În groapa cu lei

În noaptea sărbătorii păcătoase a lui Belșațar, mezii și perșii au cucerit cetatea Babilon. Belșațar a fost omorât și a căzut Imperiul Babilonian. Acum Imperiul Medo-Persan guverna lumea.

Darius, noul împărat, a pus 120 de bărbați la conducerea imperiului. Și alți trei îi coordonau pe cei 120. Daniel era unul dintre aceștia trei. În afară de Darius, el era unul dintre cei mai importanți oameni din imperiu.

Pentru că Daniel Îl iubea pe Dumnezeu și se închina Lui, Dumnezeu îl ajuta să își facă perfect datoria. Daniel era așa de bun și așa de înțelept încât Darius avea încredere în el și plănuia să îi dea și mai multă putere.

Acest lucru i-a făcut invidioși pe unii, pentru că voiau să fie ei cei mai importanți. Așa că l-au urmărit foarte atent pe Daniel. Dacă ar fi găsit ceva ce el nu făcea bine, l-ar fi putut pârî la Darius, iar Daniel și-ar fi pierdut funcția. Dar făcea Daniel ceva greșit? Daniel 6:4

Atunci invidioșii au căutat o altă metodă să scape de el. Știau că Daniel se ruga lui Dumnezeu de trei ori în fiecare zi în fața ferestrei deschise și că nimic nu îl făcea să își schimbe acest obicei. Erau siguri că puteau să scape de el dacă se foloseau de fidelitatea lui față de Dumnezeu ca să îi întindă o cursă. Văd cei din jurul tău că tu te închini lui Dumnezeu și Îl asculți cu fidelitate?

Guvernatorii din Medo-Persia – satrapi se numeau – erau invidioși pe Daniel pentru că el nu făcea decât ce e bine, iar ei, nu. Voiau să scape de Daniel, dar nu găseau nimic rău la el. Așa că s-au hotărât să se folosească de devotamentul lui față de Dumnezeu ca să îi întindă o cursă.

Ei au întocmit o nouă lege cu care erau siguri că vor reuși să scape de Daniel. Au mers la împăratul Darius și au început prin a-l lăuda exagerat, spunând că noua lege avea să îl facă și mai puternic și și mai important. Supușii aveau să îl respecte și să îl onoreze chiar mai mult. Apoi l-au rugat să semneze legea. După ce era semnată, mai putea fi legea schimbată? Daniel 6:8

Știi ce spunea legea? Că nimeni nu se mai putea închina lui Dumnezeu și nici măcar vreunui idol timp de 30 de zile. Oamenii nu se puteau închina și ruga decât împăratului Darius. De asemenea, se mai stipula că oricine se închina lui Dumnezeu avea să fie aruncat la lei.

Era o lege bună? Bineînțeles că nu. Dar Darius și-a pus sigiliul pe ea. N-a stat să se gândească deloc la prietenul său Daniel.

Când a auzit de lege, Daniel și-a dat seama că invidioșii lui colegi încercau să scape de el. Ce să facă Daniel acum? Să se mai roage în locul acela unde putea fi văzut?

Împăratul Darius semnase o lege care cerea ca toată lumea să i se închine numai lui. Oricine se închina lui Dumnezeu avea să fie aruncat într-o groapă în care erau ținuți lei flămânzi. Ce a făcut Daniel când a auzit despre lege? Daniel 6:10

A doua zi dis-de-dimineață, Daniel și-a deschis larg ferestrele, a îngenuncheat și s-a rugat cu voce tare lui Dumnezeu. Cine crezi că îl urmărea? Acei colegi răi și invidioși. Și l-au urmărit și l-au ascultat întreaga zi.

La prânz, Daniel s-a dus acasă, și-a deschis geamurile, a îngenuncheat și s-a rugat lui Dumnezeu. Seara a făcut același lucru. A încetat Daniel să se mai roage din cauză că acei oameni încercau să-l elimine? S-a ascuns, astfel încât oamenii să creadă că s-a oprit din rugăciunile închinate lui Dumnezeu? Nu, Daniel voia să fie tot timpul aproape de Dumnezeu. Iar acum avea nevoie să se roage mai mult decât înainte, nu-i așa?

Dimineața, satrapii invidioși au dat fuga la împărat să-i spună că-l văzuseră pe Daniel rugându-se lui Dumnezeu.
— Nu ai semnat tu, Majestate, decretul ca nimeni să nu se închine niciunui dumnezeu sau om, timp de 30 de zile, ci doar ție? Și, dacă cineva se va închina altcuiva, să fie dat la lei? au întrebat ei.

