1 Cuvântul spus prin Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea[[xr:1]] an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda. Acesta era primul an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Al patrulea an al Ioiachim. Solia cap. 25 este cu precizie aşezată în anul ce a urmat imediat duceri în Babilon a primilor robi iudei (vezi la Dan 1,1). Solia dată în al patrulea an al lui Ioiachim, în 605 sau 604 în.Hr., ar părea a fi precedat parabola profetului cu privire la vasul olarului (vezi Ier 18; 19; PK 431).

Cel dintâi an. Nebucadneţar a urmat la tron tatălui său în vara lui 605 în.Hr., care ar fi anul urcării sale pe tron. Cel dintâi an al său ar fi următorul an întreg calendaristic, care după calculul iudaic ar începe în toamna anului 605, şi după calendarul babilonian în primăvara lui 604 (vezi la Dan 1,1; vezi şi Vol. II, p. 138; 160, 161n; Vol. III, p. 91, 92.

Nebucadneţar. Vezi la cap. 21,2.


2 Iată ce a rostit profetul Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda și înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului:
3 „Începând cu al treisprezecelea an[[xr:1]] al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până astăzi, timp de douăzeci și trei de ani, mi s-a dat Cuvântul DOMNULUI. V-am tot vorbit, și n-ați[[xr:2]] ascultat.

Al treisprezecelea an. Anul civil iudaic 627/626 î.Hr., (vezi la cap. 1,2), socotit de la 605/604 ca anul al patrulea al lui Ioiachim.

Douăzeci şi trei de ani. De la 626 în.Hr. (vezi la cap. 1,2) la 604 în.Hr. (vezi la cap. 25,1) sunt exact 23 d ani prin calculare incluzivă (vezi Vol. II, p. 136, 137). Perioada aceasta de 23 de ani se referă astfel la lungimea lucrării lui Ieremia la data când a fost dată solia din cap. 25.

De dimineaţă. Un idiom arătând efort stăruitor (vezi la cap. 7,13).


4 DOMNUL vi i-a trimis[[xr:1]] mereu pe toți slujitorii Lui, profeții, dar n-ați ascultat, n-ați plecat urechea ca să auziți, când vă spuneau:
5 «Întoarceți-vă fiecare[[xr:1]] de la calea voastră cea rea, de la faptele voastre rele, și veți locui în țara pe care v-a dat-o DOMNUL vouă și părinților voștri, din veac în veac!

Întoarceţi-vă. Acest apel la pocăinţă, convertire şi ascultare arată în mod hotărât misiunea adevăratului profet (vezi 2Rg 17,13; Eze 18,30-32). Din veşnicie în veşnicie. Dacă exilaţii şi-ar fi îndeplinit misiunea lor dumnezeiască, sălăşluirea lor în ţară ar fi fost permanentă (vezi p. 30).


6 Nu vă duceți după alți dumnezei, ca să le slujiți și să vă închinați lor; nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre, și nu vă voi face niciun rău!»
7 «Dar nu M-ați ascultat», zice DOMNUL, «ci M-ați mâniat[[xr:1]] prin lucrul mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.»

Spre nenorocirea voastră. Vezi cap. 24,9.


8 De aceea așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele,

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.


9 iată, voi aduce toate[[xr:1]] semințiile de la miazănoapte», zice DOMNUL, «împreună cu robul[[xr:2]] Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; le voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor acestor neamuri vecine, ca să le nimicesc cu desăvârșire și să fac din ele o pustietate[[xr:3]] și un prilej de fluierat, niște dărâmături veșnice.

Toate popoarele. [Toate familiile, KJV; Toate hoardele seminţiilor, G.Gal.; Neamurile, trd. Nitz.]. Diferitele rase subjugate de Nebucadneţar, şi care furnizau oameni care să servească în oştirile babiloniene.

De la miazănoapte. Vezi la cap. 1,14; 4,6.

Robul Meu. [Sluga Mea, trd. G.Gal.; Unsul Meu, trd. Nitz.]. vezi cap. 27,6; 43,10. Şi Cir a fost numit robul lui Dumnezeu întrucât avea să împlinească o lucrare ce Dumnezeu dorea să fie săvârşită (vezi Isa 44,24 la 45,5).

Nebucadneţar. [Nebuchadnezzar, KJV]. Cu privire la această scriere a numelui vezi la cap.

21,2).

Pustiu. [Uimire, KJV. Ebr. shammah, groază [Nitz.], (vezi la cap. 5,30).

