Moise s-a dus. Comentatorii iudaici consideră că aceste cuvinte înseamnă că Moise a rezumat aici cuvântările sale în faţa poporului adunat înaintea lui. Apoi el a plecat de la seminţie la seminţie spre a duce ştirea apropiatei lui morţi şi spre a îndemna poporul să-l susţină şi să-l sprijine pe Iosua, succesorul său.

Astăzi. Evident, el a ştiut că lucrarea lui era aproape terminată. El a murit la scurt timp după aceasta (cap. 34,7). Când Moise a stat înaintea lui Faraon era în vârstă de 80 de ani (Exod 7,7). De atunci au trecut 40 de ani de peregrinări prin pustie.

Nu voi mai putea merge. El părea să fie tare şi viguros (vezi Deutronom 34,7; Iosua 14,11).

Înaintea ta. Compară cu Deutronom 9,3; Exod 23,23. Chivotul şi prezenţa lui Dumnezeu aveau să meargă înaintea lor (vezi Iosua 3,5.11).

Sihon. Vezi cap. 2,32 la 3,8; 29,7.

Vi le va da. Vezi cap. 7,23; 9,3. Poruncile. Adică, diferitele porunci pe care le dăduse Dumnezeu cu privire la nimicirea pomilor închinaţi, a idolilor şi a altarelor păgânilor (vezi capitolele 7,2-5.25; 12,1-3).

Întăriţi-vă. O chemare către popor să exercite credinţă. Nu vă temeţi. Aceeaşi poruncă fusese dată şi părinţilor lor (vezi cap. 1,21.29; 3,2.22; 7,17; 18,21), dar generaţia mai în vârstă fusese necredincioasă (cap. 1,28-32). Va merge... cu tine. Făgăduinţa aceasta fusese dată mai înainte (vezi cap. 20,4). Nu te va părăsi. Vezi făgăduinţa făcută lui Iosua după moartea lui Moise (Iosua 1,5). Apostolul Pavel aplică experienţa aceasta la biserica creştină (vezi Evrei 13.5).

Moise trăise o viaţă lungă şi plină de evenimente. El slujise lui Dumnezeu şi poporului Său în mod neegoist şi neobosit. Pe pământ, el nu putea fi niciodată mai mare decât a fost în acea vreme, cu toate acestea Dumnezeu avea în păstrare ceva mai mult pentru el, în Canaanul ceresc. Compară cu experienţa lui Pavel (2 Timotei 4,6-8).

Iosua. Conducătorul cel nou numit de Dumnezeu (vezi Numeri 27,18-21). Iosua înseamnă salvarea lui Iehova. El este amintit de prima dată în Exod 17,9. Asemenea lui Moise el primise o pregătire adecvată pentru lucrarea sa. El fusese asociat cu Moise la darea legii, în luptă şi în conducere. Ca şi cei 12 apostoli aleşi de Hristos, lui i s-a dat o educaţie specială în experienţă şi asociere.

Nu te va părăsi. De la verbul obişnuit a lăsa sărac (vezi Geneza 24,27; Psalmi 16,10).

Legea aceasta. De la Tora, un termen care cuprinde toată voia descoperită a lui Dumnezeu. Neemia se referă la Exod 13,2.12; 23,19 şi vorbeşte despre ceea ce este scris în Lege (Neemia 10,35,36). Isaia a adus la îndeplinire poruncile din Levitic 19,30; 20,6.27 şi spunea să se împlinească cuvintele legii (2 Regi 23,24). Ezechia a dat poruncă să se aducă la îndeplinire toate îndatoririle din Numeri 28 şi 29 scrise în Lege (2 Cronici 31,3).

Duceau chivotul. Vezi Deutronom 10,8; Iosua 3,3.6; 1 Regi 8,3.4.

