Cuptorul încins

Duminică Dumnezeu îi dăduse lui Nebucadnețar un vis care l-a ajutat să cunoască viitorul și faptul că Imperiul Babilonian nu avea să țină pentru totdeauna. Nebucadnețar a fost uimit că Dumnezeul lui Daniel știa secretul din visul lui uitat.
— În mod sigur, Dumnezeul tău e Dumnezeu peste toți dumnezeii, i-a spus el lui Daniel. Și, pentru o vreme, Nebucadnețar a încercat să se închine lui Dumnezeu. Dar tot mândru a rămas și a revenit la închinarea la idoli. Totuși n-a uitat ceva ce spusese Daniel despre statuia din vis: „Tu ești capul de aur.”

Sfetnicii lui Nebucadnețar știau că el e mândru, așa că îl lăudau în permanență și i-au sugerat să construiască o statuie ca aceea văzută în vis. Așa, toată lumea putea vedea capul de aur și i se putea închina.

Împăratului i-a plăcut ideea lor, dar s-a gândit să facă ceva și mai și. Din ce a făcut întreaga statuie? Daniel 3:1 De ce a vrut să facă Nebucadnețar întreaga statuie din aur? Să arate că el credea că imperiul lui o să dureze veșnic, chiar dacă Dumnezeu spusese că Babilonul va dispărea într-o zi și numai Împărăția lui Dumnezeu va dura pentru totdeauna.

Muncitorii s-au apucat de construirea statuii înalte de aur. Probabil că le-a luat mult timp, fiindcă era foarte, foarte mare. Dar, într-un final, a fost gata. Mâine vom afla ce a făcut Nebucadnețar cu ea.

Statuia înaltă de aur a lui Nebucadnețar era terminată, iar muncitorii au ridicat-o în câmpia Dura. Apoi împăratul le-a spus tuturor supușilor săi de la palat și din imperiu să vină la ceremonia de inaugurare a statuii.

Au respectat cu toții porunca lui Nebucadnețar, iar când au ajuns în câmpia Dura, probabil că au fost foarte surprinși. Nimeni nu mai văzuse înainte o așa de mare statuie. Gata, ceremonia trebuia să înceapă. Ce le-au spus slujitorii lui Nebucadnețar tuturor oamenilor prezenți? Ce trebuiau aceștia să facă atunci când începea muzica? Daniel 3:4,5

Ce avea să se întâmple cu cei care nu făceau ce zicea porunca? Daniel 3:6 Nebucadnețar încerca să oblige pe toată lumea să se închine chipului său de aur. Era bună această idee? Nu. Dar oamenii nu voiau să fie aruncați într-un cuptor încins. Așa că, atunci când a început muzica, au făcut o plecăciune până la pământ și s-au închinat statuii din aur.

Dar s-a închinat absolut toată lumea? Nu. Trei tineri nu au făcut nicio plecăciune. Știi cine erau? Unii dintre cei care făcuseră plecăciunea în fața chipului de aur erau invidioși pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, fiindcă împăratul le dăduse funcții atât de importante la palat. Acum, când i-au văzut pe cei trei că nu se închină statuii, s-au grăbit să îi ducă vestea lui Nebucadnețar. Erau prietenii lui Daniel – Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Doar ei au rămas în picioare, în timp ce toți din jurul lor se închinaseră la statuie.

Unii dintre cei care făcuseră plecăciunea în fața chipului de aur erau invidioși pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, fiindcă împăratul le dăduse funcții atât de importante la palat. Acum, când i-au văzut pe cei trei că nu se închină statuii, s-au grăbit să îi ducă vestea lui Nebucadnețar.

Miile de oameni din câmpia Dura se închinaseră la statuia de aur pe care Nebucadnețar o ridicase. Dar Șadrac, Meșac și Abed-Nego s-au închinat? Nu s-au închinat. Niște oameni invidioși s-au dus repede să-i dea de știre împăratului.
— O, majestate, sunt unii, niște evrei pe care i-ai pus la conducerea unor provincii din Babilon, Șadrac, Meșac și Abed-Nego îi cheamă. Știi, ei nu se închină la zeii tăi și nici la chipul de aur pe care l-ai ridicat.
Nebucadnețar s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să fie aduși la el.
— Este adevărat că nu vă închinați la dumnezeii mei și la statuia de aur pe care am ridicat-o eu? i-a întrebat împăratul.

