Ioas, regele copil

În timp ce în Israel domnea răul rege Ahab, în Iuda domnea bunul rege Iosafat. Dar, deși Ahab era rău, Dumnezeu încă îl iubea și încerca să îl salveze, trimițându- i multe mesaje prin profetul Elisei. Dar Ahab Îl ura pe Dumnezeu și pe profeții Lui. Se închina în continuare la idoli și îi învăța pe oamenii din poporul Israel să se închine și ei la idoli.

Regele Iosafat, din Iuda, nu era așa. El Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu. A distrus toți idolii din Iuda și îi învăța pe oameni să fie ascultători de Dumnezeu. 2 Cronici 17:3,4,6 La un moment dat, Iosafat a fost de acord să îl ajute pe Ahab să lupte cu niște dușmani. Dar, înainte de a pleca la luptă, Iosafat a vrut să afle ce părere avea Dumnezeu despre planurile lor.
— Te rog, întreabă-L pe Domnul ce să facem! i-a zis el lui Ahab. Dar Ahab i-a întrebat pe profeții lui care se închinau la idoli, iar aceștia i-au spus:
— Mergeți, mergeți, fiindcă Domnul vă va face victorioși. Dar Iosafat nu era sigur că acei oameni chiar spuneau adevărul și l-a întrebat pe Ahab:
— Încă nu este niciun profet al Domnului aici? Așa că Ahab a trimis după Mica, adevărat profet al Domnului. El i-a avertizat pe Ahab și pe Iosafat că vor pierde bătălia. Dar lui Ahab nu i-a plăcut ce a zis Mica și, din cauza lui Ahab, și Iosafat a ignorat avertizarea din partea lui Dumnezeu.

Împreună, cei doi regi au plecat la război și, exact așa cum spusese Mica, au pierdut lupta. Iar Ahab a fost atât de grav rănit, că a și murit. Se puteau aștepta cei doi regi să iasă învingători, când profetul lui Dumnezeu le spusese că vor pierde?

Pentru că nu au ținut cont de avertizarea din partea profetului Domnului, Ahab și Iosafat au fost înfrânți de dușmani. Când Iosafat s-a întors în țara lui, un alt profet al Domnului l-a întrebat:
— E bine că i-ai ajutat și i-ai iubit pe oamenii neascultători de Dumnezeu?
Bineînțeles că Iosafat nu trebuia să facă așa ceva. Făcuse un lucru foarte rău. Dar de cele mai multe ori Iosafat Îl iubea pe Dumnezeu, avea încredere în El și Îl asculta.

În altă ocazie, când trei armate enorme au venit să lupte împotriva armatei sale, lui Iosafat i-a fost foarte frică. I-a chemat pe israeliți și împreună L-au rugat pe Dumnezeu să îi ajute. Atunci, Dumnezeu le-a trimis lui Iosafat și poporului un mesaj deosebit. 2 Cronici 20:15,17

De data aceasta, Iosafat a ales să creadă în ce spune Dumnezeu și le-a spus soldaților lui:

— Încredeți-vă în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi puternici; credeți în profeții Lui și veți reuși! Ca o demonstrație că el se încredea în Dumnezeu, Iosafat a cerut ca un cor să meargă în fața armatei și să intoneze imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Când au ajuns în locul în care își aveau tabăra soldații inamici, israeliții din Iuda au văzut că deja Domnul Se ținuse de cuvânt. Dușmanii se luptaseră între ei până când nu mai rămăsese niciunul. Apoi a fost pace și liniște în Iuda. Au fost ocrotiți Iosafat și armata lui, când au ascultat de Dumnezeu și s-au supus Lui? A învățat Iosafat că este întotdeauna cel mai bine să asculți și să faci ce îți spun profeții lui Dumnezeu?

Biblia spune că după aceea Iosafat a făcut numai ce e bine înaintea Domnului. Când el a murit, a urcat pe tron Ioram, care nu L-a ascultat pe Domnul așa ca tatăl lui. El a făcut o greșeală foarte mare când s-a căsătorit cu fiica necredincioasă a regelui Ahab, pe care o chema Atalia. Și Ioram a ajuns chiar să-și omoare propriii frați după ce a devenit rege.

Profetul Domnului, Elisei, i-a trimis lui Ioram o scrisoare în care i-a spus că, fiindcă el e atât de rău și de neascultător, va avea parte de multe necazuri. Apoi Ioram s-a îmbolnăvit foarte grav și a murit.

Așa cum spusese Dumnezeu, dușmanii i-au făcut multe probleme lui Ioram. Când el s-a îmbolnăvit și a murit, nimănui nu i-a părut rău după el, pentru că fusese foarte egoist și foarte nemilos.

