1 „Vai de păstorii[[xr:1]] care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele”, zice DOMNUL.

Vai. În cap. 23 nu există nici o indicaţie cu privire la data acestei solii da vai. Totuşi, văzând că profeţia este aşezată între o solie dată înainte de ducerea în robie a lui Ioiachim (cap. 22,20-30) şi o solie care vine îndată după robia lui Ioiachim (cap. 24), nu este deloc neîntemeiat a presupune că cu privire la acest timp din ţara exilului, Ezechiel urma la fel să contrasteze pe păstorii mincinoşi cu cei adevăraţi (vezi Eze 34).

Păşunea Mea. O precisă amintire dată conducătorilor lui Iuda că Domnul este adevăratul Păstor al turmei Sale (vezi Psa 23; 79,13; 100,3; Ioan 10,11.15).


2 De aceea așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc poporul Meu: „Voi Mi-ați risipit oile, le-ați alungat și nu ați avut grijă de ele; iată că[[xr:1]] voi avea Eu grijă de voi, după răutatea faptelor voastre”, zice DOMNUL.

Mi-aţi risipit oile. Această învinuire era adevărată atât literal cât şi spiritual. Ca urmare a neglijenţei, a tiraniei slăbiciunii şi a apostaziei conducătorilor israeliţi au fost împrăştiaţi în Egipt, Asiria, Babilon etc.

Vă voi pedepsi. Vezi la Psa 8,4; 59,5. Deoarece ca nişte credincioşi păstori nu se interesaseră de turmă cu scopul de a satisface nevoile oilor, Dumnezeu avea să pedepsească pe păstorii aceştia din pricina răutăţii faptelor lor.


3 „Eu Însumi voi strânge[[xr:1]] rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor, unde vor crește și se vor înmulți.

Le voi aduce înapoi. Deşi o singură şi finală pedepsire avea să vină asupra păstorilor, sau conducătorilor, există o nădejde pentru rămăşiţa oilor. Profetul a adus lui Iuda aceste solii de nădejde chiar când oştirile asediatoare ajunseseră în faţa Ierusalimului (vezi PK 427), se poate că la data când Ioiachim a fost asediat în 597 în.Hr. (vezi la vers. 1).


4 Le voi ridica păstori[[xr:1]] care le vor paște; nu se vor mai teme, nu se vor mai înfricoșa și niciuna nu va mai lipsi”, zice DOMNUL.

Le vor paşte. Păstorii cei răi se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele (Eze 34,8). Dumnezeu avea de gând ca păstorii vremii de restatornicire să fie credincioşi numelui şi încredinţării lor şi să fie sub păstori credincioşi ai Arhipăstorului )1Pet 5,2-4).


5 „Iată[[xr:1]] vin zile”, zice DOMNUL, „când îi voi ridica lui David un Vlăstar Drept. El va domni ca rege, va dovedi înțelepciune și va face judecată[[xr:2]] dreaptă în țară.

Odraslă. Vezi la Isa 11,1; Zah 3,8; 6,12).

El va împărăţi. [Un rege va domni, KJV]. Sau El va domni ca un împărat, referindu-se la Odrasla, Hristos, care va conduce cu dreptate şi judecată împărăţia celor răscumpăraţi (vezi Isa 9,6.7; Dan 7,13.14; Apoc 11,15).


6 În vremea Lui, Iuda[[xr:1]] va fi mântuit și Israel va locui[[xr:2]] în siguranță; și iată numele[[xr:3]] pe care I-l vor da: «DOMNUL – Dreptatea Noastră!»

Şi Israel. Făgăduinţa restatornicirii pentru cei care erau credincioşi a fost dată întregului popor, atât casei lui Iuda, cât şi casei lui Israel (vezi la cap. 3,18).

Domnul, Neprihănirea noastră. [Domnul, Dreptatea noastră, KJV]. Un titlu ce atrage atenţia asupra faptului că neprihănirea [dreptatea], vine numai prin Hristos (vezi Rom 1,16.17; 3,21-25; 8,1-4; 9,30-33).


