O fată orfană ajunge împărăteasă

Text de memorat

„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară (...), ci să fie omul ascuns al inimii.” (1 Petru 3:3,4)

Pentru că evreii – sau israeliții – fuseseră foarte neascultători, Dumnezeu îl lăsase pe Nebucadnețar să distrugă templul lui Dumnezeu și să îi ducă pe evrei departe de casă, obligându-i să trăiască în Babilon. Dar Dumnezeu le-a spus și că nu vor rămâne acolo pentru totdeauna. Câți ani spusese Ieremia că vor rămâne în Babilon? Ieremia 29:10

Când a căzut Imperiul Babilonian, Medo-Persia a fost următorul imperiu. Primul ei împărat, Darius, a fost cel care l-a trimis pe Daniel în groapa cu lei. După ce Darius a murit, nepotul lui, Cirus, a urcat pe tron. În acel an s-au încheiat cei 70 de ani. Era momentul ca evreii să se întoarcă la casele lor.

Cu mulți ani înainte de nașterea lui Cirus, Dumnezeu îi spusese despre el profetului Isaia, iar Isaia a scris ce îi spusese Dumnezeu. El i-a precizat clar numele – Cir i se spune în Biblie – și ce lucrare voia Dumnezeu ca el să facă. Ce lucrare, sau misiune, i-a dat Dumnezeu? Isaia 44:28; 45:13

Cirus știa că Dumnezeu îl salvase pe Daniel din groapa cu lei, așa că, atunci când a urcat pe tron, l-a făcut și el pe Daniel ajutorul lui special. Daniel studiase ceea ce scriseseră Ieremia și Isaia și, într-o zi, i-a arătat lui Cirus aceste cuvinte. Cirus s-a mirat. Chiar îi știa Dumnezeu numele de dinainte de a se naște? Chiar voia Dumnezeu ca el să îi lase pe evrei să se întoarcă acasă? Și să îi ajute să construiască din nou templul lui Dumnezeu?

Dar pe tine, te-a cunoscut Dumnezeu înainte să te naști? Are El un plan special și pentru tine?

Când Daniel i-a arătat împăratului Cirus ce scriseseră profeții Domnului despre el cu mult înainte de a se naște, Cirus a fost foarte surprins. Știa că Dumnezeul lui Daniel era Dumnezeul adevărat și s-a hotărât să asculte de El imediat. Unul dintre primele lucruri făcute de Cirus după ce a ajuns împărat a fost să dea o nouă lege. Ce spunea legea? Ezra 1:2,3

Acum evreii nu mai erau prizonieri. Se puteau întoarce la casele lor. Cât de mult se bucurau! Mulți evrei se hotărâseră să se întoarcă în Iuda. Când au ajuns, s-au apucat să reconstruiască templul lui Dumnezeu. Dar, din nefericire, majoritatea evreilor au rămas în țările păgâne, fiindcă așa era mai comod pentru ei.

Apoi a ajuns împărat un alt Darius, care a semnat și el o lege prin care evreii se puteau întoarce acasă în Iuda. Dumnezeu voia ca ei să plece imediat din Medo- Persia pentru că știa ce greutăți aveau să urmeze pentru ei dacă mai rămâneau acolo. Unii s-au întors, dar, din nou, alții au rămas. Așa că Dumnezeu l-a trimis pe profetul Zaharia să îi avertizeze pe evrei să iasă din Babilon. Zaharia i-a implorat să se grăbească spre casă imediat. Zaharia 2:7

Dar majoritatea evreilor n-au ținut cont de avertizare. Curând avea să fie prea târziu. Când ne spune Dumnezeu să facem ceva, ar trebui să ascultăm imediat!

Dumnezeu îi ajutase pe Cirus și pe Darius să dea legi care le permiteau evreilor să se întoarcă în Iuda. Și, pentru că veneau zile de necaz pentru evrei, El i-a spus lui Zaharia să îi îndemne să iasă din Babilon foarte repede. Unii au ascultat avertizările și s-au întors acasă, dar majoritatea au rămas pe loc.