Da, împăratul a recunoscut că dăduse acest decret. Semnase legea, iar acum nu mai putea fi schimbată. Apoi ce au spus dregătorii persani? Versetul 13 

Ce a făcut Daniel când a auzit despre noua lege? S-a rugat cu geamul deschis de trei ori pe zi, așa cum făcuse dintotdeauna. Apoi colegii lui răi i-au spus împăratului că Daniel călcase legea, rugându-se lui Dumnezeu, nu împăratului.

Darius era foarte supărat pe ceea ce el însuși făcuse. Deja și-a dat seama că acei satrapi îl făcuseră să semneze legea. Ei nu voiau să îl onoreze pe el ca împărat, ci voiau să scape de Daniel, cel mai bun ajutor al lui.

Toată ziua, Darius a încercat să găsească o soluție să-l salveze pe prietenul său Daniel de la pedeapsa aruncării la lei. Dar, la venirea serii, bărbații invidioși i-au reamintit lui Darius că nu se mai putea schimba legea. Așa că Darius le-a spus slujitorilor lui să-l arunce pe Daniel în groapa cu lei. Ce i-a spus el lui Daniel? Daniel 6:16

După ce Daniel a fost coborât în groapa cu lei, intrarea a fost acoperită cu o piatră. Iar Darius a intrat în palat. Dar era așa de supărat că nu a vrut să mănânce nimic și nici să asculte vreun pic de muzică. Atunci când a mers la culcare, n-a putut adormi. A doua zi dimineața, foarte devreme, a sărit din pat și s-a grăbit spre groapa cu lei.

Ce avea să descopere? Daniel mai era în viață? Putuse Dumnezeul lui să îl salveze de lei?

Toată noaptea, Daniel stătuse cu acei lei flămânzi. Dar niciunul dintre ei nu încercase să îi facă rău. Nici măcar nu l-au zgâriat. Daniel era foarte bine, pentru că Dumnezeu avusese grijă de el.

Dimineața, Daniel a auzit cum piatra de la intrare se dă la o parte. Apoi l-a auzit pe împăratul Darius spunând:
— Daniel, slujitorul viului Dumnezeu, a putut Dumnezeul tău, pe care Îl slujești neîncetat, să te salveze de gura leilor? Ce a răspuns Daniel? Daniel 6:21,22

Împăratul Darius s-a bucurat foarte mult să-i audă vocea lui Daniel. Le-a spus slujitorilor să-l scoată repede pe Daniel de acolo. Când, în sfârșit, Daniel a ajuns înaintea împăratului, toată lumea putea vedea că nu era deloc rănit. Dumnezeu avusese grijă de el.

Împăratul era furios pe bărbații aceia răi care încercaseră să îl omoare pe Daniel, care era prietenul și ajutorul lui de nădejde. Așa că a poruncit ca toți dușmanii lui Daniel să fie aruncați în groapa cu lei. Au murit cu toții în aceeași zi. Acum Daniel se putea închina lui Dumnezeu și nimeni nu avea să îl mai deranjeze.

Darius știa cu siguranță că Dumnezeul din cer era singurul Dumnezeu adevărat. El a scris o scrisoare tuturor oamenilor din imperiul lui, care suna așa: „Dumnezeul lui Daniel este Dumnezeul cel viu și neclintit pentru totdeauna. Împărăția Lui este o împărăție care nu va fi distrusă niciodată.”

Pentru că Daniel i-a fost devotat, Dumnezeu l-a ferit de leii înfometați. Dar dușmanii lui răi au fost aruncați în groapa cu lei, unde au murit. După aceea, împăratul Darius a dat o altă lege. Vrei să afli ce zicea această lege nouă? O poți citi în Daniel 6:25-27.

Împăratul Darius voia ca toată lumea să afle despre Dumnezeul cerului și să I se închine, pentru că El îi ajută pe cei care Îl iubesc și Îl ascultă.

Daniel era ajutorul cel mai important al împăratului Darius. Și istoria cu ceea ce i s-a întâmplat trebuie să fi fost povestită de zeci și de sute de ori în tot Imperiul Medo-Persan. Cei care o auzeau puteau spune că Dumnezeul lui Daniel era adevăratul Dumnezeu. Niciun om nu ar fi putut să salveze pe cineva din gura unor lei înfometați.