7 De aceea, iată, vin[[xr:1]] zile”, zice DOMNUL, „când nu se va mai zice: «Viu este DOMNUL, care i-a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israel»,

Nu se va mai zice. În veacurile viitoare eliberarea lucrată în favoarea poporului lui Dumnezeu va întrece cu mult în faimă pe aceea lucrată pentru copiii lui Israel la data exodului (PK 427; vezi la Ier 16,14,15).


8 ci se va zice: «Viu este DOMNUL, care a scos și a adus înapoi neamul israeliților din țara de la miazănoapte și din toate țările[[xr:1]] unde-i izgonise[[fn:a]]!» Și atunci vor locui în țara lor.”

Ţara de la miază noapte. Vezi la cap. 1,14.


9 Împotriva profeților: „Îmi este zdrobită inima în mine, toate oasele[[xr:1]] îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un bărbat amețit de vin, din pricina DOMNULUI și din pricina sfintelor Lui cuvinte.

Asupra proorocilor. Expresia aceasta începe oarecum brusc o nouă parte a capitolului, în care este denunţată nelegiuirea proorocilor mincinoşi.


10 Geme țara[[xr:1]] de adulteri, tânjește pământul sub blestem; s-au uscat oazele[[xr:2]] din pustiu. Toată alergarea lor este la rău și vitejia lor – la necinste!”

Preacurvii. Atât literale, cu privire la viaţa desfrânată a acestor prooroci mincinoşi, cât şi

spirituale, cu referire la închinarea lor la alţi dumnezei (vezi la cap. 5,7).

Alergătura. Felul lor de viaţă.

Vitejia lor. [Puterea lor, KJV]. Literal, tăria lor, aceea cu care se făleau în locul dreptăţii.


11 „Și profetul[[xr:1]] și preotul sunt lumești; chiar în[[xr:2]] Casa Mea le-am găsit nebunia”, zice DOMNUL.

Stricaţi. [Profani, KJV]. Adică, neevlavioşi sau nereligioşi. [Nelegiuit, trd. Nitz.; Necredincioşi, trd. G.Gal.]. atât de nelegiuiţi ajunseseră aceşti preoţi şi aceşti profeţi, încât cutezaseră să-şi săvârşească nelegiuirile chiar în Templu, Casa Domnului (vezi Ier 7,8-11; 32,31-34; Eze 8,3-16).


12 „De aceea calea[[xr:1]] lor va fi pentru ei ca un loc alunecos în întuneric; vor fi împinși și vor cădea pe ea, când voi aduce nenorocirea[[xr:2]] peste ei, în anul pedepsei lor”, zice DOMNUL.

În anul când îi voi pedepsi. [Cercetării lor, KJV; Anul pedepsei, trd. Nitz.; Anul răfuielii, trd. G.Gal.]. Adică al pedepsei (vezi la Psa 8,4; 59,5).


13 „La profeții Samariei am văzut o nebunie: profețeau în numele lui[[xr:1]] Baal și rătăceau[[xr:2]] pe poporul Meu, Israel;

Nebunie. Ebr. tiphlah, necuviinţă, lucru neplăcut, fără gust. Ieremia se referă aici la răul din profeţii mincinoşi din regatul de nord al lui Israel spre a accentua osânda şi mai puternică ce dăinuia asupra celor din regatul de sud al lui Iuda din pricina stării lor de apostazie (vezi cap. 3,6-10)

Au proorocit pe Baal. Adică au dat învăţătură religioasă în numele lui Baal (1Rg 18,19; 22,6.7).


14 dar ce văd la profeții Ierusalimului este cumplit: trăiesc în adulter,[[xr:1]] umblă cu[[xr:2]] minciuni, întăresc[[xr:3]] mâinile răufăcătorilor, așa că nu se mai întoarce niciunul de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma[[xr:4]] și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.”

Lucruri grozave. Încumetarea făţarnică a profeţilor mincinoşi care-i mâna să proorocească în Numele Domnului, în timp ce călcau poruncile Domnului era mai grozavă pentru Ieremia decât chiar închinarea făţişă la Baal. Datorită naturii însăşi a păcatului făţărniciei, mai multă nădejde este pentru un păcătos pe faţă decât pentru un făţarnici (vezi 5T 144).

