Ezechia, regele care s-a rugat

După ce a murit Ioas, în Iuda au domnit trei regi. Apoi a urmat la tron Ahaz. El a fost foarte, foarte neascultător. A pus idoli pe străzi ca oamenii să li se închine. A oprit toate slujbele de la templu și a închis ușile templului. Acum nimeni nu se mai putea închina în casa lui Dumnezeu.

Când a murit Ahaz, următorul rege a fost fiul lui, Ezechia. El știa că cei mai mulți din popor se închinau la idoli și, dacă nu aveau să se închine cu toții lui Dumnezeu, țara lor va fi distrusă foarte curând. Așa că Ezechia s-a hotărât să se străduiască mult de tot să îi conducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. Ce a făcut în primul și în primul rând? 2 Cronici 29:3

Apoi Ezechia le-a spus preoților și leviților să facă ordine și curățenie în templu și să repare ușile și zidurile. Preoții s-au pus imediat pe lucru. În fiecare zi, ei munceau din greu, scoțând mizeria din templu și reparând ușile și zidurile. Cam în opt zile au venit la Ezechia și i-au spus:
— Am curățat toată casa Domnului! Ce s-a mai bucurat Ezechia! A doua zi i-a invitat pe oameni să vină la templu. Aceștia se săturaseră de idoli și voiau ca Dumnezeu să îi ajute. I-au spus Domnului că regretă că s-au închinat la idoli, iar Dumnezeu i-a iertat.

Exact în ziua aceea au reînceput să se țină slujbele de la templu. Poporul s-a bucurat foarte, foarte mult. 

Când au reînceput slujbele la templu, regele Ezechia a decis să se serbeze din nou Paștele în Ierusalim. Mai știi ce este Paștele? Cu mulți, mulți ani în urmă, israeliții fuseseră sclavi în Egipt și Dumnezeu a promis că îi va elibera din mâinile unui faraon nemilos. Dumnezeu spusese că fiecare întâi născut din familiile egiptenilor va muri. Dar îngerul morții avea să treacă de casele israeliților și să nu îi omoare pe întâii născuți, dacă israeliții aveau să taie un miel și să îi pună sângele pe stâlpii ușii. Ei au ascultat de Dumnezeu și copiii lor au rămas în viață. În acea noapte, faraonul i-a lăsat pe israeliți să plece. Ca să îi ajute să nu uite această minune, Dumnezeu le-a spus israeliților să serbeze Paștele în fiecare an.

Dar de foarte mulți ani nu se mai ținuse această sărbătoare. Ezechia voia să îi ajute pe supușii lui să asculte din nou de Dumnezeu, așa că a trimis mesageri să îi anunțe să vină la Ierusalim la sărbătorirea Paștelui.

Solii – sau mesagerii – au alergat din cetate în cetate și în Israel, și în Iuda și au citit scrisoarea din partea lui Ezechia: „Întoarceți-vă la Domnul, predați-vă Domnului și intrați în sanctuarul Lui, fiindcă Domnul Dumnezeu este plin de har și de milă și nu-Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți și voi la El!”

Ce au făcut majoritatea oamenilor când au auzit invitația lui Ezechiz? 2 Cronici 30:10 Ce ar trebui să facem noi când unii încearcă să ne ajute să ascultăm de Dumnezeu?

Unii au râs când au auzit că mesagerii lui Ezechia îi invitau la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștelui. Dar majoritatea celor din Iuda au acceptat invitația și au venit chiar și unii din Israel. Ei au distrus idolii pe care îi ridicase Ahaz în Ierusalim și, cu inima plină de respect pentru Domnul, s-au pregătit pentru Paște.

La începutul sărbătorii, preoți au sacrificat câțiva miei, care i-au ajutat pe oameni să își amintească de Isus, Fiul lui Dumnezeu, care într-o zi avea să moară pentru păcatele lor. Apoi s-au rugat și și-au mărturisit păcatele și în fiecare zi îi ascultau atenți pe leviți cum îi învățau despre Dumnezeu și Legea Sa. Două săptămâni s-au închinat și L-au lăudat împreună pe Dumnezeu.

În sfârșit, sărbătoarea s-a încheiat. Când s-au întors acasă, oamenii fericiți au dărâmat toți idolii găsiți în cale. Chiar voiau să se închine lui Dumnezeu. Apoi Ezechia le-a spus tuturor că trebuie să-I înapoieze din nou Domnului zecimea și să-I aducă Domnului daruri de bunăvoie. Cu dragă inimă, poporul și-a adus la templu darurile.