Timpul a trecut. Darius a murit și Ahașveroș (sau Xerxes, cum i se spune în cărțile de istorie) a ajuns împăratul Persiei. El i-a invitat pe conducătorii din imperiul lui să participe la o mare sărbătoare în capitala Susa. Banchetul imperial a durat foarte mult – 180 de zile. Dar nu a fost o sărbătoare liniștită. Ahașveroș le-a dat musafirilor lui vin să bea, iar ei au băut mult de tot. Și, din cauza alcoolului, el n-a mai putut să ia decizii bune.

Într-o zi, când era foarte beat, Ahașveroș a trimis niște slujitori să o cheme la petrecere pe soția lui, împărăteasa Vasti. El voia ca toți bărbații să vadă ce frumoasă era. A ascultat Vasti de el și i-a îndeplinit cererea neînțeleaptă? Estera 1:12

Ahașveroș s-a înfuriat foarte tare că soția nu îl ascultase. Când s-a terminat sărbătoarea, el i-a întrebat pe sfetnicii lui:
— Ce să fac cu împărăteasa Vasti?

Ei i-au sugerat să dea o lege prin care Vasti să nu mai fie împărăteasă. Apoi și-ar fi putut alege altă împărăteasă, care să fie mai bună ca Vasti. A luat Vasti decizia corectă? Dacă arătăm bine, ar trebui să ieșim în evidență, ca să ne vadă cât mai mulți oameni? 

Fiindcă s-a supărat că Vasti nu îl ascultase, Ahașveroș a dat o lege care spunea că Vasti nu mai era împărăteasă. Dar acum ce să facă? Nu mai avea împărăteasă.

Slujitorii lui Ahașveroș au venit cu o idee: să trimită mesageri în toate cetățile imperiului, ca să caute fete frumoase și să le aducă în capitala Susa. Împăratul putea să o facă împărăteasă pe cea pe care ar fi plăcut-o cel mai mult.

Lui Ahașveroș i-a plăcut ideea și la scurt timp trimișii lui străbăteau toată Persia căutând fete frumoase. Mardoheu era evreu și locuia în capitala Susa. Verișoara lui Mardoheu, Estera, locuia acasă la el. De ce nu locuia Estera cu tatăl și cu mama ei? Estera 2:7

Când au murit părinții Esterei, blândul Mardoheu a primit-o acasă la el și a crescut-o ca pe fiica lui. Acum ea era deja domnișoară și era foarte drăguță. Când mesagerii imperiali au pornit după fete frumoase prin Susa, au ales-o și pe Estera și au dus-o la palat.

În timp ce Estera aștepta să îi vină rândul să o vadă împăratul, Mardoheu se întreba ce mai face Estera. În fiecare zi se ducea aproape de locul unde stătea ea și spera să afle vești.

Când mergeau să îl întâlnească pe împărat, tinerelor li se permitea să ia ce haine și ce lucruri voiau ele. Multe dintre ele probabil că au ales multe obiecte scumpe.

Dar Estera era altfel. Ea a ascultat atentă sfatul lui Hegai cu privire la hainele cu care să se îmbrace și a ales doar acele obiecte sugerate de el. Când a fost pregătită să îl întâlnească pe împărat, toți cei care o vedeau o considerau foarte frumoasă.

Dar cum a considerat- o împăratul? Oare avea să o placă și să o aleagă împărăteasă? Biblia ne spune ce s-a întâmplat în continuare. Estera 2:17

După ce a ales-o pe Estera împărăteasă, împăratul Ahașveroș a dat o masă mare. Slujitorilor le-a dat apoi o vacanță și toată lumea a primit cadouri, pentru că împăratul era foarte fericit. În tot acest timp, Estera nu spusese nimănui că ea e evreică. De ce nu? De cine asculta ea? Versetul 10 Când o să te faci tu mare, va fi la fel de important să asculți ce spun persoanele mai în vârstă?

Împăratul Ahașveroș o alesese pe Estera să fie noua lui soție. Dar nu știa că ea era evreică și că se închina Dumnezeului din cer. Ea încă nu spusese nimănui, pentru că Mardoheu o sfătuise să țină acest secret. Estera 2:20

Deși era adultă și mai era și împărăteasă, Estera încă asculta de Mardoheu, așa cum făcuse de când era mică. Nu uitase porunca a cincea, nu-i așa?

Vărul Esterei, Mardoheu, lucra pentru împăratul Ahașveroș și de obicei stătea la poarta palatului, probabil așteptând să i se spună din partea împăratului ce avea de făcut.

