Cineva nevăzut veghează

După ce Dumnezeu i-a salvat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego din cuptorul încins, Nebucadnețar a fost smerit o vreme și nu a uitat să Îl onoreze pe Dumnezeu.

Mulți ani la rând, Nebucadnețar se străduise foarte mult să facă din Babilon cea mai puternică și frumoasă cetate din lume. În Biblie, Babilonul este numit „cetatea de aur”, iar Nebucadnețar este numit „împăratul împăraților”. Cine îi dăduse lui Nebucadnețar imperiul lui mare și puterea lui nemaipomenită? Daniel 2:37

Ar fi trebuit Nebucadnețar să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că îl făcuse un împărat atât de înțelept și de puternic? Da, ar fi trebuit. Dar, pe măsură ce imperiul lui se făcea tot mai mare, tot mai mare, Satana l-a ispitit pe Nebucadnețar să ajungă foarte mândru și egoist. Din nou.

Îl iubea Dumnezeu încă pe Nebucadnețar și voia să îl ajute să nu mai fie așa îngâmfat? Da. Atunci, Dumnezeu i-a dat un alt vis, în care îl avertiza ce se va întâmpla dacă va continua să fie așa de îngâmfat.

În visul lui, Nebucadnețar a văzut un copac mare. Era foarte înalt și ramurile lui păreau să cuprindă întregul pământ. Avea niște frunze frumoase și destule fructe ca toată lumea să se sature cu ele. Animalele se odihneau sub coroana lui răcoroasă, iar păsările își făceau cuib între ramurile sale. Copacul părea să dea viață tuturor.

Apoi Nebucadnețar a auzit un strigăt puternic din cer. Ce a spus „străjerul sfânt” că trebuia să se facă cu copacul? Daniel 4:13,14 De ce să fie distrus un așa copac frumos?

Într-un vis pe care i l-a dat Dumnezeu, Nebucadnețar a văzut un copac mare și înalt care avea suficiente fructe pentru toată lumea. Animalele se adăposteau la umbra lui și păsările locuiau pe ramurile sale. Dar s-a auzit cineva din cer strigând: „Tăiați copacul și rupeți-i ramurile, desfrunziți-l și împrăștiați-i fructele!” Ce altceva a mai strigat? Daniel 4:15,16

Acel sfânt din cer a mai spus că toate aceste lucruri se vor întâmpla ca oamenii să știe că numai Dumnezeu este conducător peste pământ. Când s-a trezit, Nebucadnețar a fost uimit și derutat de visul lui. De ce să doboare cineva un așa copac frumos? De ce trunchiul să fie lăsat în pământ? Și ce a vrut să zică „străjerul sfânt” prin cuvintele: „să stea la un loc cu animalele în iarba pământului” și „vor trece șapte vremuri peste el”?

Nebucadnețar s-a lăsat pe pernă și a început să se gândească la acest vis ciudat. Nu știa ce înseamnă, dar îl speria. Și-a chemat înțelepții și le-a cerut să îi explice visul.

Dar, din nou, ghicitorii și cititorii lui în stele nu l-au putut ajuta. Ei nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu se închinau Lui, așa că nu puteau pricepe secretul din visul dat de Dumnezeu.

În sfârșit, Nebucadnețar l-a rugat pe Daniel să îl ajute. Mâine vom afla ce i-a spus Daniel.

Dumnezeu i-a dat lui Nebucadnețar un vis neobișnuit și nici el, nici înțelepții lui nu au știut ce înseamnă. Așa că Nebucadnețar l-a chemat pe Daniel (căruia i se spunea Beltșațar) să vină la palat. Ce i-a spus împăratul? Daniel 4:9

Apoi Nebucadnețar i-a spus lui Daniel despre vis. Ascultând, Daniel și-a dat seama că semnificația visului era ceva rău. S-a tulburat și n-a zis nimic multă vreme. Știa că Dumnezeu voia ca el să îl avertizeze pe Nebucadnețar cu privire la pedeapsa pe care o va primi din cauza înfumurării lui.

Lui Nebucadnețar i-a părut rău că Daniel se întristase așa și l-a încurajat să înceapă să îi spună ce era cu visul. Așa că Daniel a început să explice visul. Copacul imens îl reprezenta pe Nebucadnețar. El era un împărat puternic cu un imperiu puternic. Era un împărat mare care domnea peste toată lumea. Apoi Daniel i-a spus ce înseamnă tăierea copacului. Ce însemna? Daniel 4:25

Daniel i-a promis lui Nebucadnețar că, după șapte ani, avea să redevină împărat – după ce se va convinge, în sfârșit, că Dumnezeul cerurilor este împăratul lumii. Apoi Daniel i-a mai dat un sfat important împăratului. Care a fost acela? Daniel 4:27

Este un sfat bun și pentru noi? Ar trebui să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să nu mai păcătuim și să facem ce e bine?

