1 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. Profetului i se porunceşte să adreseze o nouă profeţie împotriva Edomului (cap. 25,12-14). Pentru ce această nouă învinuire în mijlocul făgăduinţelor de reaşezare? Profetul ia notă de piedicile din calea reocupării Palestinei. Edomiţii se întinseseră în părţile de nord ale Palestinei după ce Israel fusese dus captiv. Babilonul probabil că a îngăduit lucrul acesta deoarece Edomul pare să fi stat alături de Nebucadneţar împotriva lui Israel la asedierea Ierusalimului (vezi comentariul la v. 59). Profetul prezice deplina înlăturare a acestei piedici.


2 Fiu al omului, îndreaptă-ți fața împotriva muntelui Seir și profețește împotriva lui,

Seir. Ebr. Se’ir, de la o rădăcină care însemnează a fi păros. Acesta a fost numele căpeteniei unei familii Moabite legată prin căsătorie cu Esau, din care au coborât Edomiţii (vezi comentariul la Geneza 36); el mai desemnează şi şirul de munţi de la răsărit la Araba, întinzându-se de la Marea Moartă către sud. Aici este un simbol poetic pentru Edom (vezi Geneza 36,8.9; Deuteronom. 2,1.5; 1Cronici 4,42).


3 Și spune-i: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, munte al Seirului, sunt împotriva ta și îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi pustii de tot.
4 Voi risipi cetățile tale și vei fi pustiit și vei cunoaște că eu sunt DOMNUL.

Vei ajunge o pustietate. Unii au atras atenţia la istoria ulterioară a Edomului ca o împlinire a prezicerii prezente, ca de pildă supunerea ţării de către Ioan Hyrcanul (Iosif Flavius, Antiquities xiii.

9. 1), (cca. 126 î.Hr.). Totuşi, întrucât profeţia aceasta apare în mijlocul prezicerii despre restaurarea lui Israel, noi putem susţine că ea şi-a putut avea împlinire unică în legătură cu restaurarea lui Israel (vezi comentariul la cap. 25,14).


5 Pentru că ai avut o ură continuă și ai vărsat sângele copiilor lui Israel prin forța sabiei în timpul nenorocirii lor, în timpul când nelegiuirea lor a luat sfârșit;

O ură veşnică. Ura aceasta data din timpul lui Iacov şi Esau (Geneza 27,41; comp. Geneza 25,22.23). La data Exodului, Edomul refuzase trecerea prin ţinutul lui (Numeri 20,14-21). După aşezarea în Canaan Edomiţii urmăriseră cu invidie netăinuită puterea crescândă a lui Israel. Edom se alăturase lui Amon şi lui Moab pe vremea lui Iosafat (2Cronici 20,10.11; comp. Psalmi 83,1-8). Ar părea că atunci când Babilonienii au luat Ierusalimul, Edomiţii i-au ajutat, ocupând porţile şi drumurile care duceau la ţară aşa ca să împiedice scăparea fugarilor (Obadia 11-14). În ziua nenorocirii Ierusalimului, Edomiţi exclamaseră cu duşmănie: Radeţi-l, radeţi-l din temelii (Psalmi 137,7).


6 De aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări, pentru că nu ai urât sângele, sângele te va urmări.

Te voi face sânge. Compară cu cele spuse de Hristos: Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei 26,52).


7 Astfel, voi pustii de tot muntele Seir și voi stârpi din el pe cel care iese și pe cel care se întoarce.

Cei ce se duc. Sau Cel care trece . Compară Zaharia 7,14; 9,8.10.


8 Și îi voi umple munții cu oamenii lui uciși; pe dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale vor cădea cei uciși cu sabia.

Puhoaiele. Sau Râurile . Caracteristicile fizice menţionate aici descriu grafic topografia Edomului.


9 Te voi face pustiiri continue și cetățile tale nu se vor întoarce, și veți cunoaște că eu sunt DOMNUL.

Pustietăţi veşnice. Edomul, care tresăltase de bucurie în mod sălbatic pentru nimicirea rivalei sale, şi momentan având parte de superioritate aparentă faţă de Israel, se găsea, totuşi, în dezavantaj. Pentru Israel urma să fie o refacere – pentru Edom numai pustiire veşnică.


10 Pentru că ai spus: Aceste două națiuni și aceste două țări vor fi ale mele și noi îl vom stăpâni; deși DOMNUL era acolo;

Două neamuri. Adică Iuda şi Israel. Al doilea păcat al Edomului (comp. v. 5) era pretenţia plină de încumetare la moştenirea lui Iuda şi a lui Israel.

Măcar că Domnul era acolo. Dumnezeu rânduise posesiunile lui Israel ca moştenire deosebită a poporului Său. Chiar dacă momentan Israel era absent de pe posesiunile sale, Dumnezeu încă mai avea interes faţă de ţară şi o păstra pentru revenirea exilaţilor. Când, mai târziu, poporul şi-a pierdut privilegiile (vezi p. 31), ei şi-au pierdut dreptul asupra ţării. Cu privire la ţară ca aparţinând lui Iehova vezi Levitic 25,23, Osea 9,3, Ioel 2,18.


11 De aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, voi face întocmai conform mâniei tale și conform invidiei tale pe care le-ai folosit din ura ta împotriva lor; și mă voi face cunoscut printre ei, după ce te voi fi judecat.

Mă voi face cunoscut. Pedepsirea Edomului urma să servească la convingerea lui Israel că Dumnezeul lor nu-i părăsise cu totul.


12 Și vei cunoaște că eu sunt DOMNUL și că am auzit toate blasfemiile tale pe care le-ai vorbit împotriva munților lui Israel, spunând: Sunt pustiiți, ne sunt dați spre mistuire.

Batjocurile. Sau reproşurile, ocările, hulele.


13 Astfel, cu gura voastră v-ați fălit împotriva mea și v-ați înmulțit cuvintele împotriva mea; eu le-am auzit.
14 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Când tot pământul se bucură, pe tine te voi face o pustiire.
15 Precum te-ai bucurat la moștenirea casei lui Israel, deoarece aceasta a fost pustiită, astfel îți voi face ție, vei fi pustiit, munte al Seirului și toată Idumeea, în întregime; și vor cunoaște că eu sunt DOMNUL.

Din pricina bucuriei. Aşa cum Edomul se bucurase de căderea lui Israel, tot aşa alţii urmau să se bucure de eventuala cădere a Edomului. Edom. Sau Idumeea . Idumeea este numele folosit de greci şi de romani pentru aceeaşi ţară. Totuşi la momentul acesta hotarele fuseseră oarecum schimbate. Eu sunt Domnul. Vezi comentariul la cap. 30,8.