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

Nu pot să fac eu cu voi? Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel nu ca indivizi şi nu cu privire la mântuirea personală, ci ca o naţiune şi în termenii relaţiei de legământ cu El (vezi v. 7). Întreaga purtare a lui Dumnezeu cu Israel în veacurile trecute a fost întemeiată pe chemarea lui Israel de a sluji în calitate de depozitari ai voinţei Sale descoperite (Romani 3,1.2) şi de a fi unealta Sa deosebită în scopul mântuirii lumii (Gen 12,1-3; Deuteronom 4,6-9.20; 7,6-14; vezi p. 26, 27). Dumnezeu a pus în faţa poporului Său în mod lămurit faptul că stricta ascultare din partea lor era o cerinţă pentru ca El să-i binecuvânteze şi să-i facă o binecuvântare pentru alţii (Deuteronom 28,1-14) şi că neascultarea din partea lor avea să aducă în mod inevitabil un blestem şi în cele din urmă lepădarea lui Israel ca popor al Său ales (Deuteronom 28,15.63-66). Aici, prin Ieremia, Dumnezeu reafirmă ceea ce deja spusese prin Moise şi adaugă avertizarea că neascultarea din partea lor urma să anuleze făgăduinţele binecuvântării şi asigurarea că pocăinţa sinceră va face fără efect ameninţările cu lepădarea (Ieremia 18,7-10). În ce priveşte expunerea principiilor pe baza cărora Dumnezeu lucrează cu naţiunile, vezi comentariul la Daniel 4,17; vezi şi comentariul la Exod 9,16.17.

Cum este lutul. Ca naţiune Israel intrase de bunăvoie în relaţia de legământ (Exod 19,3-8; 24,3-8). Făcând aceasta israeliţi Îl acceptaseră pe Dumnezeu ca împărat al lor (vezi 1Samuel 8,7), pentru a conduce trebuirile naţiunii în aşa fel încât prin ei să înfăptuiască mântuirea omenirii (vezi Ioan 4,22; vezi p. 26-30). Ca urmare a propriei lor alegeri în această privinţă ei ajunseseră ca lutul în mâna olarului. În zilele lui Ieremia lutul s-a stricat în mâinile olarului (Ieremia 18,4), iar ca meşter olar, Dumnezeu era îndreptăţit să-i înlăture ca naţiune. Dar în îndurarea Sa El era dispus să reia vasul de lut fără valoare şi să-l facă un alt vas (v. 4). Tot ce fusese făgăduit încă se putea împlini cu condiţia să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I slujească (Zaharia 6,15; comp. Isaia 54,7; Ezechiel 36,11; 43,10.11; Mica 6,8; Zaharia 10,6; vezi şi p. 31, 32).


7 Uneori vorbesc despre un neam sau un regat, că-l voi smulge[[xr:1]], îl voi dărâma și-l voi nimici;

Voi smulge. Cuvinte care trebuie să-i fi amintit lui Ieremia chemarea lui în lucrarea profetică (cap. 1,10). Dumnezeu afirma că soarta tuturor naţiunilor este în mâinile Lui (vezi Psalmi 103,19; Daniel 2,20.21; 4,25).


8 dar dacă neamul acela[[xr:1]] despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și eu Mă răzgândesc[[xr:2]] cu privire la răul pe care plănuiam să i-l fac.

Se întoarce de la răutatea lui. Aici este înfăţişat adevărul profund că universul este un univers moral, şi că naţiunile stau sau cad în funcţie de raportarea lor la legea morală. Dacă o naţiune îşi conduce treburile în mod corect, urmând preceptele dreptăţii şi milei, prosperă (Psalmi 1,3). Dacă pe de altă parte, ea devine tiranică, umblă numai după bunuri materiale şi seculare ale vieţii, şi dispreţuieşte normele purtării cinstite pe plan naţional şi internaţional, va pieri (vezi Psalmi 1,6). Încă mai era timp pentru ca Iuda să se pocăiască.

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Geneza 6,6; Ioel 2,13.


9 Alteori vorbesc despre un neam sau un regat, că-l voi zidi și-l voi sădi;
10 dar dacă săvârșește ce este rău înaintea Mea și nu ascultă glasul Meu, atunci și Eu Mă răzgândesc în ce privește binele pe care făgăduisem că i-l voi face.