Daniel l-a avertizat pe Nebucadnețar că, din cauză că era atât de îngâmfat, avea să stea cu animalele și să mănânce iarbă timp de șapte ani. Apoi el nu va mai fi așa de mândru și va redeveni împărat. Daniel l-a implorat pe Nebucadnețar să nu mai facă așa multe rele și să înceapă să facă binele, ajutându-i pe cei săraci. Dacă asculta, Nebucadnețar poate că nu avea să mai fie pedepsit de Dumnezeu chiar așa.

După acest avertisment, Dumnezeu i-a dat lui Nebucadnețar un an să își schimbe comportamentul. Dar el nu a urmat sfatul lui Daniel. A uitat în curând de visul pe care îl avusese și a redevenit nemilos și egoist. Într-o zi, Nebucadnețar se simțea deosebit de mândru de el însuși și de lucrurile extraordinare pe care le făcuse. Ce a zis el? Daniel 4:29,30

Imediat ce a rostit acele cuvinte, o voce din cer a zis: „Împărate Nebucadnețar, ție ți se spune: Împărăția ți-a fost luată!” Pe loc, Dumnezeu i-a luat înțelepciunea, precum și capacitatea de a gândi și a alege. Bineînțeles că așa nu mai putea fi împărat, așa că slujitorii l-au dus să trăiască împreună cu animalele pe câmp, așa cum spusese Daniel.

După ce au trecut cei șapte ani, Dumnezeu i-a redat lui Nebucadnețar capacitatea să gândească și să aleagă, iar el L-a lăudat pe Dumnezeu și I s-a închinat. Când a redevenit împărat, Nebucadnețar a scris o scrisoare către oamenii din toată lumea, povestind ce i se întâmplase. Scrisoarea aceasta se găsește în Biblie, în capitolul 4 din Daniel. Cum își încheie împăratul scrisoarea? Daniel 4:37

În sfârșit, Nebucadnețar a învățat că Dumnezeu domnește peste toate și peste toți pe pământ. Înfumuratul împărat a devenit un modest închinător la Dumnezeu. Și era tare recunoscător.

După mulți ani, nepotul lui Nebucadnețar, Belșațar, a ajuns împăratul Babilonului. Știa despre visul lui Nebucadnețar și despre pedeapsa groaznică pentru mândria lui. Știa și despre Daniel și despre Dumnezeul din cer. Aceste lucruri ar fi trebuit să fie o avertizare pentru Belșațar să nu fie mândru și egoist. Dar el a ignorat avertismentele de la Dumnezeu și a ales să facă ce voia.

Într-o zi, Belșațar a organizat un banchet enorm pentru o mie dintre dregătorii lui importanți. Ce au făcut împăratul și musafirii lui? Daniel 5:4

Belșațar a mai făcut ceva foarte, foarte rău. Le-a spus slujitorilor să aducă vasele de aur pe care bunicul lui, Nebucadnețar, le luase din templul de la Ierusalim. Apoi Belșațar și musafirii lui beți au băut vin din aceste vase sfinte. Au început să spună lucruri rele despre Dumnezeu și să se închine la idolii lor. Chiar atunci, când toată lumea făcea gălăgie și era necuviincioasă, ceva foarte înspăimântător s-a întâmplat la ospăț. Ce anume? Daniel 5:5

Brusc a dispărut toată distracția. Când a văzut mâna scriind pe perete, Belșațar s-a speriat foarte tare. Toți s-au oprit din râs și din batjocura la adresa lui Dumnezeu. Erau îngroziți. A cui mână scrisese pe perete? Ce însemna scrisul acela? O să aflăm mâine.

La masă, nelegiuitul Belșațar și invitații lui au băut vin din cupele sfinte din templul lui Dumnezeu. Își lăudau idolii și își băteau joc de Dumnezeu. Dar, când a apărut o mână și a început să scrie pe perete ceva, toată lumea a încetat din râs și a început să tremure de spaimă.

