Ieremia 41 | Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024

¹ În luna a șaptea[[xr:1]], Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul regelui, dintre mai-marii regelui, s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mițpa, împreună cu zece oameni. Și în timp ce mâncau împreună acolo, la Mițpa,

În luna a şaptea. Nu există o afirmaţie directă cu privire la timpul când s-au petrecut evenimentele din capitolul 41, dar, observând natura continuă a naraţiunii, pare rezonabil de a trage concluzia că ele au urmat imediat după evenimentele din cap. 40.

Luna a şaptea. Adică aproximativ la două sau trei luni după ce Ierusalimul fusese luat de Babilonieni (cap. 39,1.2), dacă naraţiunea, după cum pare, decurge neîntrerupt (vezi PK 460).

Au mâncat împreună. Ismael şi cei trei tovarăşi de conspiraţie ai lui, au făcut o vizită lui Ghedalia, evident cu misiunea curtenitoare de recunoaştere a înaltei slujbe a lui Ghedalia, dar în realitate cu intenţia de a-l ucide pe Ghedalia şi toţi aderenţii lui.

² Ismael, fiul lui Netania, și cei zece oameni care erau cu el s-au ridicat și l-au lovit[[xr:1]] cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan; astfel l-au omorât pe omul pe care împăratul Babilonului îl pusese guvernator peste țară.
³ De asemenea, Ismael i-a ucis pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa, precum și pe caldeenii care se aflau acolo, oameni de război.

Oamenii de război. În opoziţie cu haldeii, RSV traduce această expresie astfel: şi ostaşii haldei care se întâmplase să fie acolo.

⁴ A doua zi după uciderea lui Ghedalia, când încă nu se știa nimic,

Nimeni nu ştia nimic. Atât de eficient a fost masacrul încât nimeni n-a scăpat ca să dea de veste.

⁵ au sosit din Sihem, din Șilo și din Samaria, optzeci de oameni cu bărbile rase[[xr:1]], cu haine sfâșiate, cu tăieturi în piele, ca să aducă ofrande și tămâie la Casa[[xr:2]] DOMNULUI.

Din Sihem. Aceşti optzeci de oameni par să fi fost într-un pelerinaj de jale pe ruinele templului, poate şi pentru ca să ţină Sărbătoarea Corturilor şi să aducă jertfele de cereale şi de tămâie pe locul unde fusese vechiul altar.

Cu barba rasă. Un obicei interzis de legea mozaică (vezi Levitic 19,27.28; Deuteronom 14,1.2).

⁶ Ismael, fiul lui Netania, le-a ieșit în întâmpinare din Mițpa, plângând în timp ce mergea. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahicam!”

Mergea plângând. Înşelător, Ismael îi întâmpină ca unul care împărtăşeşte durerea lor. LXX însă prezintă pe peregrini plângând, nu pe Ismael.

⁷ Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și oamenii care erau cu el i-au înjunghiat și i-au aruncat într-o groapă.

I-a junghiat. Scopul acestei fapte sălbatice nu este clar. Oricare dintre următoarele ar fi putut fi cauza: 1. o nestăpânită îndârjire a spiritului trezită de prezenţa acestor jeluitori; 2. o bănuială că dispoziţia peregrinilor de a recunoaşte pe Ghedalia în calitate de conducător pus de Babilonieni, adică un act de trădare contra lui Iuda; 3. represalii răzbunătoare din partea lui Ismael pentru uciderea căpeteniilor lui Iuda (vezi cap. 52,10); 4. jefuirea averii peregrinilor.

⁸ Dar s-au găsit printre ei zece oameni care i-au zis lui Ismael: „Nu ne ucide, pentru că mai avem provizii ascunse în câmp: grâu, orz, untdelemn și miere!” El i-a cruțat și nu i-a omorât ca pe tovarășii lor.
⁹ Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile oamenilor uciși din pricina lui Ghedalia era marele rezervor de apă pe care-l făcuse[[xr:1]] regele Asa, în timpul războiului cu Baașa, regele lui Israel. Ismael, fiul lui Netania, l-a umplut cu cei uciși.

