1 „În vremea[[xr:1]] aceea”, zice DOMNUL, „Eu voi fi[[xr:2]] Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel, iar ele vor fi poporul Meu.”

Tuturor seminţiilor lui Israel. Capitolul 31 continuă raportul celor scrise de Ieremia, cu privire la restaurarea întregii naţiuni a lui Israel. Capitolul acesta, ca şi cap. 30, a fost scris îndată după schimbul de scrisori dintre profet şi exilaţi (vezi comentariul la cap. 30,2), pe la începutul domniei lui Zedechia (vezi comentariul la cap. 29,2).


2 Așa vorbește DOMNUL: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a aflat har în pustie: când Israel mergea[[xr:1]] spre odihna lui.”

A căpătat trecere. Dumnezeu asigură pe poporul Său în v.2 şi 3 că dovada iubirii Lui din trecut faţă de ei este garanţia iubirii Sale viitoare faţă de ei. Strămoşii lor scăpaseră de sabia egiptenilor la exod, şi în felul acesta au aflat odihnă prin eliberarea dumnezeiască.


3 DOMNUL mi[[fn:a]] S-a arătat în vremuri străvechi: „Te iubesc[[xr:1]] cu o iubire[[xr:2]] veșnică, de aceea îți păstrez[[xr:3]] bunătatea Mea![[fn:b]]

Veşnică. Vezi comentariul la Exod 12,14; 21,6; 2Regi 5,27. Profetul mângâie pe poporul său declarând că iubirea divină manifestată faţă de strămoşii lor este încă revărsată şi peste ei, deoarece este veşnică (vezi Isaia 49,14-16). Este imposibil să nu fie traşi către Dumnezeu cu funiile iubirii Sale (vezi Osea 11,4), dacă nu se împotrivesc harului Lui.


4 Te voi rezidi[[xr:1]] și vei fi rezidită[[fn:a]], fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși, îți vei lua tamburinele[[xr:2]] și vei veni cu dănțuitorii la hore[[fn:b]].

Te voi aşeza. Sau Te voi zidi. Sub binecuvântarea lui Dumnezeu exilaţii repatriaţi au restaurat Ierusalimul şi Templul Lui. Ei au restabilit, cel puţin în oarecare măsură, viaţa lor religioasă, socială şi politică. Totuşi, măsura deplină a prosperităţii prezise în cap. 31 nu s-a împlinit niciodată deoarece poporul s-a abătut iarăşi de la gloriosul lor destin (vezi PK 705; p. 30-32).

Fecioara lui Israel. Vezi comentariul la cap. 14,17.

Timpane. Ebr. tuppim, instrumente muzicale de soiul tobei (vezi Vol. III, p. 30).


5 Vei sădi[[xr:1]] iarăși vii pe dealurile Samariei; cei ce le vor sădi le vor mânca rodul.

Samaria. Capitala regatului de nord al lui Israel este amintită pentru a arăta că unii din cei care aparţineau celor zece seminţii urmau de asemenea să fie aduşi înapoi din exil.

Se vor culege şi roadele. Sau Se vor mânca asemenea unor lucruri obişnuite. Literal, vor profana, sau vor începe să folosească; se vor bucura de roadă (RSV). Poate că e o aluzie la rânduiala amintită în Levitic 19,23-25.


6 Va veni o zi când străjerii vor striga prin ținutul muntos al lui Efraim: «Sculați-vă[[xr:1]] să ne suim în Sion, la DOMNUL, Dumnezeul nostru!»”

Străjerii. Faptul că aceşti străjeri ai lui Efraim, seminţia dominantă a regatului nordic, vor îndemna poporul să se suia la Sion (Ierusalim) accentuează din nou ceea ce este descoperit în versetul anterior, că toate cele douăsprezece seminţii vor fi unite într-un singur Israel. Cultul idolatru rival, instituit la Betel şi Dan (vezi 1Regi 12,26-33), care fusese intenţionat să împiedice cele zece seminţii ale regatului nordic de a se închina la Templul din Ierusalim, urma să fie reînfiinţat.


