1 Acestea sunt cuvintele legământului[[xr:1]] pe care DOMNUL i-a poruncit lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.[[fn:a]]

Iată cuvintele. În limba ebraică acesta este v.69 din capitolul 28. Totuşi, textul poate fi tot aşa de bine aplicat şi la cele ce urmează.

În ţara Moabului. Israel era cantonat încă în acelaşi loc amintit în cap.1,5.

Legământul. Nu alt legământ ca adaos la acel făcut la Sinai, ci mai degrabă o reafirmare a acestuia. La Sinai legământul a fost încheiat şi ratificat prin sânge (vezi Exod 24).


2 Moise i-a chemat pe toți copiii lui Israel și le-a zis: „Voi ați[[xr:1]] văzut tot ce le-a făcut DOMNUL sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări:
3 încercările mari[[xr:1]] pe care le-au văzut ochii voștri, semnele și minunile acelea mari.

Încercări. Mai bine încercări (vezi cap. 4,34; 7,19), adică, experienţă de probă prin care Dumnezeu a rânduit ca ei să-şi dezvolte caracterul.

Le-au văzut ochii. Compară cu cap. 10,21. Vederea fizică naturală poate fi excelentă iar discernământul spiritual aproape neglijabil. Vederea spirituală este un dar de la Dumnezeu; fără darul acesta un om înţelege greu (Ezechiel 20,49; Psalmi 106,7).


4 Dar DOMNUL[[xr:1]] nu v-a dat inimă să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți, până în ziua de azi.

Minte să pricepeţi. Altfel, simţurile ar fi fost în măsură să priceapă voia lui Dumnezeu, şi voinţa consacrată să o aducă la îndeplinire. Omul care îşi dă seama de nevoia de discernământ spiritual şi-l caută îl va primi (vezi Psalmi 25,9.12.14; 119,18). Compară cu contrastul pe care l-a arătat Isus Hristos între iudei şi ucenicii Săi (vezi Matei 13,10-17; Ioan 7,17). Mintea nerenăscută nu are însuşirea de a preţui valorile spirituale. Dar când un om se întoarce sincer la Dumnezeu, vederea lui spirituală va fi refăcută (vezi Ioan 6,45; 1 Corinteni 2,12-16; 2 Corinteni 4,6; Efeseni 1,17).


5 Totuși, El zice: «Eu v-am[[xr:1]] călăuzit patruzeci de ani în pustiu; hainele[[xr:2]] de pe voi nu s-au învechit și încălțămintea din picioare nu s-a învechit;
6 pâine[[xr:1]] n-ați mâncat, iar vin și băutură amețitoare n-ați băut, ca să cunoașteți că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.»

Pâine. Compară cu cap. 8,3. Afară de astfel de cumpărături, pe care erau în măsură să le facă, de la popoarele din regiunile alăturate, izraeliţii erau dependenţi în mod absolut de Dumnezeu care arăta în mod constant putere miraculoasă în favoarea lor. Ei nu semănau nici nu secerau şi de aceea nu aveau nici o recoltă.


7 Ați[[xr:1]] ajuns în locul acesta; Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne-au ieșit înainte, ca să lupte cu noi, și i-am bătut.
8 Le-am luat țara și le-am dat-o moștenire[[xr:1]] rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția manasiților.
9 Păziți[[xr:1]] deci cuvintele legământului acestuia și împliniți-le, ca[[xr:2]] să izbutiți în tot ce veți face!

Să izbutiţi. Literal, arată atenţie faţă de, lucrează în mod circumspect, dă pe faţă prudenţă. Aceasta se referă mai mult la conducere înţeleaptă, la darea pe faţă a isteţimii în toate afacerile personale (vezi Deutronom 32,29; Iosua 1,8; Psalmi 101,2; Daniel 12,3).


10 Astăzi voi stați cu toții înaintea DOMNULUI, Dumnezeului vostru: căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, dregătorii voștri, toți bărbații din Israel,

Căpeteniile. Literal căpetenii. Bătrânii. Probabil cei 70 despre care se vorbeşte în Numeri 11,16 şi judecătorii (vezi Deutronom 19,12.18; 21,2.4.6; 25,8). Mai marii. Slujbaşii civili care executau hotărârile luate de judecători (vezi cap. 16,18).