A urcat apoi pe tron fiul cel mai mic al lui Ioram, Ahazia. Oare avea să fie un rege bun? 2 Cronici 22:3,4 Ahazia a murit la scurt timp. Când mama lui, nelegiuita și neascultătoarea Atalia, a auzit că el a murit, s-a autoproclamat regină. Era și ea atât de nemiloasă și de egoistă încât a decis să îi omoare pe toți cei din familia ei care puteau să urce pe tron.

Dar Dumnezeu a ajutat o femeie pe nume Ioșeba să îl salveze pe unul dintre nepoții Ataliei – un băiețel pe nume Ioas. Ioșeba era mătușa lui Ioas, iar soțul ei era preot. Ea s-a hotărât să îl ascundă pe Ioas la templu, unde nu l-ar fi găsit Atalia.

Regina Atalia era nemiloasă și rea. Ea a omorât mulți oameni ca să poată ajunge regină. Dar Dumnezeu îl ocrotea pe băiețelul Ioas, unul dintre nepoții Ataliei. Mătușa lui Ioas, Ioșeba, l-a ascuns la templu și a avut grijă să fie în siguranță timp de șase ani. În sfârșit, când Ioas a împlinit șapte ani, unchiul lui, pe care îl chema Iehoiada, a hotărât că era momentul să îl facă rege. Dar Iehoiada trebuia să facă foarte atent planurile, pentru că, dacă bunica lui Ioas, Atalia, ar fi aflat că Ioas trăiește, sigur ar fi încercat să îl omoare.

Așa că Iehoiada a discutat în secret cu liderii din Iuda și le-a spus despre Ioas. Când le-a zis că e timpul ca Ioas să devină rege, conducătorii au fost de acord. Apoi Iehoiada le-a dat sulițe și scuturi și le-a spus să stea de gardă de jur împrejurul templului, ca nu cumva să i se întâmple ceva rău lui Ioas.

Când toată lumea a fost pregătită, ce a făcut Iehoiada? 2 Cronici 23:11 Tot poporul s-a bucurat foarte mult când l-a văzut pe băiatul rege. Au bătut cu toții din palme, au sunat din trâmbițe și au strigat: „Trăiască regele! Trăiască regele!”

Regina Atalia a auzit gălăgia și s-a dus repede să vadă ce se întâmpla. Ce a văzut a înfuriat-o foarte, foarte tare. Micuțul rege Ioas stătea în picioare lângă un stâlp și avea pe cap coroana regală, iar în mână avea un sul pe care era scrisă Legea lui Dumnezeu. Și sute de soldați stăteau în jurul lui și îl păzeau. Oare ce a făcut după aceea furioasa regină Atalia?

Ioas, în vârstă de șapte ani, tocmai fusese încoronat când regina rea Atalia a intrat în templu. Era foarte furioasă din cauza acestor lucruri. Voia să îl omoare pe Ioas, dar Iehoiada le-a spus soldaților să o ia și să o condamne la moarte.

După ce Atalia nu a mai fost, poporul a promis că se va închina adevăratului Dumnezeu. Idolii au fost dați la o parte, iar locurile unde oamenii se închinaseră la idoli au fost distruse. În sfârșit, era din nou pace și liniște.

Acum, rege era Ioas, dar nu avea decât șapte ani. Bineînțeles că avea nevoie de ajutor, așa că Iehoiada l-a învățat despre Dumnezeu și ce să facă pentru a fi un rege bun. Oare a ales Ioas să Îl asculte pe Dumnezeu? 2 Cronici 24:2

După mai mulți ani, Ioas a văzut că multe dintre lucrurile din templul Domnului erau stricate și sparte și era nevoie de reparații. Dar cum să procedeze? Ioas nu avea destui bani să plătească muncitori să facă reparațiile. A decis să pună la poarta templului o cutie goală. Când veneau să se închine lui Dumnezeu, israeliții puteau pune bani în cutie. S-au bucurat oamenii că puteau contribui la repararea templului? 2 Cronici 24:10

În mod repetat, oamenii umpleau cutia cu bani, iar slujitorii regelui o goleau. Într-un timp scurt s-au strâns destui bani ca să poată fi plătiți muncitorii care să facă templul frumos din nou.

De mic, Ioas L-a iubit și L-a ascultat pe Dumnezeu. Unchiul său Iehoiada a fost un preot credincios și l-a ajutat pe Ioas să ia decizii bune.

Dar, după ce a murit Iehoiada, s-a întâmplat ceva trist. În loc să continue să asculte de Dumnezeu, regele Ioas a ascultat de conducătorii din Iuda care nu Îl iubeau și nu Îl ascultau pe Dumnezeu. La scurt timp, Ioas a uitat de Dumnezeu și a început să se închine la idoli. Și mulți i-au urmat exemplul rău.