De binele. Iudeii nu trebuia să-şi închipuie că poziţia lor ca popor al lui Dumnezeu le asigura continuitatea favorii divine, indiferent dacă trăiau sau nu potrivit cu voia lui Dumnezeu.


11 De aceea vorbește-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și spune-le: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Iată, pregătesc[[fn:a]] o nenorocire împotriva voastră și pun la cale un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă[[xr:1]] fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă purtarea și faptele!’»”

Pregătesc. Ebr. yasar, a forma (vezi comentariul la Geneza 1,1). Cuvântul tradus în acest capitol prin olar vine din rădăcina aceasta. Dumnezeu pregăteşte judecata împotriva poporului Său. Totuşi, mai este vreme ca să se întoarcă fiecare de la calea …cea rea.


12 Dar ei zic: „Nicio nădejde[[xr:1]]! Vom merge după planurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”

Degeaba. Răspunsul acesta nu era de fapt rostit de poporul lui Iuda, ci era redarea din partea Domnului a ceea ce poporul spunea în inimă şi prin fapte. Cuvintele acestea trebuie înţelese ca exprimând nu o atitudine de disperare, ci mai degrabă una care în mod sfidător leapădă oferta lui Dumnezeu de îndurare din versetul anterior. Este ca şi cum apostaţii ar spune: Nu te amăgi că vom face aşa cum doreşti tu (vezi cap. 2,25).


13 De aceea așa vorbește DOMNUL: „Ia întrebați[[xr:1]] printre neamuri: cine a auzit vreodată așa ceva? Cumplite blestemății[[xr:2]] a săvârșit fecioara lui Israel.

Întrebaţi. Vezi cap. 2,10. Lucru destul de tragic, în vreme ce păgânii fuseseră credincioşi falsei lor închinări, israeliţii Îi fuseseră necredincioşi lui Dumnezeu.

Fecioara. Ebr. bethulah (vezi comentariul la Isaia 7,14). Acest cuvânt înfăţişează în mod izbitor ruşinea adulterului spiritual al lui Israel (Ieremia 14,17; Ezechiel 16).


14 Părăsește, oare, zăpada Libanului crestele întărite ale Sirionului[[fn:a]]? Seacă vreodată apele care vin de departe, proaspete și curgătoare?

Părăseşte zăpada? Ideea pe care vrea să o exprime aici este că tăria Domnului, în care ar fi trebuit să se încreadă poporul Său, este ca şi zăpada care nu lipseşte de pe Liban. Se văd secând apele? Râurile cu mult dorita apă rece ce curgeau din depărtare sau izvoarele din vârfurile înalte nu secau niciodată.


15 Totuși poporul Meu M-a uitat[[xr:1]] și aduce tămâie unor deșertăciuni.[[xr:2]] Idolii îl fac să se poticnească pe căile lui, să lase cărările străvechi[[xr:3]] și să apuce pe alte cărări, pe un drum ce nu-i fusese pus înainte;

S-a abătut. O referire la profeţii şi învăţătorii mincinoşi care conduc poporul în rătăcire (vezi cap. 14,13-18).

A părăsit vechile cărări. Aceleaşi ca şi căile amintite mai înainte, referindu-se la credinţa cândva morală a patriarhilor (vezi comentariul la cap. 6,16). Părăsind căile sau drumurile largi, pentru a merge pe poteci strâmte, cărări cum se putea aştepta Iuda la altceva decât să se abată sau poticnească?


16 ca să prefacă țara o pustietate[[xr:1]], un prilej de fluierat[[fn:a]] în veci[[xr:2]]; oricine va trece prin ea va clătina din cap uluit.

Pustietatea. Literal, o oroare. Invazia care se apropia urma să pricinuiască o extremă depopulare. Deoarece uimiţi sau uluiţi vine de la aceeaşi rădăcină ebraică, este mai bine tradus prin îngroziţi.

O veşnică batjocură. Literal O fluierare continuă.

Dau din cap. Sau clatină din cap; nu în bătaie de joc, ci în împreună simţire faţă de starea de pustiire a ţării.


17 Ca[[xr:1]] vântul de răsărit îi voi risipi[[xr:2]] înaintea vrăjmașului, le voi întoarce spatele și nu fața[[xr:3]] în ziua prăpădului lor!”