7 Așa vorbește DOMNUL: „Strigați[[xr:1]] de bucurie pentru Iacov, veniți chiuind în fruntea neamurilor! Vestiți, sărbătoriți și ziceți: «DOAMNE, mântuiește-Ți poporul, izbăvește rămășița lui Israel!»

În fruntea neamurilor. Sau Printre fruntaşul neamurilor. Sau pentru căpetenia naţiunilor, referindu-se la Israelul mântuit (vezi Deuteronom 28,13; comp. Exod 19,5.6; Levitic 20,24.26; Deuteronom 7,6; 26,18.19).

Înălţaţi-vă glasurile. Sau Vestiţi. Literal, faceţi să se audă, adică, proclamaţi lucrul acesta. Rămăşiţa. Vezi comentariul la cap. 3,18.


8 Iată, îi aduc înapoi din țara[[xr:1]] de la miazănoapte, îi adun[[xr:2]] de la marginile pământului; chiar orbul și șchiopul vor veni cu ei, femeia însărcinată, sau cea gata să nască; o mare adunare se va întoarce aici!

Ţara de la miazănoapte. Vezi comentariul la cap. 3,18.9. În ce priveşte o împlinire parţială a acestei profeţii vezi comentariul la Ezra 3,12.13.


9 Vor veni[[xr:1]] plângând și îi voi aduce rugându-se; îi voi conduce la[[xr:2]] torente de apă, pe un drum neted, fără poticniri; pentru că am ajuns să fiu Tatăl lui Israel, iar Efraim este întâiul Meu născut[[xr:3]].”

Plângând vin. Pentru o împlinire partiala a acestei profetii vezi Ezra 3 . 12, 13.

Efraim. Ca unul din cele mai proeminente dintre cele 10 semintii nordice ale lui Israel, Efraim este folosit aici pentru a reprezenta întregul Israel (vezi Exod 4 : 22; Ezechiel 37 : 19; Osea 11 : 13).

Efraim. Ca seminţia cea mai de seamă dintre cele zece seminţii nordice ale lui Israel, Efraim este folosit aici pentru a reprezenta tot Israelul (vezi Exod 4,22; Ezechiel 37,19; Osea 11,1-3).


10 Ascultați, popoare, Cuvântul DOMNULUI și vestiți-l departe, în ostroave îndepărtate! Spuneți: „Cel ce l-a risipit pe Israel îl va aduna[[xr:1]] și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.”

Ostroave depărtate. Mai degrabă ţinuturile de coastă depărtate. (vezi Isaia 41,1; 49,1; 66,19).


11 DOMNUL îl[[xr:1]] răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din[[xr:2]] mâna unuia mai tare decât el.
12 Ei vor veni și vor striga de bucurie pe înălțimile[[xr:1]] Sionului; ca un râu vor năvăli la bunătățile[[xr:2]] DOMNULUI, la grâne, la must și la untdelemn proaspăt, la miei, la iezi și la viței. Le va fi potolită dorința ca o grădină[[xr:3]] udată, nu vor mai[[xr:4]] tânji de foame și sete.

Ei vor veni şi vor chiui de bucurie. În vers. 12-14 Ieremia vorbeşte despre binecuvântările şi prosperitatea ce vor veni asupra exilaţilor repatriaţi. Prezenta lor jale va fi transformată într-o veşnică veselie şi mângâiere dacă ei vor rămâne ascultători de planul Domnului pentru naţiunea lor restaurată.


13 „Atunci, fecioarele se vor veseli la hore, tineri și bătrâni se vor bucura împreună; le voi preface jalea în veselie și-i voi mângâia; după atâta necaz, le voi da bucurie.
14 Îi voi sătura pe preoți cu bucate sățioase și poporul Meu va fi îndestulat cu bunătățile Mele”, zice DOMNUL.
15 Așa vorbește DOMNUL: „Un țipăt[[xr:1]] se aude în Rama[[xr:2]], bocet și plânset amarnic: Rahela își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei, căci nu mai[[xr:3]] sunt!”