Ca Sodoma. Atât de înrăiţi ajunseseră aceşti conducători spirituali încât, ca şi Isaia, Ieremia îi asemăna cu locuitorii cetăţilor câmpiei (vezi Isa 1,10).


15 De aceea așa vorbește DOMNUL Oștirilor cu privire la acești profeți: „Iată, îi voi hrăni cu[[xr:1]] pelin și le voi da să bea apă otrăvită; fiindcă de la profeții Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara.”

Ape otrăvite. [Fiere, KJV]. Vezi la cap. 8,14; 9,15.

Nelegiuirea. [Profanitatea, KJV]. Vezi la vers. 11.


16 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Nu ascultați cuvintele profeților care vă profețesc! Ei vă amăgesc cu vorbe deșarte; vă[[xr:1]] spun profeții din inima lor și nu din gura DOMNULUI.

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.

Vă leagănă în închipuiri zadarnice. [Vă fac să fiţi de nimic, KJV; Vă ademenesc cu deşertăciune, trd. Nitz.]. Adică vă leagănă în nădejdi deşarte. Aceasta dă la iveală deosebirea dintre proorocii adevăraţi şi cei mincinoşi. Cei dintâi mustrau pe oameni pentru păcatele lor, rostind asupră-le judecata lui Dumnezeu dacă nu se pocăiau. Cei din urmă linişteau şi domoleau pe oameni pe oameni prin înşelătoarele asigurări de pace, care nu veneau din gura Domnului vezi la cap. 14,13).


17 Ei le spun întruna celor ce nesocotesc Cuvântul DOMNULUI: «Va fi bine de voi[[xr:1]]!», iar celor ce trăiesc în voia lor încăpățânată le zic: «Nu[[xr:2]] va veni nicio nenorocire peste voi.»

Pace. Vezi la cap. 6,14.

Aplecările inimii. [Închipuirea, KJV]. Mai degrabă, încăpăţânarea (vezi cap. 6,17; 13,10; 18,12). Cele spuse de proorocii mincinoşi învârtoşau pe oameni în nelegiuirea lor în loc să-i îndrepte spre pocăinţă.


18 Dar cine[[xr:1]] a stat în sfatul tainic al DOMNULUI, ca să vadă și să audă cuvântul Lui? Cine a plecat urechea să asculte cuvântul Lui?

Cine a fost de faţă la sfatul Domnului. Adică: la care dintre aceşti prooroci mincinoşi a fost dată de Dumnezei îngăduinţa să aibă parte la planurile şi scopurile Lui tainice? Vezi la Amos 3,7.


19 Iată, vijelia[[xr:1]] DOMNULUI izbucnește, furtuna se răsucește în vârtej, vine pe capul celor răi învârtindu-se!

Furtuna. [Veselie, KJV; Vifor, trd. G.Gal. Vârtej, trd. Nitz.]. O descriere grafică a furiei şi forţei mâniei lui Dumnezeu dezlănţuită asupra nelegiuiţilor.


20 Mânia[[xr:1]] DOMNULUI nu va înceta, până nu va înfăptui și împlini planurile inimii Lui. În zilele[[xr:2]] care vor urma veți înțelege în totul profeția aceasta.

Nu se va potoli. [Nu se va întoarce, KJV, trd. Nitz.]. Deci mânia sau urgia lui Dumnezeu nu se va întoarce, nu se va potoli sau domoli până ce nu s-a împlinit planul lui Dumnezeu.

În cursul vremilor. [În zilele de pe urmă, KJV; În zilele de apoi, trd.Nitz.; La sfârşitul vremii, trd. G.Gal.]. După captivitate babiloniană poporul lui Dumnezeu va înţelege atunci că ea fusese pentru mustrarea şi disciplinarea lor (vezi Eze 14,22.23).


21 Eu nu i-am trimis[[xr:1]] pe acești profeți, ci au alergat de capul lor; Eu nu le-am vorbit, dar ei au profețit.

Totuşi ei au alergat. Aceşti prooroci mincinoşi erau ca nişte soli care se numiseră singuri, care fără să aştepte porunca împăratului, se năpusteau afară din curtea împărătească spre a da de ştire poporului în numele împăratului ceea ce ei nu fuseseră însărcinaţi să vestească (vezi 2Sa 18,22-29).