Și-a dat toată silința Ezechia să lucreze pentru Dumnezeu? 2 Cronici 31:20,21 După ce Dumnezeu l-a ajutat pe Ezechia să facă toate aceste lucruri, au apărut și niște probleme. Împăratul Sanherib al Asiriei a intrat cu armata în Iuda și voia să se lupte cu Ezechia. Ce le-a spus Ezechia soldaților lui? 2 Cronici 32:7,8

Regele Ezechia știa că Sanherib, împăratul Asiriei, plănuia să pornească la război împotriva lui, așa că le-a spus soldaților săi să aibă încredere în Dumnezeu și să nu se teamă.

În plus, Ezechia a făcut tot posibilul să își ferească poporul de marea armată asiriană. A reparat zidurile Ierusalimului și a construit turnuri. S-a asigurat că era suficientă apă în interiorul cetății și a confecționat sulițe și scuturi pentru soldați.

Într-o zi, împăratul Sanherib și-a trimis slujitorii să discute cu conducătorii din Iuda. Ei au încercat să îi sperie pe locuitorii Ierusalimului, strigând în gura mare cât de puternică și de mare era armata lor. Și au râs de Ezechia că se încredea în Dumnezeu. Și de Dumnezeu și-au bătut joc, zicând că nu putea să îi ferească pe israeliți de armata asiriană.

Când conducătorii i-au spus lui Ezechia ce ziseseră acei bărbați, el a mers la templu și s-a rugat. De asemenea a trimis pe cineva să îi spună profetului Isaia să se roage și el. Isaia l-a asigurat pe Ezechia că Dumnezeu avea să îl ajute.
Apoi Sanherib i-a trimis lui Ezechia o scrisoare în care își bătea joc de Dumnezeu. Ce a făcut Ezechia când a citit scrisoarea? 2 Împărați 19:14-19

Dumnezeu a auzit rugăciunea lui Ezechia. A doua zi dimineața, locuitorii din Ierusalim au văzut că toți soldații inamici erau morți. Când a auzit ce s-a întâmplat, împăratul Sanherib a plecat repede în țara lui. Și-a respectat Dumnezeu promisiunea făcută lui Ezechia?

Într-o zi, regele Ezechia s-a îmbolnăvit foarte tare. Era atât de bolnav că nu mai avea mult până la moarte. Atunci Dumnezeu l-a trimis pe profetul Său Isaia cu un mesaj:
— Fă-ți ordine acasă, fiindcă vei muri, i-a transmis Isaia, apoi a ieșit din camera lui Ezechia.

Ce a făcut Ezechia? 2 Împărați 20:2,3 Dumnezeu i-a auzit rugăciunea și Isaia nici nu apucase să iasă din palat că Dumnezeu i-a dat un alt mesaj pentru rege. Așa că Isaia s-a întors și a spus: — Așa spune Domnul, Dumnezeul lui David, strămoșul tău: „Ți-am auzit rugăciunea, ți-am văzut lacrimile și fără îndoială te voi vindeca.”

Apoi Isaia i-a spus lui Ezechia să-și pună niște smochine pe partea bolnavă a corpului și, după trei zile, se va face bine. Dumnezeu avea să îl lase în viață încă 15 ani. Ce bucuros a fost Ezechia!
— Care este semnul că Dumnezeu mă va vindeca? l-a întrebat el pe Isaia. Atunci Isaia l-a pus să aleagă: să facă Dumnezeu să meargă soarele mai repede înainte sau înapoi pe cer? Și, fiindcă soarele merge întotdeauna înainte, Ezechia I-a cerut lui Dumnezeu să facă soarele să meargă invers, înapoi. Și Dumnezeu l-a făcut.

Ezechia și-a pus smochine pe partea bolnavă și în trei zile era vindecat, cum promisese Dumnezeu. Apoi regele a mers la templu și I-a mulțumit lui Dumnezeu că îi răspunsese la rugăciune.

Într-o zi, într-un loc numit Babilon, unii au observat că soarele a luat-o înapoi pe cer, în loc să meargă înainte. Ce surprinși trebuie să fi fost! Împăratul Babilonului a aflat că Dumnezeu făcuse această minune pentru Ezechia și a vrut să afle mai multe despre Dumnezeul care era atât de puternic încât să facă soarele să se întoarcă din drum. Așa că a trimis niște soli la Ezechia.

Ezechia nu știa, dar Dumnezeu îl punea la probă, îl testa. Avea el să le povestească despre Dumnezeu trimișilor imperiali din Babilon? Sau avea să le spună despre el însuși? Când babilonienii au ajuns la palatul lui, Ezechia le-a arătat cu mândrie tot argintul, aurul și toate comorile lui. Voia ca musafirii lui să știe că el era un rege bogat, puternic și important. Dar, despre Dumnezeul lui puternic, Ezechia nu le-a spus nimic.