Batjocură. [Fluierătură, KJV]. Adică derâdere.


10 Voi face să amuțească strigătele de bucurie[[xr:1]] și cântecele de veselie, glasul mirelui și glasul miresei, huruitul morii[[xr:2]] și lumina lămpii.

Strigătele de bucurie. Nu numai că aceste strigăte de bucurie (vezi la cap. 7,34) urmau să nu mai fie auzite, dar nici uruitul morii, râşnirea grâului de către femei (Exo 11,5; Mat 24,41), şi lumina lămpii urma să înceteze. Tabloul prezentat în Ier 25,10 e un tablou care descrie deplina destrămare a vieţii de familie, atât în ce priveşte privilegiile ei de bucurie, cât şi preocupările ei zilnice (vezi Apoc 18,22.23).


11 Toată țara va ajunge ruină și paragină, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani.

Pustiu. [Uimire, KJV]. Literal, groază (vezi la cap. 5,30).

Şaptezeci de ani. Această menţionare a perioadei de 70 de ani cuprinde naţiunile din imediata vecinătate a lui Iuda (vezi vers. 9), în timp ce cap. 29,10 se referă a captivitatea lui Iuda. Totuşi, LXX redă această ultimă propoziţie astfel: şi ei vor servi printre neamuri şaptezeci de ani, [vor rămânea robi între popoare, şaptezeci de ani, trd. G.Gal.], ceea ce se potriveşte cu cap. 29,10, care aplică cei 70 de ani numai la iudei.

Această perioadă de 70 de ani a fost în general socotită una şi aceeaşi cu perioada de 70 de ani ai captivităţii babiloniene (cap. 29,10). Amândouă aceste perioade trebuie să fie socotite de la 605 în.Hr., la 536 în.Hr., inclusiv (în ce priveşte o tratare a acestei perioade de 70 de ani vezi Vol.

III, p. 90-92, 94-97).


12 Dar când se vor împlini[[xr:1]] cei șaptezeci de ani, îi voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela», zice DOMNUL, «pentru vina lor; voi pedepsi țara caldeenilor și o voi preface într-o veșnică pustietate[[xr:2]].

Voi pedepsi. Această profeţie împotriva Babilonului a început să fie împlinită când mezii şi perşii au cucerit cetate, au ucis pe Belşaţar şi au pus capăt Imperiului neobabilonian (Dan 5,17-31). Deşi Babilonul a fost folosit de Dumnezeu ca să mustre e poporul Său, aceasta nu a scutit pe babilonieni de a fi pedepsiţi pentru propriile lor nedreptăţi (vezi Ier 50,51; cf. Isa 10,5-16).

Împăratul Babilonului. Ca unul din principalii vrăjmaşi ai lui Israel în timpurile Vechiului Testament, Babilonul a devenit un simbol potrivit în cartea Apocalipsei, al creştinismului decăzut, în împotrivirea ei faţă de rămăşiţa poporului lui Dumnezeu (vezi la Apoc 14,8; 17,5; 18,2). În mare măsură simbolurile din cartea Apocalipsei sunt luate din experienţele Israelului literal din vechime sau sunt bazate pe soliile simbolice ale profeţilor Vechiului Testament (vezi AA 585). Pentru acest motiv, când sunt studiate simbolurile cărţii Apocalipsei, un lucru important e să se dea o atenţie cât mai mare părţilor corespunzătoare din istoria şi profeţia Vechiului Testament. Numai pe un astfel de fundal simbolurile Apocalipsei primesc deplinul înţeles pe care Inspiraţia a intenţionat ca ele să-l exprime.

Diferite aspecte ale pedepsirii Babilonului aşa cum sunt arătate în Ier 25 sunt de valoare în legătură cu studierea pedepsirii Babilonului spiritual aşa cum e prezentată în Apoc 16 la 19 (vezi Isa 14,4). Observaţi următoarele:

Vezi tabelul urmator


13 Voi aduce peste țara aceea tot ce am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, ceea ce a profețit Ieremia despre toate neamurile:
14 că și pe babilonieni îi vor subjuga neamuri [[xr:1]] puternice și împărați[[xr:2]] mari[[xr:3]], și astfel le voi răsplăti[[xr:4]] după faptele lor, după lucrarea mâinilor lor.»”

Le vor supune şi pe ele. Literal, va face servi din ele. Ca răsplătire divină babilonienii, pe atunci naţiunea fruntaşă a lumii, la rândul lor urmau să devină robii biruitorilor lor.