Afară de Ghedalia. Sau Din cauza lui Ghedalia. Ismael îi ucisese pe aceşti oameni prin înşelăciunea folosirii numelui lui Ghedalia (v. 6). Se temea de Baeşa. Vezi 1Regi 15,16-22; 2Cronici 16,1-6.

¹⁰ Ismael i-a luat ostatici pe toți aceia care mai rămăseseră la Mițpa, între care erau și fiicele[[xr:1]] regelui. Pe[[xr:2]] toți aceia din popor pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, i-a luat ostatici Ismael, fiul lui Netania, și a plecat ca să treacă la[[xr:3]] fiii lui Amon.

Fiicele împăratului. Fiii lui Zedechia fuseseră ucişi la Ribla (cap. 39,6). Fiicele fuseseră cruţate şi predate lui Ghedalia pentru ocrotire. Luându-le în custodia şi sub protecţia sa, Ismael pretinde că e reprezentatul cârmuitor al casei regale, potrivit cu obişnuinţa răsăriteană.

Amoniţi. Întrucât ei fuseseră aliaţi cu Zedechia (vezi comentariul la cap. 27,3; 39,5), Ismael considera că putea găsi loc sigur acolo. Într-adevăr, cap. 40,1 arată că regele lor a însărcinat pe Ismael să omoare pe Ghedalia.

¹¹ Dar Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile[[xr:1]] oștirii care erau cu el au aflat tot răul pe care îl făcuse Ismael, fiul lui Netania.

Iohanan. Vezi cap. 40,8.13.15.

¹² Atunci i-au luat cu ei pe toți bărbații și au pornit la luptă împotriva lui Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au aflat la iazul cel mare[[xr:1]] de la Gabaon.

Apele cele mari. Răzbunarea acestor crime laşe a avut loc la marele iaz din Gabaon, acum ej-Jîb, cam la 9,2 km spre nord-vest de Ierusalim. Iohanan dăduse mai înainte o avertizare cu privire la primejdia pentru viaţa lui Ghedalia (cap. 40,13.14).

¹³ Văzându-i pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți căpitanii care erau cu el, tot poporul care era cu Ismael s-a bucurat.

S-a bucurat. Un indiciu că Ghedalia fusese popular şi că aceia care fuseseră sub conducerea lui, se bucurau că omorul a fost răzbunat.

¹⁴ Și toți cei din popor pe care îi luase Ismael ostatici din Mițpa s-au întors și au trecut de partea lui Iohanan, fiul lui Careah.
¹⁵ Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat dinaintea lui Iohanan împreună cu opt oameni și s-a dus la fiii lui Amon.

Cu opt oameni. Evident, doi din cei zece oameni ai lui Ismael (v. 1) fuseseră ucişi în una din ciocnirile anterioare (v. 2, 3, 11, 12). Amoniţi. Vezi comentariul la v. 10.

¹⁶ Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștirii care erau cu el i-au luat pe toți cei ce rămăseseră din popor, cei izbăviți din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania; între cei care fuseseră luați din Mițpa, după uciderea lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, erau bărbați, războinici, femei, copii și dregători, pe care Iohanan i-a adus înapoi de la Gabaon.
¹⁷ După ce au mers un timp, au făcut un popas la Hanul lui Chimham[[xr:1]], lângă Betleem, cu gând să plece în Egipt,

Han. Ebr. geruth, un loc de sălăşluire, adică, un han pentru călători.

Chimham. Barzilai Galaaditul arătase bunăvoinţă faţă de David (2Samuel 19,31-39), şi din cauza aceasta David dăduse instrucţiuni lui Solomon să-l trateze pe fiul lui Chimham cu toată curtoazia şi grija (vezi comentariul la 1Regi 2,7). Probabil, că se dăduse lui Chimham acest teren din apropiere de Betleem de către regele evreu ca proprietatea a lui personală, şi aceasta explică numele hanului.

¹⁸ departe de caldeeni, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care[[xr:1]] îl pusese împăratul Babilonului guvernator peste țară.