Apoi Nebucadnețar le-a spus că le mai dădea o șansă. Muzica va începe din nou și, dacă alegeau să se închine, nu aveau să fie pedepsiți. Dar, dacă aveau să rămână în picioare, aveau să fie aruncați în cuptorul aprins, sau încins.
— Și cine e Dumnezeul acela care vă va salva din mâinile mele? a mai întrebat Nebucadnețar. Șadrac, Meșac și Abed-Nego știau că, dacă se vor închina chipului, Îl vor nesocoti pe Dumnezeu. Ce i-au spus ei împăratului în mod ferm, dar politicos? Daniel 3:16-18

S-au lăsat ei influențați de ceva sau de cineva, ca să nu se închine și să nu Îi dea ascultare lui Dumnezeu?

Niște oameni invidioși i-au spus lui Nebucadnețar că Șadrac, Meșac și Abed-Nego nu se închinaseră la statuie. Nebucadnețar îi simpatiza pe cei trei tineri. Știa că sunt harnici, așa că le-a mai dat o șansă. Dar ei au refuzat politicoși să se închine la chip. Știau că vor fi pedepsiți, dar mai știau și că Dumnezeu putea să îi păzească și să nu se ardă în cuptorul aprins.

Șadrac, Meșac și Abed-Nego studiaseră Biblia și știau că neascultarea de Dumnezeu avea să îi doară mai tare decât focul din cuptor. Poate că focul din cuptor avea să îi omoare, dar ei preferau să moară decât să nu Îl asculte pe Dumnezeu. Au luat ei decizia corectă? De ce nu le era frică de focul din cuptor? Ei și-au adus aminte de o promisiune a lui Dumnezeu scrisă de profetul Isaia. Isaia 43:1,2

Nebucadnețar s-a înfuriat că cei trei tineri nu ascultau de el. Așa că le-a poruncit slujitorilor să încingă cuptorul și mai tare. Apoi le-a ordonat celor mai puternici soldați ai lui să îi lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego cu niște frânghii tari. Când cuptorul a ajuns foarte fierbinte, soldații i-au luat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și i-au aruncat înăuntru. Focul era așa puternic că i-a omorât pe loc pe soldați.

Dar ce s-a întâmplat cu Șadrac, Meșac și Abed-Nego? Au murit? Sau Dumnezeu i-a salvat din flăcări? O să aflăm mâine.

Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au spus lui Nebucadnețar că nu se vor închina în fața statuii construite de el. Așa că, furios, împăratul le-a poruncit unor soldați puternici să-i arunce într-un cuptor foarte fierbinte.

Când soldații au executat porunca, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut în cuptor. Dar nu au murit. Focul a ars doar frânghiile cu care erau legați. Apoi ei s-au ridicat și au început să meargă prin flăcări.

Împăratul Nebucadnețar se uita și a rămas șocat.
— Câți oameni ați aruncat în foc? Nu erau trei? i-a întrebat el pe slujitori.
— Da, mărite împărat! Trei!
— Uitați-vă! le-a zis Nebucadnețar, arătând spre flăcări. La ce să se uite? Ce era de văzut? Daniel 3:25

Isus, chiar Fiul lui Dumnezeu, era în cuptor împreună cu Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Ei fuseseră credincioși și le spuseseră babilonienilor despre Dumnezeul lor, iar acum Dumnezeu îi onorase în fața tuturor. Repede, Nebucadnețar s-a apropiat de cuptor și a strigat:
— Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt, ieșiți, ieșiți!

Liniștiți, cei trei tineri l-au ascultat pe împărat. Au ieșit din flăcări și s-au prezentat înaintea lui. Lumea s-a înghesuit în jurul lor să îi privească. De ce nu îi arsese focul?

Nebucadnețar îi văzuse pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego mergând prin mijlocul focului împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Foarte surprins, i-a chemat afară din cuptor.

Când toată lumea s-a adunat în jurul lor, nimeni nu se mai gândea la statuia de aur a lui Nebucadnețar. Se mirau toți cum acești bărbați puteau să fie încă în viață. Focul fusese atât de puternic încât îi omorâse pe soldații puternici care îi aruncaseră în cuptor. Nici hainele, nici părul nu le arseseră tinerilor credincioși. Și nici nu miroseau a fum. Doar frânghiile cu care fuseseră legați arseseră.

