Constuctori credincioși

Când împăratul Ahașveroș a murit, fiul lui, Artaxerxes, a urcat pe tronul Persiei. Povestirea noastră din această săptămână s-a întâmplat pe vremea cât a fost el împărat.

Unul dintre prietenii lui Artaxerxes era un evreu pe nume Ezra. Mulți ani, Ezra se rugase și studiase Biblia. De ce? Ezra 7:10 Dumnezeu l-a ajutat pe Ezra să asculte de El și să devină un bun învățător al legilor lui Dumnezeu și al istoriei israeliților. Datorită lui Ezra, mulți oameni au început să studieze ce scriseseră profeții lui Dumnezeu.

Lui Artaxerxes îi plăcea de Ezra, iar uneori Ezra îi povestea despre planurile lui Dumnezeu pentru evrei. Într-o zi, Ezra i-a spus că Dumnezeu voia ca ei să se întoarcă în Iuda și să reconstruiască cetatea Ierusalim. Și a adăugat că el ar fi vrut să meargă cu ei și să îi ajute pe evrei să se instaleze acolo.

Artaxerxes i-a scris o scrisoare lui Ezra, în care, printre altele a scris: „Ceea ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor, aceea să se facă cu mare grijă!”

Astfel că Ezra și mulți evrei au pornit spre Ierusalim. Când au ajuns în sfârșit, Ezra a aflat că mulți evrei care erau deja acolo nu ascultau de Dumnezeu. Unii bărbați se căsătoriseră cu femei care se închinau la idoli. Dumnezeu l-a ajutat pe Ezra să știe ce să facă în toate situațiile și, după multe rugăciuni și eforturi mari, oamenii au ales să asculte iarăși de Dumnezeu. Mulți ani după aceea, Ezra a depus eforturi foarte mari să îi ajute pe evrei. Tu vrei să Îl iubești și să Îl asculți pe Dumnezeu? Și apoi să îi ajuți și pe alții să asculte de El, așa cum a făcut Ezra?

Un bărbat pe nume Neemia lucra la curtea lui Artaxerxes. Ca și Ezra, era evreu. Artaxerxes a observat că Neemia era înțelept și își făcea foarte bine datoria. După o vreme, s-au împrietenit.

Dar, chiar dacă muncea pentru împăratul Persiei, Neemia nu a uitat de Dumnezeu sau de evreii care locuiau foarte departe, în Iuda. Într-o zi, la mulți ani după ce Ezra se dusese în Iuda, a venit un mesager de la Ierusalim și i-a spus lui Neemia ce se întâmpla acolo. Zidul dimprejurul Ierusalimului era dărâmat și porțile, arse. Ce a făcut Neemia când a auzit asemenea vești? Neemia 1:4

Neemia s-a rugat lui Dumnezeu. Și-a mărturisit păcatele lui și pe cele ale poporului. Și L-a rugat pe Dumnezeu să îl ajute pe împărat să-i dea voie să meargă la Ierusalim să reconstruiască zidurile și porțile. Apoi a așteptat o ocazie bună să vorbească despre acest lucru cu împăratul și se ruga mereu. Au trecut săptămâni. Într-o zi, Neemia nu și-a putut ascunde supărarea, iar Artaxerxes a observat. Ce a spus el? Neemia 2:2

Neemia i-a povestit despre zidurile dărâmate ale Ierusalimului, iar Artaxerxes l-a întrebat:
— Ce îmi ceri să fac? Venise în sfârșit ocazia pe care Neemia o ceruse de la Dumnezeu. Dar ce a făcut Neemia înainte să îi spună împăratului ce îi cere? Neemia 2:4 Și noi ne putem ruga lui Dumnezeu oriunde ne-am afla?

Dumnezeu a auzit rugăciunea scurtă înălțată în gând de Neemia și l-a ajutat să-i răspundă împăratului Artaxerxes. Când i-a explicat că ar vrea să se întoarcă la Ierusalim, împăratul i-a dat voie. Și, în plus, i-a dat și tot ce avea nevoie pentru drum și pentru reconstruirea Ierusalimului.

Când a ajuns la Ierusalim, Neemia nu le-a spus oamenilor de ce venise. Știa că erau prin apropiere dușmani care nu voiau ca evreii să ridice din nou Ierusalimul. Într-o noapte, Neemia a mers să vadă starea zidurilor cetății și a porților care arseseră. Și-a dat seama că era nevoie de multă muncă grea ca să fie totul reparat. Dar știa că Dumnezeu avea să îl ajute.
Ziua următoare, Neemia a stat de vorbă cu evreii.
— Haideți să ridicăm zidul Ierusalimului! le-a spus el, după care le-a povestit cum îl ajutase Dumnezeu să primească permisiunea împăratului. Au fost oamenii de acord să îl ajute pe Neemia? Neemia 2:18
Când au auzit ce plănuiau evreii să facă, dușmanii lor au râs. Cum să facă evreii o așa lucrare dificilă? Ei nu știau că Dumnezeu avea să îi ajute. Neemia le-a spus atunci:
— Însuși Dumnezeul cerului ne va sprijini! Așa că noi, slujitorii Lui, ne vom ridica și vom construi zidul!