Belșațar n-a știut să citească acele cuvinte, așa că și-a chemat ghicitorii și înțelepții. Dar nici ei nu le-au putut citi. Împărăteasa i-a reamintit lui Belșațar de Daniel. Ea a spus că, fiindcă Duhul lui Dumnezeu era cu Daniel, el putea înțelege secrete. Așa că Belșațar a trimis după Daniel și i-a cerut să citească vorbele de pe zid.

Daniel a zis că le va citi, dar mai întâi i-a reamintit împăratului despre Nebucadnețar și cum a ajuns el să fie mai umil. Apoi Daniel a adăugat:
— Dar tu, care ești urmașul lui, nu ți-ai smerit inima, deși știai toate aceste lucruri! Și te-ai ridicat împotriva Domnului din cer! Nu L-ai cinstit pe Dumnezeul care îți ține răsuflarea în mâna Sa și stăpânește toate căile tale!

Apoi Daniel a citit scrisul de pe zid. Care erau cuvintele și semnificația lor? Daniel 5:25-28

Chiar în acea noapte, Imperiul Medo-Persan a cucerit Babilonul. Împăratul Belșațar a fost omorât, iar Imperiul Babilonian a căzut. Exact așa cum Dumnezeu îi spusese lui Nebucadnețar în vis, Babilonul n-a durat veșnic.

S-a întâmplat totul exact așa cum spusese Dumnezeu?

Cum l-a iubit Dumnezeu pe Nebucadnețar? Cum l-a ajutat Dumnezeu să învețe să nu mai fie mândru?
Conduce încă Dumnezeu lumea noastră? A știut Belșațar ce se întâmplase cu Nebucadnețar?
A ales el să se închine lui Dumnezeu? Vedea Dumnezeu tot ce făcea Belșațar? Vede Dumnezeu și tot ce facem noi? Ne va ajuta Dumnezeu să facem ce e bine?
Cum putem demonstra că vrem ca Dumnezeu să ne conducă viața?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XXI). De Amy Sherrard

Amy era și bucuroasă, și tristă – dar mai mult tristă – când a venit ziua ca ea și familia ei să plece din Birmania. Stăteau cu toții la grilajul de pe puntea vasului, care se îndepărta de țărm. Plângeau în timp ce le făceau cu mâna numeroșilor prieteni pe care știau că nu-i vor mai revedea niciodată.

În sfârșit, Tati spuse:
— Haideți să facem o plimbare pe punte!
— Eu mai vreau să mai stau un pic aici, îi răspunse Amy, uitându-se înapoi spre Birmania. Încă se vedeau pagoda înaltă și aurită și templele păgâne, pe care și-a adus aminte cum le văzuse de pe un alt vapor, când venise pentru prima oară din India în Birmania. Atunci avusese șase ani, acum avea nouă.

Pentru Tati și pentru Mami, America era casa lor; dar pentru Amy, India și Birmania erau casa ei. Acum se îndepărta de casă – nu se întorcea acasă, precum părinții ei. Amy se uita împrejur. Nimeni nu îi acorda atenție. Apoi, uitându-se înapoi la locul din care pleca, Amy rosti o promisiune solemnă: „O să mă întorc într-o zi! Promit!”

Acum se simțea mult mai bine în timp ce alerga să îi prindă din urmă pe Mami și pe Tati. N-o să spun nimănui de promisiunea mea, se hotărî ea, în timp ce își prinse părinții de mână, în scurta lor plimbare pe punte. Amy nu știa atunci, dar într-o zi promisiunea ei avea să se împlinească. Amy și soțul ei aveau să lucreze ca misionari timp de 20 de ani în țări nu foarte îndepărtate de India și de Birmania. Ei au avut două minunate fetițe.
— Cred că ar trebui să despachetăm niște lucruri și să ne instalăm în cabina noastră, zise Mami uitându- se la ceas. Nu avem o cameră foarte mare, așa că trebuie să ținem ordine. Altfel, n-o să ne placă.

Micuța lor cabină arăta ca un mic dormitor comod. Cineva dintre prieteni îi dăduse lui Amy o păpușă, pe care ea o sprijinise pe perna mare de pe patul ei. Apoi Amy a început să se uite pe micuța fereastră rotundă exact de deasupra patului ei. Nu se vedea altceva decât apă și cer. Vasul se balansa încet, iar cerul și apa deveneau pe rând când mai mari, când mai mici.

Poate că n-ar trebui să mă joc cu păpușa, își zise Amy privind la cer și la apă. Dar, când s-a gândit mai bine la prietenii care i-o dăduseră, s-a hotărât să o țină în brațe un pic.