11 copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei voastre, de la cel ce vă taie lemne[[xr:1]] până la cel ce vă scoate apă,

Străinul. Referindu-se în principiu la egiptenii care au ieşit din Egipt cu ei (vezi cap.5,14; 24,14; 31,12).

Cel ce-ţi taie lemne. Poate mai bine cel care-ţi culege lemne pentru foc, în armonie cu folosirea aceleaşi rădăcini în limba arabă.


12 ca să intrați în legământ cu DOMNUL, Dumnezeul vostru, prin jurământul[[xr:1]] pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, îl încheie cu voi astăzi,

Cu jurământ. Prima întâlnire a cuvântului tradus astfel în Deutronom. El este folosit în sensul unui legământ sigilat cu un jurământ cu sugerarea blestemelor în caz de neîndeplinire a condiţiilor legământului. Vezi acelaşi cuvânt în Numeri 5,21.


13 ca să vă facă astăzi[[xr:1]] poporul Lui și El să fie Dumnezeul vostru, după cum v-a[[xr:2]] spus și după cum le-a jurat[[xr:3]] părinților voștri Avraam, Isaac și Iacov.
14 Nu numai cu voi închei[[xr:1]] eu[[fn:a]] acest legământ, însoțit de jurământ;
15 îl închei atât cu cei ce sunt aici de față și stau astăzi înaintea DOMNULUI, Dumnezeului nostru, cât[[xr:1]] și cu cei ce nu sunt aici de față astăzi.

Nu sunt aici. Legământul urma să cuprindă toate generaţiile viitoare.


16 Voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe la care am fost.

Ţara Egiptului. Ei cunoşteau din plin, prin experienţa personală, viaţa din Egipt, cu toată idolatria ei şi imoralitatea care o însoţeşte.


17 Ați văzut urâciunile lor și idolii din lemn și din piatră, din argint și din aur care erau la ele.

Urâciunile. Mai bine, lucrurile lor odioase, adică toate lucrurile care erau folosite la închinarea şi obiceiurile păgâne.


18 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminție a căror inimă[[xr:1]] să se abată azi de la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să meargă să le slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu cumva să fie printre voi[[xr:2]] vreo rădăcină care să dea lăstari de otravă și pelin.

Otravă şi pelin. Cuvântul acesta apare ca venin în cap. 32,33, otravă în Iov 20,16 şi otrăvitoare în Osea 10,4. Cuvântul tradus pelin este tradus la fel în toate celelalte texte, afară de Amos 6,12, unde este redat ca otravă. Aceşti termeni sugerează urmările amare ale idolatriei.


19 Dacă cineva a auzit cuvintele jurământului[[fn:a]] acestuia și se încurajează în inima lui zicându-și: «Voi avea pace, chiar dacă aș umbla în îndărătnicia[[xr:1]] inimii mele», acela va aduce nenorocire atât peste pământul[[xr:2]] ud, cât și peste cel uscat[[fn:b]].

Laude în inima lui. Adică, să caute să se convingă pe sine printr-un proces de a raţiona, că nici unul din aceste blesteme nu avea să se abată asupra lui, ci se va bucura de lucrurile bune ale vieţii.

După pornirile. Mai bine încăpăţânarea.

Aşa adăuga beţia la sete. Literal, cu intenţia de a înlătura pe cel udat cu cel uscat. Probabil că aceasta a fost o expresie proverbială, însemnând nimicirea multora care fuseseră rău influenţaţi de alţii.


20 DOMNUL[[xr:1]] nu-l va ierta, ci mânia DOMNULUI[[xr:2]] și gelozia[[xr:3]] Lui se vor aprinde împotriva lui, toate blestemele scrise în cartea aceasta se vor abate peste el și DOMNUL îi va șterge[[xr:4]] numele de sub cer.

Numele. Adică, omul însuşi. El şi urmaşii lui urmau să fie nimiciţi cu desăvârşire (vezi cap. 7,24; 9,14; 25,19).