Când Dumnezeu ne cere să facem un lucru, putem fi siguri că ne va și ajuta să-l facem? 

Imediat, evreii au început să repare zidul dărâmat al Ierusalimului. Au organizat foarte bine muncitorii și au pus câte un responsabil pentru fiecare parte a zidului. Împreună, au lucrat repede, reparând zidul și făcându-l rezistent din nou.

Dușmanii lor au râs, dar evreii nu s-au lăsat opriți din lucru. Cum toți munceau repede, zidul se ridica tot mai mult, tot mai mult. Când au văzut ce se întâmplă, dușmanii lor s-au înfuriat. Apoi au venit niște soldați care voiau să lupte cu evreii și să îi necăjească. Ce a făcut Neemia în această situație? Neemia 4:9

Din acel moment, fiecare lucrător avea la el și unelte de construit, și arme. Iar Neemia a avut grijă ca niște soldați să păzească Ierusalimul toată ziua și toată noaptea. Jumătate dintre bărbați construiau zidul, jumătate stăteau prin apropiere, uitându-se atent după soldați inamici.

Neemia se confrunta cu multe probleme, nu-i așa? Poate că alții în locul lui s-ar fi oprit și ar fi zis: „Aaa, e prea greu! Sunt prea multe probleme.” Dar nu și Neemia. Greutățile păreau să îl ajute să se încreadă în Dumnezeu și mai mult și îl făceau să muncească și mai sârguincios.

De fiecare dată când avea o problemă, Neemia Îl întreba pe Dumnezeu ce să facă. Și Dumnezeu îl ajuta întotdeauna să-și dea seama ce e de făcut. Avea Neemia un obicei bun? E o idee bună să vorbim cu Dumnezeu despre orice?

Erau trei bărbați care îi provocau lui Neemia multe probleme. Îi chema Sanbalat, Tobia și Gheșem. Într-o zi i-au trimis lui Neemia un mesaj: „Vino să ne întâlnim într-unul din satele noastre!” Dumnezeu l-a ajutat pe Neemia să-și dea seama că acei oameni voiau să îi facă rău. A fost de acord Neemia să meargă să îi întâlnească? Neemia 6:3

De patru ori aceștia i-au transmis lui Neemia același mesaj și de patru ori Neemia le-a dat același răspuns. Nu se lăsa oprit de nimic din lucrarea pe care Dumnezeu i-o dăduse de făcut.

Într-un sfârșit, Sanbalat i-a trimis lui Neemia o scrisoare în care îl acuza că nu se supunea împăratului Artaxerxes și că încerca să se proclame rege al Ierusalimului. „Nimic din ce spui tu nu e adevărat”, i-a transmis Neemia. Sanbalat inventa minciuni.

Apoi Sanbalat și Tobia au plătit pe cineva să îi spună lui Neemia că unii încercau să îl omoare. Acesta l-a implorat pe Neemia să se ascundă în templu, unde ar fi fost în siguranță. Din nou, Dumnezeu l-a ajutat pe Neemia să știe ce are de făcut. Ce a spus el? Neemia 6:11

Neemia știa că, atâta timp cât el făcea ceea ce îi ceruse Dumnezeu, Dumnezeu va avea grijă de el. Ar fi fost o greșeală din partea lui să fugă și să se ascundă, când era atâta treabă de făcut. Când părinții te roagă să faci ceva, tu te străduiești să faci acel lucru până când ai terminat?

Dușmanii lui Neemia au încercat de multe ori să oprească reconstruirea zidului Ierusalimului. Dar Dumnezeu l-a ajutat pe Neemia. După câteva săptămâni, zidul și porțile erau terminate. Ce bucuroși și recunoscători erau evreii că Dumnezeu îi ajutase! Ezra, învățătorul Legii lui Dumnezeu, era încă în Iuda, făcând tot posibilul să îi ajute pe evrei să fie credincioși lui Dumnezeu. Când tot poporul s-a adunat la Ierusalim, ce a citit Ezra în auzul tuturor? Neemia 8:2,18

Când l-au auzit pe Ezra citind din cartea Legii, oamenii și-au regretat foarte mult păcatele comise. S-au pocăit și L-au rugat pe Dumnezeu să îi ierte. Și au promis că vor păzi Legea lui Dumnezeu.