Dumnezeu încă îl iubea pe Ioas și pe oamenii din Iuda și voia să îi ajute să facă din nou ce trebuie. Cum i-a ajutat Dumnezeu? 2 Cronici 24:19 Ce păcat că Ioas și poporul nu au ascultat! Într-o zi, un bărbat pe nume Zaharia s-a ridicat în templu și le-a transmis oamenilor un mesaj de la Dumnezeu:

— De ce călcați poruncile lui Dumnezeu? V-ar merge bine dacă ați asculta. Pentru că L-ați părăsit pe Domnul, și El vă părăsește pe voi!

Când a auzit aceste cuvinte, Ioas s-a enervat și a trimis slujitori să îl omoare pe Zaharia chiar în templul Domnului. Ioas nu mai voia deloc ajutorul Domnului. Așa că, atunci când au venit dușmani să lupte împotriva armatei lui Ioas, Dumnezeu i-a lăsat pe dușmani să câștige. În timpul unei bătălii, Ioas a fost grav rănit și la scurt timp a murit. Dacă ar fi ales să Îl asculte pe Dumnezeu, cu cât mai fericită ar fi fost istoria de viață a lui Ioas!

A fost o idee bună ca regele Iosafat să fie prieten cu regele Ahab?
Ar trebui să fim mai atenți la prietenii care nu Îl iubesc pe Dumnezeu?
Tu îți ajuți prietenii să Îl asculte pe Dumnezeu?
A fost o idee bună ca regele Ioram să se căsătorească cu nelegiuita de Atalia, fiica lui Ahab și a Izabelei?
A ales Ioas de mic să Îl asculte pe Dumnezeu? Ce a ales el să facă după ce a murit preotul Iehoiada?
E bine întotdeauna să ascultăm de Dumnezeu și să fim supuși Lui și profeților Lui?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XIV). De Amy Sherrard

Amy și părinții ei locuiau în Birmania (care în prezent se numește Myanmar), unde erau misionari. Cât au locuit acolo au ajutat mulți oameni, iar ceea ce urmează este o povestire despre un om foarte bolnav.

Tu sughiți uneori? Amy sughița câteodată și întotdeauna se distra, pentru că Tati o punea să zică foarte repede „ursule, ursule, ursule”, de multe, multe ori, până când nu mai sughița. Alteori îi spunea să își țină respirația cât de mult putea, să spună alfabetul, să numere descrescător de la 10 fără să respire sau chiar o speria.

Din când în când, Tati îi spunea că, la fiecare cinci sughițuri, îi va da o monedă pe care ea să o pună în pușculiță. Toate aceste lucruri făceau ca sughițul să înceteze nu după mult timp.

Într-o zi, în timp ce așteptau trenul, Amy și mama ei au văzut pe peron un tânăr sprijinindu-se de un stâlp. Părea bolnav, foarte obosit și sughița. Mami a vorbit cu el și bărbatul i-a spus că sughița de foarte multă vreme și că nimeni, nici măcar un doctor, nu putuse să îl ajute să nu mai sughițe. Se mai ducea la doctor încă o dată și, dacă nici acesta nu îl ajuta, probabil că avea să moară.
— Am soție și doi copii, i-a spus el lui Mami.
— Dacă doctorul nu te poate ajuta, vino acasă la noi și vom încerca noi să te ajutăm, i-a răspuns Mami.
— Ce-o să faceți, Mami? a întrebat-o Amy pe Mami în timp ce așteptau trenul.
— Nu știu. N-am mai ajutat niciodată pe cineva cu așa sughițuri, dar sunt sigură că Dumnezeu ne va ajuta să știm ce e de făcut.

În aceeași seară, bărbatul a venit acasă la Amy și părinții ei și și-au dat seama cu toții că doctorul nu putuse să oprească sughițul. Deja bărbatul era atât de slăbit că abia mai putea păși, așa că Mami l-a rugat să se întindă. Înainte de a face ceva, Tati i-a spus că doar Dumnezeul adevărat din cer îi putea opri sughițurile și că se vor ruga Lui.

După rugăciune, Mami i-a dat bărbatului să bea apă fierbinte cu niște medicamente în ea. Apoi Tati a înmuiat niște cearșafuri în apă fierbinte și l-a învelit pe om cu ele. Înainte ca Tati să termine împachetările în cearșafuri, sughițurile s-au oprit și bietul om a adormit în sfârșit. În aceeași seară a mers acasă la familia lui și, vai, cât de recunoscător era!

A doua zi după-amiază, bărbatul s-a întors cu cei doi băieți ai lui. De sughițat, nu mai sughița. Cei doi băieți au îngenuncheat în fața părinților lui Amy și au făcut o plecăciune în semn de mulțumire că îi salvaseră viața tatălui lor.

Bineînțeles că Tati și Mami le-au spus că Dumnezeu era Acela care îi salvase viața și că Lui trebuie să Îi mulțumească. Apoi i-au îndemnat să le spună și altora că marele și singurul Dumnezeu adevărat din cer îi salvase viața. Tati și Mami nu fuseseră decât ajutoarele lui Dumnezeu.