Daniel a ajuns bătrân și, fiindcă era atât de bun și de înțelept, și împăratul Babilonului, și împăratul Medo-Persiei îl făcuseră cel mai important dregător al lor. Pentru că fusese credincios și ascultător toată viața lui, oamenii necredincioși au putut afla despre puterea și iubirea lui Dumnezeu. Ce lucruri minunate poate face Dumnezeu prin cineva care Îl iubește și Îl ascultă!

Tu ești mic. Dar, dacă Îl iubești cu devotament pe Dumnezeu și Îl asculți, El te va folosi ca alții să afle despre El. Înveți și tu să fii credincios și ascultător?

De ce guvernatorii din Medo-Persia nu îl plăceau pe Daniel?
Dar împăratul Darius, el îl plăcea pe Daniel?
A continuat Daniel să se roage chiar și după ce s-a dat noua lege?
Trebuia să se roage Daniel în fiecare zi? De câte ori se ruga pe zi?
Tu trebuie să te rogi în fiecare zi? De câte ori pe zi?
Cine l-a salvat pe Daniel de lei?
Le-a spus Daniel păgânilor despre Dumnezeu prin modul prin care trăia?
Viața ta le spune altora despre Dumnezeu?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XXII). De Amy Sherrard

Amy se uita pe geamul rotund al cabinei lor de pe vapor, în timp ce Mami despacheta câteva lucruri de care aveau nevoie înainte de prima lor oprire, în Ceylon. Acum totul era pus în ordine. Pe o masă dintre paturi, Mami pusese Biblia, o cutie cu ceva dulce și o carte cam ciudată pe care prietenii lor din Birmania le-o dăduseră înainte de plecare.
— Uau, ce mari sunt! zise Mami uitându-se în cutia cu desert. Fără îndoială că le-am putea termina repede, dar nu ne-ar face deloc bine. În fiecare zi după prânz o să tăiem câte o bucată în trei, câte una pentru fiecare. O să fie un desert special și așa nu se vor termina mai mult timp.

Amy și Tati au fost de acord că era o idee bună. Apoi Amy a luat cartea care arăta neobișnuit.
— Cum e cartea asta? Toate paginile sunt împăturite și nu se pot citi...
— E o carte specială, care are atâtea pagini câte zile vom fi noi în călătorie. Fiecare pagină este ca o scrisoare de la unul dintre prietenii noștri. — Ce idee drăguță! Mi-ar plăcea să le deschid pe toate acum. Pot măcar să o deschid pe prima? o imploră Amy pe Mami. Mami i-a dat voie, așa că Amy a despăturit cu grijă prima pagină.
— O, ce frumos! exclamă Amy, iar Mami și Tati au fost de acord. Amy a citit o poezie frumoasă și câteva cuvinte amabile scrise pe prima pagină. Apoi a împăturit pagina la loc. Știau că acea carte avea să fie bună și plăcută, chiar mai bună decât orice desert.

Seara, la altarul familial, toți L-au rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de ei și să îi ajute să fie buni misionari pe parcursul călătoriei. Și I-au mulțumit lui Dumnezeu și pentru bunii lor prieteni. Într-un timp scurt, legănați ușor de vapor și în sunetul valurilor, au dormit. Înainte să-și dea seama, deja s-a făcut dimineață. Primele câteva secunde, Amy nu știa unde era, apoi și-a amintit. Erau în drum spre o casă nouă, într-o altă țară. S-au îmbrăcat repede și Amy și-a pieptănat părul lung. Apoi au coborât la primul lor mic dejun pe vasul acela mare. În imensa sală de mese, pasagerii stăteau aliniați la mese acoperite cu fețe de masă albe. Chelneri îmbrăcați în alb veneau cu tăvi cu mâncare într-o mână. Și le ridicau deasupra oamenilor pe care îi întâlneau. Era drăguț să te uiți la ei, iar micul dejun a fost foarte bun. Tati și Mami închiriaseră șezlonguri pe punte, ca să poată sta întinși.

Amy avea un mic balansoar și o mulțime de lucruri amuzante de făcut. Se distra de minune cu o carte de colorat și cu niște creioane. Pe vapor nu erau prea mulți copii, așa că Amy s-a bucurat când a dat cu ochii de o fetiță. Și-au zâmbit una alteia și foarte curând s-au împrietenit.