15 Așa mi-a vorbit DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Ia[[xr:1]] din mâna Mea acest potir cu vinul mâniei Mele și dă-l tuturor neamurilor la care te voi trimite, ca să bea din el.

Ia din mâna Mea acest potir. Vezi Osa 75,8; Isa 51,17.22; Apoc 14,10.


16 Vor bea[[xr:1]] până vor vărsa și vor alerga înnebuniți dinaintea sabiei pe care o voi trimite între ei!”

Vor bea. [Ei vor bea, KJV]. O vie ilustrare a panicii şi a groazei care a apucat diferitele neamuri când a năvălit biruitorul babilonian asupra lor. Vinul mâniei lui Dumnezeu (vezi vers. 15) le va îmbăta, ca să zicem aşa, cu groază şi disperare (vezi Isa 51,17.22; Ier 51,7; Hab 2,16; cf. Apoc 14,10; 17,4; 18,3).


17 Am luat potirul din mâna DOMNULUI și l-am dat să-l bea tuturor neamurilor la care mă trimitea DOMNUL:

Eu am luat potirul. Adică, profetul a făcut lucrul acesta în chip figurat turnând profeţiile sale împotriva acestor naţiuni.


18 Ierusalimului și cetăților lui Iuda, regilor și căpeteniilor lui, ca să le prefacă în dărâmături[[xr:1]], într-o pustietate, într-un loc de fluierat[[xr:2]] și de blestem, așa cum se vede astăzi[[fn:a]];

Iuda. Ieremia începe nararea judecăţilor dumnezeieşti cu o profeţie de mustrare rostită asupra propriului său popor pentru nelegiuirea lor, şi apoi trece la aceea care va fi dată altor naţiuni (vezi 1Pet 4,17).

Batjocură. [Uimire, KJV]. Literal, groază (vezi la cap. 5,30).

Blestem. [Fluierare, KJV]. Expresia din KJV arată un dispreţ.


19 lui Faraon[[xr:1]], împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și la tot poporul lui;

Faraon. Împăratul Egiptului pe vremea aceea era Neco II (609-594 în.Hr.) care a fost înfrânt de Nebucadneţar la Carchemiş.


20 la toată adunătura de neamuri[[xr:1]], tuturor regilor Țării Uț[[xr:2]], tuturor regilor[[xr:3]] Țării Filistenilor (Așchelonului, Gazei, Ecronului și rămășiței[[xr:4]] Așdodului);

La toată Arabia. [Poporul amestecat, KJV; Poporul cel amestecat, trd. Nitz.; Popoarele de robi amestecate, trd.G.Gal.]. Sau mulţimea amestecată (vezi Ier 59,37; cf. Exo 12,38; Nem 13,3). Posibil o aluzie la ionieni şi carienii pe care Psametik I, Tatăl lui Neco II îi colonizase în Egipt, şi care erau folosiţi în oastea egipteană ca trupe auxiliare (vezi Herodot II, 152, 154); vezi la Iov 1,1.

Ţara filistenilor. Aceasta include cele patru cetăţi care urmează imediat: Ascalon, Gaza, Ecron şi Aşdod.

Celor ce au mai rămas din Aşdod. Poate o aluzie la faptul că împăratul egiptean Psametik I (vezi Vol. II, p. 90) a cucerit Aşdodul după un asediu de 29 de ani (vezi Herodot II, 157).


21 Edomului[[xr:1]], Moabului[[xr:2]] și fiilor lui Amon[[xr:3]];
22 tuturor regilor Tirului[[xr:1]], tuturor regilor Sidonului și regilor din ostroavele care sunt dincolo de mare[[xr:2]];

Ostroavelor. Ebr. ’i, insulă, ţinut de coastă sau ţărm. Aici se face o referire la insulele

şi ţărmurile Mării Mediteraneene (vezi la Isa 49,1).

Buz. Aşezarea e nesigură. Se socoteşte de către unii că ar fi fost în Arabia.

Cei ce îşi rad colţurile bărbii. [Sunt în colţurile cele mai depărtate, KJV]. Adică, aceia care

îşi tund părul într-un anumit fel.


23 Dedanului[[xr:1]], Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad perciunii;
24 tuturor regilor Arabiei[[xr:1]] și întregii adunături de neamuri care locuiesc în pustie;[[xr:2]]

Arabilor. [Poporul amestecat, LKV]. Vezi la vers. 20.