Apoi Neemia a trebuit să se întoarcă să lucreze în slujba împăratului Artaxerxes. Din nefericire, după ce a plecat, câțiva evrei nu s-au ținut de promisiunea de a-L asculta pe Dumnezeu. S-au căsătorit cu femei păgâne și n-au păzit Sabatul. Au ajuns chiar să-l lase pe Tobia, unul dintre cei mai mari dușmani, să locuiască într-o încăpere de la templu.

Când s-a întors la Ierusalim și a văzut ce făceau evreii, Neemia s-a supărat foarte rău. A aruncat afară din templu lucrurile lui Tobia și i-a ajutat pe evrei să scape de păgânii care locuiau cu ei. Apoi i-a învățat pe evrei cum să păzească Sabatul. Ai vrea și tu să fii un bun lucrător, așa ca Neemia?

Ce îi plăcea lui Ezra cel mai mult să studieze? Avea nevoie Neemia să se roage mult?
Tu ai nevoie să te rogi mult? S-a oprit Neemia din lucru să discute cu dușmanii sau să fugă să se ascundă?
Face Satana tot posibilul să-i facă pe oamenii lui Dumnezeu să nu-L mai asculte pe Domnul?
Poate Satana să oprească lucrarea lui Dumnezeu?
Trebuia Neemia să se teamă când Dumnezeu avea grijă de el?
Are Dumnezeu grijă de tine? E nevoie să te temi când asculți de Dumnezeu?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XXV). De Amy Sherrard

Amy și părinții ei au ajuns în sfârșit în Anglia. S-au instalat într-un loc drăguț de lângă Londra și imediat Tati și Mami au plănuit vizita la toate locurile pe care voiau să le vadă.

În Anglia era foarte frig față de India și de Birmania, așa că Amy avea nevoie de ceva gros de îmbrăcat. În sfârșit, a ajuns să-și aleagă haina groasă de lână maro pentru care strângea bani de atât de multă vreme. Cum mergeau din loc în loc la Londra, îi era cald și bine lui Amy – chiar și când stăteau afară, la etajul superior al autobuzelor cu etaj. Amy și familia ei s-au bucurat de fiecare zi în Londra. La finalul fiecărei zile, când erau cu toții obosiți, se bucurau că se întorc în camera lor pentru un somn odihnitor.

Erau mulți cei care vizitau locurile în care mergeau, așa că Mami și Tati se temeau ca nu cumva Amy să se piardă între atât de mulți oameni.
— Dacă se întâmplă vreodată să ne îndepărtăm unii de alții, stai exact acolo unde ești, i-au spus ei. O să te găsim noi. Niciodată nu trebuie să încerci să ne cauți. Într-o zi, în timp ce urmăreau schimbarea gărzii la palatul regal, Amy era chiar pe primul rând, uitânduse cum trec gărzile îmbrăcate în uniformele lor interesante. Unii erau pe niște cai superbi. După ce noile gărzi au venit, toată lumea a plecat, dar Amy încă se uita.

La un moment dat a privit în jur. Nu mai era nimeni. O, cât de mult voia să alerge și să-și caute părinții! Dar și-a amintit ce trebuia să facă. „Doamne, Te rog, ajută-i să mă găsească!” s-a rugat ea. În sfârșit, Amy i-a văzut venind. Au alergat unii spre alții și chiar și Tati avea lacrimi de ușurare în ochi. S-au bucurat foarte mult că Amy ascultase ce îi spuseseră.

Cele trei săptămâni în Londra s-au scurs parcă prea repede și curând a sosit timpul să se îmbarce pe un alt vas. Acesta avea să îi ducă în Newfoundland (acum parte din Canada), unde părinții lui Amy lucraseră nouă ani înainte să meargă în India și în Birmania.
— Când vom ajunge acolo, vom fi făcut înconjurul lumii, le spuse Tati. Și când o să mă țin de cuvânt și o să devin misionară, o să fac iar înconjurul lumii, își zise Amy în sinea ei.

Mami se bucura foarte mult că până atunci nu avuseseră parte de nicio furtună. Dar în drumul spre Newfoundland, situația avea să stea altfel. Vântul bătea și valurile erau atât de mari, că aproape toată lumea avea rău de mare. Toate hublourile (adică geamurile acelea rotunde) au trebuit bine închise, pentru că mișcarea vaporului și valurile mari le acopereau mai tot timpul cu apă.

Amy și Tati se bucurau de valurile mari. Dar, săraca Mami, deloc. Îi era atât de rău încât nici nu îi trecea prin cap să mănânce ceva. Dar în prima zi de furtună, Tati și Amy s-au dus la micul dejun ca de obicei și nu au uitat niciodată ce s-a întâmplat acolo.