Într-o zi, Mardoheu a aflat că doi dintre slujitorii de la palat s-au supărat pe împărat și plănuiau să îl omoare. Imediat, Mardoheu i-a povestit împărătesei Estera despre acest plan groaznic, iar ea i-a transmis mai departe împăratului.

Dregătorii de la palat au verificat și au descoperit că era adevărat ce spusese Mardoheu. Cei doi chiar plănuiau să îl omoare pe Ahașveroș, dar au fost trimiși ei înșiși la moarte, iar viața împăratului a fost salvată. Această întâmplare despre Mardoheu care i-a salvat împăratului viața a fost notată în cronicile imperiale, ca să nu se uite.

Mardoheu și Estera Îl iubeau amândoi pe Dumnezeu și le plăcea să-i ajute pe alții. Ți-ar plăcea să fii ca ei?

Dacă arătăm bine și suntem simpatici, ar trebui să încercăm să ne dăm mari în fața altora?
A ascultat Estera de Mardoheu când a fost mică?
A ascultat ea de el când a ajuns împărăteasă? Vrea Dumnezeu să asculți de părinți?
Ce preferă Domnul să avem: o față simpatică sau o inimă ascultătoare?
Ce fapte de bunătate poți să faci pentru a-i ajuta pe alții? Dacă îi ajuți pe cei din jur vei avea mai multă frumusețe?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XXIII). De Amy Sherrard

Amy s-a împrietenit cu o fetiță care călătorea cu același vapor. Era un pic mai mică decât Amy și nu așa înaltă pentru vârsta ei. Când se jucau, ea obosea foarte repede, așa că se uitau mai mult pe cărți și jucau jocuri liniștite. Amy s-a întristat foarte mult când a auzit că părinții ei spuseseră că fetița nu va trăi foarte mult.

— Probabil de aceea părinții ei par așa triști când se uită la ea, zise Amy. Înainte de a merge la culcare în acea seară, Amy s-a gândit ce să facă să o ajute pe fetiță să fie fericită. Ziua următoare, Amy și-a luat micul scaun balansoar și l-a dus acolo unde erau fetița și părinții ei.
— Ce-ar fi să stai pe scaunul meu? îi zise Amy.
— O, ce comod e! îi răspunse aceasta, după ce se așeză și se balansa încet. Și părinții ei se bucurau, iar Amy era încântată că găsise o modalitate să o ajute pe prietena ei să se simtă mai bine.

În câteva zile, vasul lor enorm ajunse pe superba insulă Ceylon. Aveau să stea acolo nouă zile, după care să se îmbarce pe alt vas, care să îi ducă în Anglia. Când Amy și familia ei au coborât de pe vapor, bagajele le-au fost duse la centrul misionar de pe acea insulă.
Într-o zi, ei au vizitat școala misiunii. Multe fete confecționau niște batiste de damă foarte frumoase. Știi, pe atunci nu se inventaseră șervețelele de hârtie, așa că toată lumea folosea batiste.
— Ce se întâmplă cu toate aceste batiste? a vrut Amy să știe.

Misionarii i-au spus că școala lor se construise datorită darurilor de la Școala de Sabat din Sabatul al 13-lea. Elevii confecționau diferite obiecte, acestea erau vândute și, cu banii obținuți, ei își puteau achita taxele. Imediat, Mami a spus că s-ar bucura foarte mult să cumpere toate batistele pe care le aveau făcute și să le vândă când va ajunge în America. Apoi avea să trimită banii la școală. Misionarii și elevii au fost încântați, iar Mami s-a ținut de cuvânt. Cele nouă zile din Ceylon s-au scurs repede.

În scurt timp, Amy și părinții ei își cărau din nou bagajele pe cel mai mare vas pe care îl văzuseră vreodată și se instalau într-o cabină foarte drăguță.
— Prietena mea micuță e și ea pe vas, le zise Amy părinților ei, care s-au bucurat foarte mult auzind acest lucru.

Într-o dimineață, Tati le spuse că mai erau câteva zile și aveau să navigheze prin Marea Roșie. Amy abia aștepta. Știa povestirea biblică despre israeliții care au traversat Marea Roșie pe cărarea uscată făcută de Dumnezeu prin mijlocul mării. Curând aveau să treacă tocmai pe acolo. Ce interesant!