Nebucadnețar le-a spus oamenilor că Dumnezeu îi salvase pe cei trei.
— Niciun alt Dumnezeu nu poate salva în acest fel. Ce altceva a mai spus Nebucadnețar? Daniel 3:28 Știi că va veni o zi în care oamenii ne vor spune și nouă să nu Îl ascultăm pe Dumnezeu? Ne vor spune să respectăm legi făcute de oameni și să nu păzim legile făcute de Dumnezeu
– Cele Zece Porunci. Ce e de făcut când se întâmplă acest lucru? Faptele apostolilor 5:29 u.p.

Va fi greu pentru oamenii care aleg să asculte de Dumnezeu. Dar Dumnezeu a promis că va fi cu noi și ne va ajuta în acea perioadă, așa cum a fost cu Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Cum ne putem pregăti pentru acea vreme? Ascultând de Dumnezeu în fiecare zi și învățând să avem încredere în El. Tu Îl asculți?

A fost bine ce a făcut Nebucadnețar, că a obligat pe toată lumea să se închine la statuia făcută de el?
S-a închinat toată lumea la statuia împăratului? Ce a făcut împăratul cu Șadrac, Meșac și Abed-Nego când nu s-au supus lui?
Cine i-a salvat din foc pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego?
I-au ajutat cei trei prieteni pe babilonieni să Îl cunoască pe Dumnezeu? Cum?
Ne va ajuta Dumnezeu când avem probleme?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XX). De Amy Sherrard

Conducătorii misionarilor îl rugaseră pe tatăl lui Amy să mai rămână în Rangoon pentru cel puțin încă un an, până când găseau pe cineva care să ia în grijă biserica lui. După ce Amy, Mami și Tati i-au scris lui Buni, aceasta le-a răspuns: „Dacă misiunea are nevoie de voi, atunci eu cred că trebuie să rămâneți.” Ce bună și neegoistă era Buni!

Amy se bucura că mai stăteau încă un an. Nu își imagina cum era să nu fii în India sau în Birmania. Aceste țări fuseseră casa ei. Mami îi povestise multe despre viața din America. Ea spusese că probabil vor locui în Canada, o parte din America, la nord de Statele Unite.

Mami i-a spus că acolo nu vor mai avea servitori, pentru că vor putea să își tundă singuri gazonul și să se ocupe de grădină. Își vor spăla singuri hainele și își vor face sau cumpăra singuri haine. Tati i-a dat multe exemple de locuri și lucruri pe care le vor vedea în drumul de întoarcere în Canada. Amy asculta, dar tot nu îi ieșea din minte că nu se mai întorcea în Birmania. Nu prea se împăca ea nici nu ideea de a merge la școală, dar mai ales abia aștepta să vadă zăpadă. De multă vreme economisise bani să-și cumpere o haină groasă de lână de culoarea maro. Voia să o achite din propriii bani.

Amy se bucura că deja știa cum să-și facă singură patul, să șteargă praful și să țină ordine în casă. Aveau întotdeauna foarte mulți musafiri și de fiecare dată când aceștia plecau Mami spunea: — Hai, să ne grăbim să facem curățenie! Puneau repede scaunele la loc și așezau pernele frumos. Alți copii de misionari îi povestiseră lui Amy despre patine cu rotile sau despre patine pentru gheață, de scutere și biciclete, gumă de mestecat și despre niște bomboane pe băț ieftine, care țineau toată ziua. Auzi, să ai o bomboană din care să sugi toată ziua! Amy nu avea nimic de genul acesta în Birmania.

Acel ultim an petrecut în Rangoon a părut că trece repede – prea repede. Nu după multă vreme, au fost nevoiți să își vândă lucrurile, iar pe altele să le împacheteze sau să le dea altora și să participe la mese de adio.

Într-o zi, Tati le-a spus lui Amy și lui Mami că biletele, pașapoartele și toate actele necesare erau pregătite. Avea să le ia cam o lună să ajungă în Newfoundland, locul din care plecaseră când Amy nu fusese decât un bebeluș.

Când a sosit timpul de plecare, Amy și familia ei stăteau pe puntea vasului. Pasagerii de pe punte și oamenii de pe mal țineau capetele unor panglici lungi din hârtie. Când vaporul a început să se miște, și-au făcut cu mâna. Panglicile s-au întins tot mai mult. Într-un final, s-au rupt. Parcă oamenii și-ar fi luat la revedere pentru totdeauna. Mulți pasageri și oameni de pe chei plângeau. Și Amy și părinții ei plângeau. Era foarte greu să-și ia rămas bun.