Anului iertării. Cuvântul tradus eliberare este dintr-o formă a verbului şamat, a arunca jos. În Exod 23,11 este redat răgaz. Referirea de aici este la anul sabatic , când pământul trebuia să se odihnească şi când era eliberare de datorie (vezi Deutronom 15,1-10). Eliberarea unui om care se vânduse pe sine în robie avea loc după şase ani plini de slujire (vezi Deutronom 15,12). Pentru el, anul al şaptelea nu trebuia să coincidă cu anul sabatic, anul iertării. Citirea Legii avea loc pe timpul Sărbătorii Corturilor care începea în 15 a lunii Tişri. Anul sabatic evident că începea, ca anul al 50-lea, anul jubiliar, în luna lui Tişri. Anul jubiliar se deschidea în mod oficial prin sunarea trompetelor la încheierea Zilei de Ispăşire, în ziua a 10-a a lui Tişri (vezi Levitic 25,9).

Să citeşti Legea aceasta. Legea mai era citită şi cu alte ocazii (vezi Iosua 8,34; 2 Regi 23,2; Neemia 8,1-3). O citire respectuoasă a Cuvântului lui Dumnezeu este un factor care stabilizează viaţa oricărui om. Este un lucru bun a auzi ce spune Domnul către sfinţii Lui (vezi Psalmi 85,8). Leviţilor le era poruncit să înveţe pe popor Scripturile (vezi Deutronom 33,10; Levitic 10,11; Maleahi 2,7).

Să audă. Secvenţa este: auzire, învăţare, teamă de Domnul şi ascultare de Lege (vezi cap. 4,10; 14,23; 17,19).

Copiii lor. Unul din cele mai de seamă privilegii acordate iudeilor a fost să li se încredinţeze Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 3,1,2). Planul Mântuirii, minunile împărăţiei viitoare, toate sunt raportate în Cuvântul Său. Nu este înţelept ai lăsa pe copii să crească fără să cunoască Cuvântul. Scripturile au fost scrise să fie citite şi să se mediteze asupra lor. Înţelepciunea lor trebuie să fie moştenirea copiilor noştri. A neglija să se dea tinerilor educaţia religioasă adecvată, înseamnă a neglija o datorie principală.

Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii.

Înfăţişaţi-vă. Literal, luaţi poziţie (vezi Exod 33,7). Poruncile. Compară cu cap. 3,28, unde lui Moise i s-a spus să dea porunci lui Iosua. Conducerea lui Iosua avea să atragă după sine răspunderi mari. S-au înfăţişat. Literal, au luat poziţia lor. Probabil că au stat în curte cu faţa spre uşa Cortului Întâlnirii, deasupra căruia avea să apară slava lui Dumnezeu.

Domnul s-a arătat. La ocazii deosebite, stâlpul de nor care rămânea asupra Cortului Întâlnirii (vezi Numeri 9,15.18) se muta la uşa Cortului Întâlnirii. Aici strălucea prin el slava lui Iehova (vezi Exod 33,9.10; 40,35).

Iată. Ceea ce înseamnă, dă atenţie. Ce urmează este foarte important.

Adormi. Vezi aceeaşi expresie pentru moarte din 2 Samuel 7,12; 1 Regi 2,10; 11,43.

Poporul acesta. Un trist tablou al istoriei viitoare a poporului lui Dumnezeu.

Curvi. Vezi Exod 34,15. Deja s-au manifestat anumite tendinţe care indicau purtarea viitoare

a naţiunii (vezi Judecători 2,7-17). Psalmistul a înregistrat un capitol trist din istoria lui Israel (vezi Psalmi 106,34-39). Lor li s-a spus să nu se teamă de zeii păgâni (Judecători 6,10) şi să cunoască bine datoria lor faţă de adevăratul Dumnezeu (Exod 20,3).

Călca legământul. Prin închinarea la alţi zei (vezi Exod 20,22.23; 23,32.33; Deutronom 5,3.4; 6,3.4). Intrând în legământ, ei consimţiseră să-L recunoască pe Domnul ca Dumnezeu şi să-I slujească şi să-L iubească numai pe El.