Vântul de la răsărit. Temutul vânt nimicitor, copleşitor, plin de praf din pustie (vezi comentariul la Ieremia 4,11; comp. Psalmi 48,7; Iona 4,8).

Le voi întoarce spatele. Din moment ce lumina feţei lui Dumnezeu însemna plinătatea bucuriei şi a păcii (vezi Numeri 6,25.26), întoarcerea feţei Sale însemna a fi lăsat în umbrele nenorocirii. În cazul de faţă aceasta se făcea ca o dreaptă răsplătire dată celor care-şi întoarseră spatele Domnului (vezi Ieremia 2,27).


18 Ei au zis: „Hai[[xr:1]] să ticluim planuri împotriva lui Ieremia! Doar[[xr:2]] nu piere învățătura din lipsă de preoți, sfatul din lipsă de înțelepți sau cuvântul din lipsă de profeți. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu mai luăm seama la vorbele lui!”

Veniţi. Soliile precise ale profetului treziseră îndârjita împotrivire a oamenilor, care se dezvăluise printr-o ură făţişă, ei căutând să-l omoare pe Ieremia (vezi cap. 11,21).

Căci nu va pieri Legea. Printr-o amăgire de sine oamenii credeau că preoţii şi profeţii populari le dăduseră suficiente îndrumări din lege, şi că ei se puteau bizui pe aceste îndrumări în ciuda avertizărilor lui Ieremia despre venirea unor crize. Se pare că starea descoperită în acest verset a constituit fundalul complotului lui Paşhur (vezi cap. 20,1-3).


19 Ia seama la mine, DOAMNE, și auzi glasul potrivnicilor mei!
20 Oare cu rău[[xr:1]] se răsplătește binele? Da, au săpat[[xr:2]] o groapă pentru mine! Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc pentru binele lor, ca să abat mânia Ta de la ei!

Au săpat o groapă. O prezentare vie a duşmanilor lui Ieremia vinovaţi de o împotrivire atât de plină de nemulţumire faţă de el încât să-l prindă în capcană într-o groapă ca pe o fiară sălbatică. Să-mi ia viaţa. Literal sufletul meu (vezi comentariul la Psalmi 16,10).

Am stat înaintea Ta. Aici referindu-se îndeosebi la mijlocirile fără de succes ale profetului pentru poporul său (vezi cap. 14; 15). Cartea apocrifă (şi semi-istorică) 2 Macabei face următoarea observaţie interesantă cu privire la rugăciunile de mijlocire ale lui Ieremia: Atunci Onia a deschis gura şi a zis: Acesta este un iubitor al fraţilor, Ieremia, profetul lui Dumnezeu, care se roagă mult pentru popor şi pentru cetate! (2 Macabei 15,14).


21 De aceea, dă-i[[xr:1]] pe copiii lor pradă foametei, și doboară-i cu sabia! Femeile lor să ajungă fără copii și văduve, bărbații lor să fie măcelăriți; iar tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă!

Dă pe copiii lor pradă. Pentru o lămurire a tonului aparent de răzbunare din v. 21-23 vezi comentariul la psalmii imprecatori, Vol. III, p. 624.


22 Să iasă strigăte din casele lor când vei aduce deodată năvălitorii peste ei; fiindcă au săpat[[xr:1]] o groapă ca să mă prindă și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.

Să se audă strigăte. Când poporul respinge ofertele de îndurare din partea lui Dumnezeu, nu mai rămâne nimic de făcut decât a lăsa Ierusalimul să fie ocupat de babilonieni, care aveau să apese asupra locuitorilor lui cu cruzimea invadatorului (vezi 2Regi 8,12; Osea 13,16). Sculpturile asiriene păstrate dezvăluie cu totul lămurit soarta grozavă care îi aştepta pe prizonierii de război în acele vremuri de demult.

Laţuri. Cele folosite de vânătorii de păsări (vezi Psalmi 140,5; 142,3).


23 Dar Tu, DOAMNE, știi bine toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ispăși[[xr:1]] fărădelegea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâți în Fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Nu le ierta. Vezi comentariul la v. 21.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3–6MH 471

6 8T 186; 9T 181

11–158T 70

12–15FE 223

14 CT 358, 373; FE 186, 434; 6T 164

14, 15 FE 170, 371