Un ţipăt se aude. Profetul acum contrastează printr-o figură deosebită vaiul prezent cu bucuria viitoare a celor luaţi captivi.

Rama. Cu privire la amplasarea Ramei vezi Nota Adiţională la 1Samuel 1. Cu toate că erau mai multe locuri cu acelaşi nume, nu este nici o îndoială cu privire la faptul că Rama pe care o pomeneşte Ieremia aici era aceea aproape de mormântul Rahelei, care la rândul ei era aproape de hotarul lui Beniamin la Ţelţah (1Samuel 10,2). Rama (probabil de identificat cu modernul Ramallah) era pe drumul pe care exilaţii iudei urmau să fie duşi când mergeau de la Ierusalim la Babilon, şi pare să fi fost un punct de strângere a captivilor înainte de aspra lor călătorie la locul captivităţii (vezi comentariul la Ieremia 40,1). Măcelărirea unora dintre copiii lui Israel de către Babilonieni şi robia altora toate având loc aproape de mormântul Rahelei, descoperă aplicabilitatea acestui simbol. Rahela este înfăţişată ca fiind martoră la necazul suferit de descendenţii ei şi ca plângând cu amar pentru copiii ei. Matei, sub călăuzirea Duhului Sfânt a aplicat paragraful acesta la uciderea de către Irod a copiilor din Betleem (vezi comentariul la Matei 2,18).

Rahela. Ebr. Rachel. Ca mamă a lui Iosif şi a lui Beniamin şi ca soţie favorită a lui Iacov, este evident că aici se vorbeşte despre ea ca fiind mama copiilor lui Israel.


16 Așa vorbește DOMNUL: „Oprește-ți glasul și nu mai plânge, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită”, zice DOMNUL; „ei se vor întoarce[[xr:1]] din țara vrăjmașului.

Opreşte-ţi plânsul. Profetul din nou încurajează pe Iuda să accepte captivitatea care urma să vină (vezi cap. 29,5-7), şi prin credinţă să privească spre aşezarea din nou a naţiunii.


17 Da, ai o nădejde pentru viitor”, zice DOMNUL: „copiii tăi se vor întoarce în hotarele lor!

Pentru urmaşii tăi. Sau În sfârşitul tău. Vezi comentariul la cap. 29,11.

Copiii tăi vor veni. În primul rând aceasta se referă la repatrierea exilaţilor din captivitate. În al doilea rând se referă la timpul acela când reaşezarea va fi permanentă, timpul reaşezării din nou a tuturor lucrurilor (Fapte 3,21) la a doua venire a lui Hristos. Făgăduinţele găsite în Ieremia 31,16.17 pot pe bună dreptate da asigurare pentru oricare Rahelă modernă din Israel, că dacă ea e credincioasă faţă de Domnul, copilaşii ei, care au fost loviţi de moarte, îi vor fi redaţi de către marele Dătător de viaţă în vesela dimineaţă a învierii (vezi GC 645; PK 239).


18 Îl tot aud pe Efraim jelindu-se: «M-ai pedepsit, mi-am primit pedeapsa, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă[[xr:1]] Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești DOMNUL, Dumnezeul meu!

Aud pe Efraim bocindu-se. Profetul privea înainte către un timp de pocăinţă, cel puţin din partea unora dintre exilaţi. În starea lor de pocăinţă israeliţii urmau să recunoască faptul că păcatele lor merită mustrarea lui Dumnezeu.

Ca un junc. După cum un animal încă neînvăţat ţine piept în zadar jugului, tot aşa Israel a aflat prin tristă experienţă că refuzul lor de a se pleca la voia lui Dumnezeu era ca şi cum ar fi dat înapoi cu piciorul într-un ţepuş (Fapte 9,5). Totuşi, când pocăinţa smerită a biruit inimile lor încăpăţânate, strigătul lor a fost, Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu.