21 DOMNUL îl va[[xr:1]] pune deoparte, spre pieire, din toate semințiile lui Israel, după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
22 Generația următoare – fiii voștri care se vor ridica după voi, precum și străinul care va veni dintr-o țară depărtată – va vedea urgiile țării acesteia și bolile cu care o va lovi DOMNUL –
23 pucioasa, sarea[[xr:1]] și tot pământul ars, unde nu se seamănă, nu încolțește și nu crește niciun fir verde, ca[[xr:2]] la spulberarea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a spulberat DOMNUL în mânia și în urgia Lui.

Sodomei, Gomorei. Simboluri ale nimicirii rezultate din răutate (vezi Geneza 18,20; 19,24.25; Iov 18,15; pentru contrast vezi Isaia 61,11).


24 Atunci toate neamurile vor zice: «De ce[[xr:1]] i-a făcut DOMNUL astfel țării acesteia? De ce S-a aprins cu o mânie așa de mare?»

Vor zice. Adică, cele spuse în v.24. Generaţiile viitoare ale poporului ţării, precum şi vizitatorii aveau să observe cu uimire calamităţile aduse de Dumnezeu asupra poporului răzvrătit.


25 Atunci li se va răspunde: «Pentru că au părăsit legământul DOMNULUI, Dumnezeului părinților lor, pe care l-a încheiat când i-a scos din țara Egiptului;

Au părăsit legământul. Vezi 1 Regi 19,10.14; Ieremia 22,9. Timp de sute de ani, Ţara Palestinei a fost răspândită înaintea tuturor oamenilor ca o dovadă a blestemului lui Dumnezeu. Mare parte a ţării a fost timp îndelungat o pustietate goală. Aceasta a venit asupra ţării din cauza apostaziei neamului iudaic care a părăsit legământul. Oamenii sunt adesea uimiţi că o ţară atât de respingătoare ca Palestina de astăzi a putut fi descrisă vreodată ca având în ea lapte şi miere (vezi Exod 3,8; etc.; Geneza 12,6).


26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei și să li se închine, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse.
27 De aceea s-a aprins DOMNUL de mânie împotriva acestei țări și a adus[[xr:1]] peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.

Mânie. Compară cu Ieremia 21,5; 32,37. Cuvântul tradus mânie este redat uneori nări (vezi Geneza 2,7; Exod 15,8; Numeri 11,20; 2 Samuel 22,9.16; Iov 4,9; 27,3; Psalmi 18,8, etc.). Aceasta înseamnă adeseori respiraţie rapidă prin nas ca un semn de emoţie.


28 DOMNUL i-a smuls[[xr:1]] din pământul lor cu mânie, cu urgie și cu aprindere mare și i-a izgonit într-o altă țară, cum sunt și azi.»

I-a aruncat. Literal, a-i azvârli. Definitiva pierdere a Canaanului nu a fost doar rezultatul unui număr de circumstanţe care au avut loc. Ei au fost aruncaţi de Dumnezeu Însuşi.


29 Lucrurile ascunse sunt ale DOMNULUI, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale fiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.

Lucrurile ascunse. Mulţi comentatori, printre care şi iudei, au aplicat aceste cuvinte la păcate ascunse, cunoscute numai de Dumnezeu, ca în Psalmi 19,12. Totuşi, expresia paralelă, lucruri descoperite, adică nouă, înseamnă că lucrurile ascunse sunt lucruri pe care Dumnezeu n-a considerat că este bine să le descopere. Omul nu poate pătrunde în sfaturile intime ale Celui Atotputernic. Ele sunt ale Lui. Lucrurile pe care El le-a descoperit despre Lege şi viaţă sunt ale noastre ca să privim la El. În Scripturi avem voia descoperită a lui Dumnezeu. Aceasta toată este a noastră.

Comentariile lui Ellen G. White

19-22 Te 52

29 CT 248; DA 234; Ed 171; Ev 627; FE 335; GC 324; MH 429; PP 113; SC

113 5T 701; 8T 279