Când s-au întors în Babilon, trimișii imperiali nu știau nimic în plus despre Dumnezeu, dar știau că în Iuda erau mult aur, argint și alte bogății. Dumnezeu l-a trimis pe Isaia să discute cu Ezechia despre acest lucru.
— Ce au văzut trimișii babilonieni în casa ta? l-a întrebat Isaia.
— Păi au văzut tot ce am eu, a fost răspunsul lui Ezechia. Ce a făcut Isaia? 2 Împărați 20:16,17

Când soldați din Babilon au venit să ia comorile lui Ezechia, ei au luat prizonieri și mulți oameni. Ce consecințe triste a avut un singur lucru greșit! Regreta Ezechia că fusese atât de lăudăros? 2 Cronici 32:26

Ce a făcut Ezechia în primul și în primul rând când a ajuns rege?
După ce au serbat Paștele, ce au făcut oamenii cu idolii?
Ce au făcut oamenii în timpul sărbătorii Paștelui?
Îl iubea Sanherib pe Dumnezeu? Sau își bătea joc de El?
Ezechia și poporul din Iuda aveau încredere că Dumnezeu îi va ajuta?
Le-a spus Ezechia babilonienilor despre Dumnezeu?
Când vin acasă la tine în vizită, ce văd musafirii? Despre ce vorbiți și ce le arăți?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XV). De Amy Sherrard

Pe vremuri, copiii se îmbolnăveau uneori de pojar. Amy și ceilalți trei copii care locuiau împreună cu părinții lor în casa mare a familiei lui Amy nu avuseseră niciodată această boală.

Musafirii și cei trei copii ai lor așteptau să vină vaporul și să îi ducă înapoi în America, acasă la ei, unde se puteau odihni și vizita rudele. Pe atunci, avioanele nu traversau oceanul, așa că oamenii călătoreau cu vaporul.

Toți cei trei copii ai familiei erau băieți. Unul era de vârsta lui Amy, cel mijlociu avea trei ani, dar al treilea era bebeluș. Cei mai mici dintre copii se născuseră în Birmania, iar Douglas, cel mai mare, nu își aducea aminte nimic despre America. Nu e de mirare că abia așteptau cu toții să plece!

Într-o zi, cu puține zile înainte de plecarea vaporului, Amy și Douglas se jucau de-a v-ați ascunselea în casa lor mare, în timp ce mămicile lor discutau. Băieții mai mici dormeau. Dar, dintr-odată, casa a părut că se cufundă în liniște.
— Oare unde sunt Amy și Douglas, se întrebară mămicile. Când i-au strigat, n-a venit niciun răspuns, așa că au început să îi caute. Ce mirate au fost când i-au găsit în spatele unor scaune, dormind pe jos.

Mama lui Amy s-a uitat atent la fetița ei și i-a pipăit fruntea. Era fierbinte. Mama lui Douglas a făcut la fel. Și fața lui ardea. Amândoi aveau febră. Ce să aibă oare? Până a doua zi au aflat. Amy și Douglas aveau pojar. Aceasta însemna că familia de musafiri nu putea pleca în America. Dacă cineva cu pojar urca pe vapor, cel mai probabil că și alți pasageri aveau să se îmbolnăvească. Acum familia trebuia să aștepte următorul vapor. Ce dezamăgire!

După o săptămână, Amy și Douglas se simțeau deja mai bine, iar misionarii au luat bilete pentru alt vapor. Nu sperau decât ca ceilalți doi băieți să nu ia și ei pojar. Dar, tocmai când erau siguri că toată lumea va fi bine, s-a îmbolnăvit băiețelul de trei ani. Din nou au fost nevoiți să aștepte alt vapor.

 Mama lor nu putea să nu plângă și toată lumea regreta ce i se întâmpla acestei familii. Se bucurau să fie unii cu alții, dar regretau că trebuie să aștepte atât de mult. Acum își făceau griji pentru bebeluș. Dacă ar fi avut și el pojar, putea să fie foarte grav.

În ziua în care mama copiilor a văzut că și bebelușul are febră, toată lumea s-a rugat pentru el. Dumnezeu a ajutat-o pe mama lui Amy să salveze mai multe vieți cu acea ocazie și a avut grijă de bebeluș de parcă ar fi fost al ei. Cât de recunoscători au fost părinții când mama lui Amy le-a spus că e sigură că bebelușul se va face bine! Și s-a făcut.

Acum, pentru a patra oară, familia a plănuit să se îmbarce pe vapor și de data aceasta a și reușit. Când Amy și părinții ei le făceau tuturor cu mâna, Amy și-a dat seama că îi va fi dor de colegul ei de joacă. Dar se bucura totuși că erau în sfârșit sănătoși cu toții și puteau pleca.