19 După ce am rătăcit[[xr:1]], m-am căit și, înțelegând ce am făcut, mă bat pe coapse. Sunt rușinat, sunt atât de umilit, fiindcă mi-am bătut joc de tinerețea mea.»

După ce m-am întors. Israelul continuă atitudinea penitentă exprimată în v. 18. Întristarea pentru păcat este subliniată prin imaginile folosite, Mă bat pe pulpă. (vezi Luca 18,13).


20 Efraim Mi-a fost un fiu scump, un copil de tot dragul.[[fn:a]] De câte ori vorbesc despre el, când Mi-l aduc aminte, iar și iar, Mi se zbate inima[[xr:1]] în Mine; de aceea îmi voi face milă[[xr:2]] de el”, zice DOMNUL.

Un fiu scump. Vezi v. 9. Inima plină de iubire a lui Dumnezeu urmăreşte pe Efraim, după cum un tată iubeşte cu înfocare pe fiul lui preaiubit (vezi Isaia 49,14-16).

Când vorbesc de el. Sau De când am vorbit contra lui. RSV zice, căci de câte ori vorbesc împotriva lui. Cu toate că Dumnezeu trebuie să mustre pe poporul Său pentru păcatele lui, iubirea Lui nu putea să părăsească pe aleşii Săi.

Îmi arde inima. O expresie caracteristică ebraică indicând emoţia puternică (vezi comentariul la cap. 4,19).

Milă. Literal compătimire.


21 „Ridică-ți semne de drum, pune-ți stâlpi de orientare, ia[[xr:1]] seama la drumul mare, la calea pe care umbli! Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile tale!

Ridică semne pe drum. Apelul lui Dumnezeu adresat lui Israel este ca acesta să se aşeze într-un astfel de raport faţă de El în ascultare şi devoţiune încât să poată urma cu bucurie şi satisfacţie indicatoarele, ca să zicem aşa, care îl vor aduce în chip sigur înapoi în propria lui ţară (vezi cap. 6,16).

Fecioara lui Israel. Vezi comentariul la cap. 14,17.


22 Până când[[xr:1]] vei fi pribeagă, ah, fiică apostată[[xr:2]]? Da, DOMNUL va face un lucru nou pe pământ: femeia îl va peți pe bărbat.”[[fn:a]]

Vei fi pribeagă. A rătăci încoace şi încolo cu nesiguranţă, ezitând între ascultare şi apostazie (vezi Osea 2,7).

Va peţi pe bărbat. Sau Înconjura un bărbat. Sensul acestei expresii nu este clar. Învăţaţii au oferit următoarele sugestii ipotetice, 1) că Israel, femeia, s-ar reîntoarce la soţul ei, Iehova; 2) că stările ar fi atât de paşnice încât o femeie ar fi în stare de a îndeplini oficiul de protector care în mod normal ar cere un bărbat; 3) că femeia este fecioara Maria şi bărbatul Isus; aceasta era vederea părinţilor bisericeşti, printre care a lui Augustin; 4) că femeia reprezintă pe Israel, care la aşezarea lui din nou ar fi mai tare ca foştii ei biruitori.


23 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Se va zice iarăși cuvântul acesta în țara lui Iuda și în cetățile lui, când voi întoarce soarta poporului Meu: «DOMNUL[[xr:1]] să te binecuvânteze, locaș al dreptății, o, munte[[xr:2]] sfânt!»

Iată. Ebr. ’od, iarăşi, încă odată. Întorcându-se către regatul sudic, profeţia descoperă că şi el va fi reaşezat în starea de mai înainte.


24 Iuda va locui acolo și în toate[[xr:1]] cetățile lui, atât plugarii, cât și cei ce umblă cu turmele la pășune.

Plugarii. Vezi comentariul la Isaia 65,21-23.


25 Voi răcori sufletul însetat și voi sătura sufletul lihnit de foame.”

Voi răcori. Sau Căci am săturat. Sau deoarece voi sătura. Pacea şi mulţumirea sunt soarta acelora care umblă pe căile dreptăţii.