Mânie. Tot aşa în Judecători 2,14 la prima lor apostazie după trecerea Iordanului. Şi-Mi voi ascunde faţa. Aceasta înseamnă o retragere a mâinii protectoare a lui Dumnezeu (vezi Deutronom 32,20; Isaia 8,17; 64,7; Ezechiel 7,22; 39,23). Dumnezeul meu nu este în mijlocul nostru. Vezi Ieremia 14,9; Mica 3,11; compară cu Isaia 12,6; Ţefania 3,15,17.

Cântarea aceasta. Vezi cap. 32,1. Izraeliţii aveau să înveţe cântarea şi în felul acesta ea era transmisă din neam în neam. Ea avea să rămână astfel vie în memoria lor şi să-i lege faţă de înaltele principii pentru care a stat Moise.

Pornirile. Cuvântul tradus aici închipuire este dintr-o rădăcină de verb care înseamnă a născoci în mintea cuiva, a urzi, a stabili, a forma. Forma de substantiv derivat este folosită despre un impuls al minţii, o născocire, un scop. Plănuirile, înclinaţiile, intenţiile existente deja în inima multora erau cunoscute lui Dumnezeu (vezi 1 Cronici 28,9; Psalmi 103,14 născocire).

Îmbărbătează-te. Domnul a repetat aceasta pentru Iosua după moartea lui Moise (vezi Iosua 1,6.7.9; compară cu 10,25).

Leviţilor. Vezi 1 Regi 8,3. Aceasta era îndatorirea şi privilegiul atribuit lor de a se apropia de chivot când li se poruncea să facă aşa.

Lângă. Vezi 1 Regi 8,9; 2 Cronici 5,10, compară cu Deutronom 29,21; 30,10. Comentatorii iudei sunt împărţiţi în vederile lor în legătură cu aceste cuvinte. Unii susţin că sulurile scrise erau puse înlăuntrul chivotului împreună cu cele două table de piatră, alţii, că acestea erau puse într-o despărţitură făcută din scândură, ca o anexă în partea dreaptă a chivotului. Declaraţia hotărâtă că în chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise în Horeb (2 Cronici 5,10) confirmă ultima părere. În traducerea RSV se spune, alături de chivot (Deutronom 31,26). Principiile scrise pe cele două table de piatră erau de aşa natură încât ele să fie puse prin ele însele într-o categorie. Decalogul era suprem, cartea cuprinzând cuvintele legii acesteia (Deutronom 31,24) erau o amplificare şi a aplicaţie a principiilor acesteia la gospodărirea lui Israel.

Încăpăţânarea. Cuvântul tradus încăpăţânare mai are şi sensul de tare, sever, greu, încăpăţânat (vezi Ieremia 7,26; 17,23; 19,15). Poporul se fixase pe căile lui şi era greu, dacă nu imposibil pentru ei, să se schimbe.

În cele din urmă. Această expresie apare pentru prima oară în Biblie în Gen. 49:1, unde este tradusă cu vremile care vor veni (vezi Num. 24:14; Deut. 4:30). Această expresie este folosită cu destulă largheţe în Vechiul Testament. În general se referă, în mod simplu, la viitor.

Moise a rostit. Iosua era asociat cu el în aceasta (vezi cap. 32,44). Moise, marele legislator, era pe punctul de a fi eliberat de sarcinile sale. Un tânăr soldat avea să ia sarcina de a conduce pe Israel la cucerirea Palestinei. Iehova l-a întărit pe Moise. El avea să meargă şi înaintea lui Iosua.

Comentariile lui Ellen G. White

6 PK 393

8 PK 576

9 PP 311; SR 171

10-13 PP 503

12,13 PK 465

23 PP 470

24 PP 312, 365; SR 149

26 SR 172