25 tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului[[xr:1]] și tuturor regilor Mediei;

Zimri. Numele unei ţări care nu se mai întâlneşte nicăieri în altă parte în afară de Biblie. Unii cred că el trebuie pus în legătură cu Zimran, fiul cel mai mare al lui Avraam de la Chetura (Gen 25,1.2), şi că poziţia lui aici arată un trib arab nomad la sud-est de Palestina. Alţii îl consideră un nume criptic pentru Elam.

Elam. Vezi la Gen 10,22.


26 tuturor regilor[[xr:1]] de la miazănoapte, de aproape sau de departe, și unora, și altora, și tuturor regatelor țărilor de pe fața pământului. Iar împăratul Babilonului[[fn:a]] va bea după ei.

Şeşac. Considerat de unii a fi o denumire criptică pentru Babilon, la care s-a ajuns printr-un procedeu numit atbaş (vezi la cap. 51,1). Când e descifrat, consoanele ş-ş-c sunt egale cu b-b-l forma ebraică a Babilonului. Alţii gândesc că Şeşac poate să reprezinte acadianul Şişku, o denumire a Babilonului care apare în liste împărăţeşti târzii.

Va bea după ei. După ce va constrânge pe celelalte naţiuni să bea potirul înfrângerii, Babilonul însuşi urma la rândul lui să aibă aceeaşi experienţă.


27 „Să le spui: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Beți[[xr:1]], îmbătați-vă[[xr:2]], vărsați și cădeți fără să vă mai ridicați, dinaintea sabiei pe care o trimit printre voi!’»

Beţi, îmbătaţi-vă. Ieremia pare să revină la vers. 15, 16 (vezi comentariile de acolo), zugrăvind spaima şi dezamăgirea care avea să vină asupra oamenilor prin întristările neînţelegerii internaţionale.

Vărsaţi. O izbitoare reprezentare a predării, a vomării, prăzilor care fuseseră luate în război.


28 Și dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Beți numaidecât!
29 Iată, am început[[xr:1]] să aduc nenorocirea peste cetatea[[xr:2]] care Îmi poartă Numele, iar voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, ci voi chema[[xr:3]] sabia peste toți locuitorii pământului’, zice DOMNUL Oștirilor.»

Încep să fac rău. Din nou, ca în vers. 18, tabloul judecăţii dumnezeieşti începe cu o vedenie a pedepsirii lui Israel (vezi 1Pet4,17). Dacă Ierusalimul nu poate să scape de invazia caldeeană, cu siguranţă nu pot să scape naţiunile împrejurătoare. De aceea ele, ca şi Iuda, vor fi înţelepte dacă se supun la jugul babilonian (vezi Ier 49,12).


30 Iar tu să le profețești toate aceste lucruri și să le spui: «DOMNUL, din înălțimi, răcnește[[fn:a]] ca un leu; din bârlogul Său sfânt[[xr:1]] Își sloboade glasul, mugind cu putere împotriva sălașului Său[[xr:2]]; chiuind asemenea celor ce calcă în teasc,[[xr:3]] El strigă împotriva tuturor locuitorilor pământului.

Va răcni. Versetele 30,33 rezumă printr-o figură dramatică solia cap. 25. Mai devreme profetul notase judecăţile care urmau să vină asupra lui Iuda şi asupra naţiunilor din jurul ei (vers. 9), şi în cele din urmă asupra Babilonului (vers. 12). Acum, în rezumat, Dumnezeu este înfăţişat ca răcnind din locuinţa Sa pentru a pedepsi toate naţiunile.

Aceste cuvinte îşi vor găsi o altă împlinire în conflictul final al naţiunilor precedând imediat a doua venire a lui Hristos (vezi GC 656, 657; PP 340).

Împotriva locului locuinţei Lui. Literal, împotriva locului păşunii Lui (vezi Ioel 3,16; Amos 1,2). [Împotriva pajiştii Sale, trd. G.Gal.].

Va striga. Comp. 1Tes 4,16).


31 Răsunetul ajunge până la marginea pământului, fiindcă DOMNUL are o pricină cu[[xr:1]] neamurile; El intră[[xr:2]] la judecată cu toată omenirea și îi dă pe cei răi pradă sabiei»”, zice DOMNUL.