26 La vorba aceasta m-am trezit și am privit, și somnul îmi fusese dulce.

La aceste lucruri m-am trezit. Evident viziunea versetelor anterioare fusese dată lui Ieremia în somnul său (vezi Ieremia 23,28; Ioel 2,28). Când el s-a deşteptat şi s-a gândit la făgăduinţele minunate pe care le-a dat Dumnezeu, somnul îi fusese dulce.


27 „Iată vin zile”, zice DOMNUL, „când voi însămânța[[xr:1]] casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale[[fn:a]].

Voi însămânţa. Totdeauna fusese intenţia lui Dumnezeu ca pe pământul acesta să fie o populaţie de oameni şi dobitoace, pentru slava lui Dumnezeu şi pentru bucuria omului (vezi Isaia 11,6-12; 65,17-25; Ezechiel 36,8-11; Ioel 2,21-22).


28 Și cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg[[xr:1]], să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău[[xr:2]], tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i[[xr:3]] sădesc”, zice DOMNUL.

Să-i smulg. La fel cum Dumnezeu pedepsise poporul său pentru păcatele lor, tot aşa în iubirea Lui răscumpărătoare El le va da pace şi prosperitate; El va veghea asupra lor ca să-i zidească şi să-i sădească (cap. 1,10).


29 „În zilele[[xr:1]] acelea nu se va mai zice: «Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții»,

Aguridă. Evident apostaţii din timpul lui Ieremia îşi linişteau conştiinţa ocărând pe părinţii lor pentru suferinţele şi vaiul lor (vezi comentariul la Ezechiel 18,2). Ieremia, împreună cu Ezechiel fusese însărcinat de Dumnezeu să informeze pe călcătorii legii că vina era ceva individual, că fiecare om era răspunzător pentru propriile sale fapte (vezi Ieremia 31,30; vezi comentariul la Ezechiel 18,4).


30 ci fiecare[[xr:1]] va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții!
31 Iată[[xr:1]], vin zile”, zice DOMNUL, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou,

Un legământ nou. Israeliţii nu ajunseseră să realizeze cerinţele divine din cauză că se străduiseră să fie drepţi prin propriile lor străduinţe zadarnice. Recunoscând această tendinţă umană inerentă, Domnul făgăduia un legământ nou. Prin aranjamentul acesta omul devine sfânt prin credinţa în Răscumpărătorul şi Sfinţitorul (vezi Galateni 3; Evrei 8,8-10; vezi comentariul la Ezechiel 16,60). Era dorinţa lui Dumnezeu ca exilaţii repatriaţi să intre cu toată inima şi cu tot sufletul în această experienţă a unui legământ nou. Dar naţiunea nu a ajuns să se ridice la nivelul ocaziilor avute (vezi p. 29-32).


32 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua[[xr:1]] când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului – legământ pe care l-au călcat, deși eu aveam drepturi de soț asupra lor –, zice DOMNUL.
33 „Ci iată legământul[[xr:1]] pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după acele zile”, zice DOMNUL: „Voi[[xr:2]] pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; Eu voi fi Dumnezeul[[xr:3]] lor, și ei vor fi poporul Meu.

O voi scrie în inima lor. Legea lui Dumnezeu nu urma să fie doar un etalon extrem al dreptăţii. Ea urma să fie un izvor al acţiunii pentru a călăuzi şi a controla purtarea omului (vezi Romani 8,1-4; 2Corinteni 3,3-6).


34 Nu va mai învăța nimeni pe semenul său ori pe fratele său, zicând: «Cunoaște-L pe DOMNUL!», căci toți[[xr:1]] Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice DOMNUL, „pentru că le voi ierta[[xr:2]] nelegiuirea, și de păcatul lor nu-Mi voi mai aduce aminte.”

