Proroceşte împotriva lui Gog. Capitolul acesta continuă subiectul celui precedent, repetând în parte ceea ce deja se spusese cu privire la Gog, dar adăugând amănunte în plus cu privire la prada cea mare (v. 9, 10), la sistemul de îngropare (v. 11-16), şi la dimensiunile masacrului (v. 17-20). Versetele 21-29 recapitulează îndurătoarele făgăduinţe ale lui Dumnezeu cu privire la restaurare.

Gog. Vezi comentariul la cap. 38,2

Te voi aduce. Ebr. shasha’, un cuvânt care apare numai aici, şi despre care se crede că înseamnă a conduce [ca pe un copil]. Targumurile zic nasha’ , care înseamnă a induce în eroare, a înşela, a abate. LXX zice kathodeges?, Te voi aduce jos [coborî]. Aceste traduceri corespund combinării ideilor din cap. 38,4.16.

Voi doborî arcul. Invadatorii sunt prezentaţi ca arcaşi.

Păsările…fiarelor. Vulturii şi şacalii au fost totdeauna gata să se ospăteze din stârvurile celor ucişi în lupte (vezi 1Samuel 17,46; Ezechiel 33, 27).

Foc Magogului. Magog este ţara lui Gog (vezi comentariul la cap. 38,2). Judecata loveşte şi acolo şi se întinde pe ţinuturile de coastă şi prin insulele mării.

Vor şti neamurile. Numele lui Dumnezeu va fi îndreptăţit în aceste judecăţi (vezi comentariul la cap. 38,16).

Şapte ani vor face focul cu ele. Această parte a profeţiei este evident că nu va avea o împlinire literală în legătură cu a doua venire a lui Hristos şi cu mileniul. Conform principiului schiţat în comentarii la cap. 38.1, istoria ar fi luat un curs cu totul diferit dacă Israel ar fi îngăduit ca Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile cu privire la ei. În cursul natural al evenimentelor naţiunea restaurată şi prosperă ar fi devenit ţinta de atac din partea naţiunilor păgâne care refuzau să primească solia lui Israel cu privire la adevăratul Dumnezeu. Într-un astfel de război Dumnezeu ar fi ocrotit pe poporul Său dându-i o victorie copleşitoare. Această descriere profetică a luptei celei mari s-ar fi împlinit fără îndoială tot atât de literal ca şi făgăduinţele cu privire la o restaurare naţională şi la misiunea mondială pentru exilaţii lui Israel reîntorşi. Se poate pune întrebarea: De ce, atunci, nu se vor împlini lucrurile acestea acum întrucât există din nou un stat naţional al lui Israel în Palestina, în timpurile moderne? Răspunsul este că între timp Iudeii, când au lepădat pe Isus, au fost lepădaţi de Dumnezeu ca naţiune, şi făgăduinţele aparţin de două mii de ani bisericii Creştine, spre a fi împlinite într-un sens spiritual pentru Israelul spiritual (vezi p. 35,36).

Loc de înmormântare. Gog, care nădăjduia să câştige deplină stăpânire peste ţara lui Israel, urma să primească acolo de la Iehova numai un loc de înmormântare.

Călătorilor. Ebr. oberim, cei care trec prin sau peste, sau călători. Valea nu poate fi precis determinată. Se spune că e la răsărit de mare, fără îndoială Marea Moartă. Aşezarea precisă nu are importanţă pentru interpretarea pasajului.

Oameni care vor cutreiera neîntrerupt ţara. Literal, oameni ai dăinuirii, oameni numiţi la lucrul acesta să se ţină de datoria lor până la deplina ei înfăptuire. Lucrarea urma să se săvârşească în chip sistematic.

Vor îngropa trupurile rămase. Prepoziţia ebraică ‘eth, aici tradus cu, ar putea fi aici semnul complementului direct, făcând pasagiul să zică: trecând prin ţară pentru a-i îngropa pe trecători, pe aceia care rămân. LXX şi Siriaca n-au nici un cuvânt care să corespundă la călători, trecători [cum apare în KJV], şi zic simplu să îngroape pe cei care rămân.

Voi pune un semn. Semnul urma să atragă atenţia groparilor.

Hamona. Probabil derivat de la ebr., hamon, însemnând mulţime.

Păsărilor de orice fel. Expunerile din v. 17-20 nu trebuie să fie considerate ca zugrăvind evenimente care urmează celor menţionate în partea de mai înainte a capitolului. Ele doar zugrăvesc aceleaşi evenimente sub imagini diferite. Noua imagine slujeşte ca să dezvolte descrierea uriaşului măcel. Alte reprezentări ale judecăţilor distructive ale lui Dumnezeu ca un sacrificiu se găsesc în Isaia 34,6; Ieremia 46,10. Toată această parte este izbitor de paralelă cu Apocalips 19,17.18, un pasagiu care arată când şi cum textul acesta îşi va ajunge o oarecare măsură de împlinire cu privire la Era Creştină. Prin folosirea aceleiaşi ilustraţii Ioan reprezintă imensa măcelărire a nelegiuiţilor la a doua venire a lui Hristos, o nimicire atât de deplină, însă, în aşa fel încât să nu mai lase pe nimeni să îngroape pe morţi.

Îmi voi arăta slava între neamuri. Ezechiel prezice cursul pe care l-ar fi luat istoria dacă Israel, în captivitate, ar fi profitat pe deplin de mustrarea lui (vezi comentariul la cap. 38,1). Nimicirea mulţimilor lui Gog nu reprezintă desfiinţarea ultimă a tuturor elementelor păcătoase şi introducerea unor ceruri noi şi a unui pământ nou deplin înnoite. Ele descriu o treaptă intermediară. Această scenă uluitoare urma să evoce o aşa mirare universală încât atenţia oamenilor de pretutindeni să fie îndreptată către Dumnezeu şi către scopurile Lui pentru locuitorii pământului acestuia. Aceasta urma să devină prilej de mare expansiune misionară din partea lui Israel, activitate care în cele din urmă avea să aducă aşezarea împărăţiei lui Dumnezeu.

Neamurile vor cunoaşte. Ei nu vor susţine ca mai înainte, că suferinţele lui Israel au fost un rezultat al lipsei de putere din partea lui Dumnezeu de a-l ocroti. Ci, dimpotrivă, vor vedea dreptatea şi temeinicia scopurilor lui Dumnezeu, şi drept urmare ei vor fi atraşi către împărăţia Sa, şi vor cere să fie primiţi.

Voi turna Duhul Meu. Reînsufleţirea lui Israel urma să fie însoţită de o mare revărsare a Duhului. Această putere făgăduită i-ar fi făcut în stare să evanghelizeze repede lumea şi să o pregătească pentru venirea lui Mesia.