Se ceartă. Ebr. rib, ceartă sau un caz înaintea judecăţii. Tabloul este acela al lui Dumnezeu şezând la judecată asupra naţiunilor nelegiuite. Pradă săbiei. Simbol al distrugerii prin război. În conflictul final al naţiunilor, nelegiuiţii vor pieri prin felurite mijloace (vezi GC 657).


32 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Iată, o nenorocire s-a stârnit de la un neam la altul, o mare furtună[[xr:1]] se ridică de la capătul pământului.

O mare furtună. În ce priveşte comentariile vezi la cap. 23,19.

Marginile pământului. Adică, de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului (vezi cap. 6,22).


33 Cei pe care-i va răpune[[xr:1]] DOMNUL în ziua aceea, de la un capăt al pământului până la celălalt, nu vor fi jeliți[[xr:2]], nici adunați[[xr:3]], nici îngropați, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului.

Cei pe care-i va ucide Domnul. Vezi Isa 34,1-4; 66,15.16.24; GC 657).

Nu vor fi nici jeliţi. A nu primi respectul serviciului de înmormântare obişnuit însemna să se adauge la dezonoarea pedepsirii lor.


34 Tânguiți-vă[[xr:1]], păstori, și țipați! Tăvăliți-vă în cenușă, mândri stăpâni ai turmei! Căci s-au împlinit zilele înjunghierii voastre. Vă voi face fărâme și veți cădea ca un vas de preț.

Păstori. Aceia care erau păstori neadevăraţi ai poporului păşunii lui Dumnezeu (vezi la cap. 23,1). Acelaşi vai e rostit împotriva falşilor conducători religioşi, care, în zilele de pe urmă, au făcut poporul să se încreadă în o minciună (GC 635).

Tăvăliţi-vă. Literal, a se rostogoli. Rostogoliţi-vă poate fi urmat de cuvântul de adaos în cenuşă [ca în KJV], sau poate fi adăugată altă expresie care se potriveşte la context, ca de pildă pe pământ, sau în ţărână. Fapta era o expresie de doliu şi de durere.

Povăţuitor. [Căpetenii, KJV]. Literal, cei puternici, adică, fruntaşii şi conducătorii poporului. Vas de preţ. LXX redă această expresie: şi veţi călca ca berbecii aleşi [ce în G.Gal.].


35 Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este scăpare pentru mândrii stăpâni ai turmei!

Povăţuitor. Vezi comentariile la vers. 34.


36 Se aud țipetele păstorilor și urletele mândrilor stăpâni ai turmei, pentru că DOMNUL le pustiește izlazul,

Se aud. Omiţând aceste cuvinte de adaos se pare că se întăreşte forţa propoziţiei, care descrie pe Ieremia ca auzind strigătul şi urletul conducătorilor poporului. [Răsună strigarea păstorilor şi urletul conducătorilor, trd. Nitz.].


37 și pașnicele lor sălașuri sunt nimicite de mânia aprinsă a DOMNULUI.

Colibele. Sau literal, locurile de păşune, (vezi la vers. 30).


38 Ca un leu, Și-a părăsit ascunzătoarea,[[xr:1]] iar țara le este prefăcută în pustiu, de mânia cea apăsătoare, de mânia Lui aprinsă.”

Ca un pui de leu. Mielul lui Dumnezeu este şi leul din seminţia lui Iuda (Apoc 5,5). Un leu aduce în minte nu numai un tablou de maiestate dumnezeiască dar, şi o reprezentare grafică a puterii nimicitoare, ca aceea pe care Domnul o va folosi când săvârşeşte fapta ciudată a Sa de distrugere a nelegiuiţilor (vezi la Isa 28,21). Aici Ieremia reia ilustraţia din vers. 30, care preînchipuie mânia Domnului prin răcnetul unui leu (vezi Amos 3,8) care-şi părăseşte locuinţa din pădure spre a-şi căuta prada.

Urgia. Ebr. chazon, aprindere; totdeauna cu sensul de mânie şi folosit numai cu privire la Dumnezeu în Vechiul Testament. [Văpaia mâniei, trd. G.Gal.; Aprinderea mâniei, trd. Nitz.].

Pustiitor. [Apăsător, KJV]. Ebr. yomah, participiul lui yamah, a apăsa.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–38PK 430, 431

2, 3 PK 430

5 PK 319

8–11PK 430

12 PK 552

15–19PK 431

29 PK 450

30 PP 340; 1T 354

31 GC 656; ML 362; Te 231

33 EW 290; GC 657; SR 415

34, 35 GC 655