Nu va mai învăţa. Eşecul servilor lui Dumnezeu în mare parte de a instrui poporul în adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, din cauza săvârşirii neglijente a rânduielilor şi ceremoniilor vechiului legământ, avea să fie corectat de intima cunoaştere şi comuniune pe care credincioşii urmau să o aibă cu Domnul lor prin credinţa stimulată de noul legământ (vezi Ioan 6,4.46; 1Cronici 2,6-16; Coloseni 1,27.28).


35 Așa vorbește DOMNUL, Cel care a pus soarele[[xr:1]] să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă[[xr:2]] marea și face valurile ei să urle, și al cărui Nume este DOMNUL[[xr:3]] Oștirilor:

A rânduit luna. Sau Rânduiala lunii. Dumnezeu se referă la siguranţa şi permanenţa legii şi a ordinii naturale ca o garanţie pentru siguranţa şi permanenţa legământului veşnic (vezi Ieremia 32,40; comp. Isaia 55,3; Ezechiel 37,26).

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


36 „Dacă se vor schimba aceste rânduieli[[xr:1]] dinaintea Mea”, zice DOMNUL, „atunci va înceta și sămânța lui Israel să fie un neam înaintea Mea pentru totdeauna!”

Neamul lui Israel. Sau Sămânţa lui Israel. Făgăduinţa aceasta care nu s-a împlinit cu Israelul literal (vezi comentariul la v. 31), se va împlini cu Israelul spiritual, acum adevărata sămânţă a lui Avraam (vezi Galateni 3,29).


37 Așa vorbește DOMNUL: „Dacă cerurile sus[[xr:1]] pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci îi voi lepăda și Eu pe toți urmașii lui Israel, pentru tot ce au făcut”, zice DOMNUL.

Pot fi măsurate. La fel cum noul legământ prezintă stabilitatea şi permanenţa divină (vezi v. 35, 36), scoate în evidenţă şi adevărul că intelectul omenesc nu poate sonda adâncimea cunoştinţei planului divin cu privire la poporul lui Dumnezeu (vezi Romani 11,32).


38 „Iată, vin zile”, zice DOMNUL, „când cetatea va fi rezidită pentru DOMNUL, de la Turnul lui Hananeel[[xr:1]] până la Poarta Unghiului.

Cetatea va fi zidită. O descriere divină, în termeni care să fie înţeleşi de oamenii din vremea aceea, a deplinătăţii zidirii Ierusalimului. Turnul lui Hananeel era în zidul de miazănoapte (vezi harta, p. 490), şi poarta unghiului la colţul de nord-vest (vezi Zaharia 14,10); în felul acesta cetatea cea nouă urma să fie completă de la colţ la colţ.


39 Frânghia[[xr:1]] de măsurat va trece pe dinaintea ei, până la colina Gareb, de unde se va întoarce spre Goa.

Gareb. În Vechiul Testament nu e nici o altă menţionare a lui Gareb sau al lui Goat. Gareb este greu de identificat, dar se crede că ar fi la sud sau vest de Ierusalim.


40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa și toate terasele, până la Valea Chedronului, până la unghiul Porții[[xr:1]] Cailor, la răsărit, Îi vor fi închinate[[xr:2]] DOMNULUI: nu vor mai fi nici surpate, nici dărâmate, în veci.”

Valea unde se aruncă trupurile moarte. Negreşit o referire la Valea lui Hinom (vezi comentariul la cap. 13,2). Pârâul Chedron era depresiunea adâncă de partea răsăriteană a cetăţii, şi poarta cailor era către răsăritul Templului. Toată partea aceasta care a fost dărâmată de invadatorii Babilonieni profetul o vede refăcută şi închinată Domnului.

Comentariile lui Ellen G. White

1 PK 474

1–36T 125

3 COL 202; DA 480; MH 123; SC 54; 5T 632; 8T 278; 9T 167

7–9PK 474

10–14PK 475

11 8T 278

12 Ed 167; PK 409

13 DA 301

13, 14 8T 278

15–17CG 565; PK 239

16, 17 ML 352

20 8T 276

23–25PK 476

31 PP 371

31–34PK 476

33, 34 CT 454; PP 372

33–37DA 106

34 COL 204; GC 485