22 Dacă ar fi fost[[xr:1]] de față la sfatul Meu de taină, ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele, ca să-i întoarcă[[xr:2]] pe cei răi de pe calea lor, de la faptele lor cele rele!

Sfatul Meu. Vezi la vers. 18. Adevăratul sol al lui Dumnezeu este cunoscut ca atare prin roadele lui bune (Mat 7,20.21).


23 Oare sunt Eu un Dumnezeu de aproape”, zice DOMNUL, „și nu Dumnezeul de departe?

Dumnezeu de aproape. [Dumnezeu la îndemână, KJV; Dumnezeu care vede numai din apropiere, trd. G.Gal.]. În timp ce adevăraţii profeţi îşi îndeplineau lucrarea cu convingerea că Dumnezeu era aproape de ei în gând şi faptă (vezi Psa 73,23-26; 139,7-12), profeţii mincinoşi procedau ca şi cum Domnul ar fi fost departe, dezinteresat de planurile şi faptele oamenilor (vezi Psa 10,11; 73,19; 94,7).


24 S-ar putea ascunde cineva în vreo tainiță,[[xr:1]] încât Eu să nu-l văd? Oare nu umplu[[xr:2]] Eu cerul și pământul?”, zice DOMNUL.

Poate cineva să stea într-un loc ascuns? O avertizare referitoare la omniprezenţa lui Dumnezeu (vezi Psa 139).


25 „Am auzit ce spun profeții care profețesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am avut un vis! Am avut un vis!»

Am avut un vis. Obişnuita susţinere a profeţiilor mincinoşi. Repetarea expresiei este pentru accentuare.


26 Până când va fi aiureală în inima acelor profeți care prezic minciuni – profeți cu inimă înșelătoare?
27 Ei vor ca poporul Meu să-Mi uite Numele, prin visele pe care și le povestesc unul altuia, așa cum[[xr:1]] părinții lor Mi-au uitat Numele din pricina lui Baal.

Din pricina lui Baal. [Pentru Baal, KJV]. Vezi la vers. 13.


28 Profetul care a avut un vis să spună că a fost un vis, iar cine a primit Cuvântul Meu să spună cu credincioșie Cuvântul Meu! Ce are a face pleava cu grâul?”, zice DOMNUL.

Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? [Ce e pleava? KJV; Ce au de-a face paiele cu grâul? trd. G.Gal.]. Domnul pune în contrast adevărata descoperire pe care El o dă oamenilor cu cea mincinoasă (vers. 32). Nu ar fi greu să se deosebească ce este paie de ce este grâu.


29 „Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice DOMNUL, „și ca un ciocan care sfărâmă stânca?

Un foc. Când este rostit cuvântul Domnului, el nimiceşte ce este rău, curăţă ce este bun şi mistuie ca pe paie cuvintele profeţilor mincinoşi (vezi Ier 5,14; 20,9; Psa 39,3; 1Cor 3,12.13). Ca un ciocan. O altă lămurită figură de stil (comp Mat 21,44; Evr 4,12).


30 De aceea, iată”, zice DOMNUL, „am necaz pe profeții[[xr:1]] care fură unul de la altul «cuvintele Mele».

Îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. [Fură cuvintele Mele, trd. Nitz.; Fură cuvintele Mele unii de la alţii, trd. G.Gal.]. Pronumele Mele arată că aceşti profeţi mincinoşi învăluiau soliile lor de împrumut în limbajul adevăraţilor profeţi pentru a asigura o mai mare amăgire.


31 Iată, sunt împotriva profeților”, zice DOMNUL, „care dau cuvântul lor drept rostirea Mea.

Îl dau drept. [Zice, trd. Nitz; Grăieşte, trd. G.Gal.]. Ebr. ne’um, nu cuvânt ebraic obişnuit pentru vorbire ci un cuvânt care se referă special la o rostire dumnezeiască. Folosirea cuvântului ne’um de către profeţii mincinoşi accentuează neruşinarea pretenţiilor lor pline de înşelăciune.


32 Iată, sunt împotriva celor ce profețesc vise mincinoase”, zice DOMNUL. „Ei le istorisesc și rătăcesc poporul Meu cu minciunile și cu pălăvrăgeala[[xr:1]] lor lăudăroasă; dar Eu nu i-am trimis și nu le-am dat poruncă; și ei nu sunt de niciun folos acestui popor”, zice DOMNUL.

Îndrăzneala lor. [Prin uşurătatea lor, KJV]. Literal, prin lăudăroşenia lor.!


33 „Dacă poporul acesta, un profet sau un preot te întreabă: «Care este[[xr:1]] povara[[fn:a]] DOMNULUI?», să le spui: «Voi sunteți povara, așa că vă voi[[xr:2]] lepăda», zice DOMNUL.

Ameninţarea Domnului. [Povara, KJV; Sarcina lui Iehova, trd. Nitz,; Povara profeţiei Domnului, trd. G.Gal.]. Ebr. massa, o exprimare (vezi la Isa 13,1).

Care este această ameninţare? [Ce povară, KJV; Care este sarcina? Trd. Nitz.]. Evident profeţii mincinoşi întrebau cu îngâmfare ce rostire divină are Ieremia pentru eu. Repetarea întrebării descoperă un sentiment de ironie. LXX şi Vulgata zic: Voi sunteţi povara, adică, solia este despre voi şi pentru voi.


34 Cât despre profetul, preotul sau omul din popor care va mai spune «povara DOMNULUI!», îl voi pedepsi, pe el și casa lui!

O ameninţare a Domnului. Deosebita judecată a lui Dumnezeu va cădea asupra celui care rosteşte aceste cuvinte cu o lipsă de evlavie nepăsătoare şi plină de încumetare.


35 Așa să spuneți însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: «Ce a răspuns DOMNUL?» sau: «Ce a zis DOMNUL?»

Ce a răspuns Domnul? Negreşit un protest contra folosirii îndrăzneţe a cuvintelor lipsite de evlavie: o ameninţare [povară] a Domnului (vers. 34). Lepădând o asemenea învăţătură înşelătoare, Ieremia cheamă poporul să dea crezare credincioaselor exprimări ale voii lui Dumnezeu, care sunt adevăratul răspuns la problemele şi dificultăţile lui Iuda.


36 Dar să nu mai pomeniți despre «povara DOMNULUI», căci cuvântul fiecăruia va deveni o povară pentru sine, dacă suciți cuvintele Dumnezeului cel viu, cuvintele DOMNULUI Oștirilor, Dumnezeul nostru!

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.


37 Așa să-i zici profetului: «Ce ți-a răspuns DOMNUL?» sau: «Ce vorbește DOMNUL?»

Ce a zis Domnul? O repetare pentru accentuare (vezi a vers. 35).


38 Dar dacă veți mai zice: «povara DOMNULUI», așa vorbește DOMNUL: «Pentru că rostiți cuvântul acesta, ‘povara DOMNULUI’, cu toate că am trimis să vă spună să nu mai ziceți: ‘povara DOMNULUI’,[[xr:1]]
39 iată, vă voi duce și vă voi lepăda de la Fața Mea[[xr:1]], pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri;

Vă voi uita. [Vă voi ridica întocmai ca pe o greutate şi vă voi arunca, trd. G.Gal.] Sau, cu siguranţă vă voi uita, un fel puternic accentuat de exprimare a pedepsei din partea Domnului pentru aceşti înşelători, când ocuparea şi nimicirea Ierusalimului prin apropiata invazie babiloniană urma să aibă ca urmare robia lor (vezi 2Rg 25,1-21).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 GC 655

3–6PK 426

5 TM 16

5, 6 AA 223

6 DA 578; MB 18; 6T 91

7, 8 PK 427

11 PK 449

18 3T 441

21 RC 51

28 AH 192; COL 40; CT 541; CW 47, 147; Ev 86, 210; FE 307, 381, 451; MYP 286; TM 318, 334; 1T 602; 7T 153, 204; 8T 302

29 5T 254


40 și voi pune peste voi o veșnică ocară[[xr:1]] și o veșnică rușine, care nu se va uita.»”