Gabaoniții

Acan și-a ascuns păcatul față de popor, dar Dumnezeu știa totul despre el, nu-i așa? Obiceiul lui Acan de a pofti l-a făcut să fure și să mintă și a cauzat moartea unor soldați israeliți. Dumnezeu i-a spus lui Iosua cum să elimine păcatul pentru ca El să îi poată ajuta din nou pe israeliți. Păcatul îi separă întotdeauna pe oameni de Dumnezeu.

După victoria de la Ai au venit în tabăra israeliților niște vizitatori. Ei arătau foarte ciudat și au spus că au făcut o călătorie foarte, foarte lungă. Ei purtau haine vechi și zdrențăroase și sandale tocite și cârpite. Recipientele lor de apă arătau învechite, iar hrana care le rămăsese era uscată și mucegăită. Vai, în ce hal arătau!

Cine puteau fi aceștia? De unde erau? De ce veniseră? Iosua și conducătorii israeliți s-au adunat ca să afle răspunsurile lor.
— Noi venim dintr-o țară îndepărtată. Haideți să încheiați un legământ cu noi! Ei voiau ca Iosua să le promită că israeliții nu vor lupta împotriva lor. Dar conducătorii israeliți le-au spus:
— Poate că voi locuiți în apropiere de noi. Cum să facem legământ cu voi? Ei și-au amintit că Dumnezeu le spusese să nu facă nicio înțelegere cu oamenii răi și închinători la idoli din Canaan. Vizitatorii le-au răspuns:
— Noi suntem robii voștri. Apoi Iosua i-a întrebat direct:
— Cine sunteți voi și de unde veniți? Ce au răspuns ei? Iosua 9:9-13

Iosua nu voia să facă niciun legământ cu popoarele care locuiau în împrejurimi pentru că Dumnezeu interzisese un astfel de lucru. Așa că el i-a luat la întrebări pe vizitatori și a ascultat ce aveau de zis. El și conducătorii israeliți s-au uitat cu atenție la hainele lor vechi, la sandalele lor tocite și la mâncarea mucegăită. Vizitatorii i-au rugat insistent pe Iosua și pe conducătorii israeliți să le promită că nu aveau să se lupte niciodată cu ei.

Iosua se întreba ce să facă. Oamenii aceia păreau să spună adevărul. Hainele lor dădeau impresia că erau foarte vechi și, judecând după sandale, păreau că făcuseră un drum foarte lung. Și era evident că și mâncarea lor era învechită. În cele din urmă, Iosua și conducătorii s-au convins că acei oameni spuneau adevărul. Au încheiat cu ei un legământ, sau o înțelegere, și israeliții au promis că nu vor lupta împotriva lor. Dar ei uitaseră un lucru important. Iosua 9:14,15

Trei zile mai târziu, Iosua a aflat adevărul. Vizitatorii locuiau de fapt în apropiere, în cetatea Gabaon. Gabaoniții auziseră ce li se întâmplase cetăților Ierihon și Ai și, ca să-și salveze cetatea, s-au prefăcut că veneau dintr-o țară îndepărtată. Planul lor de a-i păcăli pe israeliți funcționase. Israeliții s-au supărat când au aflat că gabaoniții mințiseră. Și nu erau mulțumiți nici de ceea ce făcuseră Iosua și ceilalți conducători.

Ar fi fost ei scutiți de necazuri, dacă L-ar fi întrebat pe Dumnezeu mai întâi?

Israeliții erau supărați pe Iosua și pe conducătorii lor. Îți amintești de ce? Gabaoniții mințiseră spunând că locuiau departe și l-au păcălit pe Iosua ca să facă un legământ cu ei. Dar adevărul era că ei locuiau în apropiere. Iosua i-a chemat pe gabaoniți și i-a întrebat:
— De ce ne-ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi”, când voi locuiți aproape de noi? Cum i-au răspuns gabaoniții? Iosua 9:24,25

Chiar dacă gabaoniții mințiseră, Iosua nu și-a încălcat promisiunea. Nu ar fi fost corect să procedeze așa. Dumnezeu vrea ca și noi să ne ținem de cuvânt, chiar dacă este greu. Psalmii 15:1,4 Ar trebui să ne respectăm întotdeauna promisiunile pe care le-am făcut, cu excepția cazului în care ne-ar determina să nu ascultăm de Dumnezeu.

Deoarece gabaoniții îi promiseseră lui Iosua că nu aveau să se mai închine la idoli, ci doar la adevăratul Dumnezeu, ei nu se numărau printre oamenii idolatri nelegiuiți despre care Dumnezeu a zis să fie nimiciți. Așa că Iosua a fost nevoit să-și respecte promisiunea. Dar gabaoniții mințiseră, așa că trebuiau pedepsiți. Ce le-a făcut Iosua? Iosua 9:27 Să fii sclav, să tai lemne și să cari apă este o muncă grea. Dar gabaoniții s-au bucurat să facă aceste lucruri ca să poată trăi. Timp de sute de ani, ei au fost slujitorii israeliților.

Crezi că acest lucru i-a ajutat pe oameni să nu uite cât de mult urăște Dumnezeu minciuna? 

Acum gabaoniții erau slujitorii israeliților. Ei trebuiau să taie lemne și să care apă pentru că îi mințiseră pe Iosua și pe ceilalți conducători.

Trebuiau gabaoniții să mintă ca să trăiască? Nu. Minciuna nu ajută niciodată la nimic. Ar fi fost mult mai bine pentru ei dacă ar fi spus adevărul. Dacă ar fi făcut așa, israeliții i-ar fi lăsat în viață și nu ar fi trebuit să devină servitori. Leviticul 19:33,34

Dumnezeu dorea ca israeliții să îi îndepărteze pe toți oamenii răi care se închinau la idoli și care refuzau să se pocăiască pentru că aceștia i-ar fi ispitit și pe alții să facă ce e rău. Însă Dumnezeu mai dorea ca israeliții să fie buni cu toți cei care voiau să renunțe la idoli și să se închine la adevăratul Dumnezeu.

Nu a trecut mult timp până și ceilalți regi din împrejurimi au auzit ce făcuseră gabaoniții. Au început să se teamă foarte tare. Acum, că gabaoniții se împrieteniseră cu israeliții, israeliții controlau mai multe cetăți importante din Canaan. Regii din zonă au căzut de acord că ceva trebuia făcut imediat. Cinci dintre acei împărați și armatele lor puternice au pornit război împotriva gabaoniților. Cât de speriați au fost gabaoniții! Ei nu puteau să învingă atâtea armate care luptau cu ei în același timp.

Ce crezi că au făcut? I-au trimis repede un mesaj lui Iosua. Ce i-au spus? Iosua 10:6 De data aceasta, Iosua și-a amintit să se roage. Ce i-a spus Dumnezeu? Iosua 10:8 Iosua și-a chemat repede armata. Au mers toată noaptea până la Gabaon.

Când Iosua și soldații lui și-au terminat marșul de o noapte întreagă și au ajuns la Gabaon dimineața devreme, cei cinci regi și armatele lor erau adunați în jurul cetății. Cât de surprinși au fost că Iosua și armata lui au apărut dintr-odată!

Speriați, cei cinci regi și armatele lor au fugit din fața cetății Gabaon. Soldații israeliți i-au urmărit pe drum în jos și apoi în sus pe munte cât de repede au putut ei. Ce s-a întâmplat când cei cinci regi și armatele lor au început să coboare pe partea cealaltă a muntelui? Iosua 10:11

Când a ajuns pe vârful muntelui, Iosua a văzut că soarele urma să apună curând și să se facă întuneric. Nu rămăsese suficient timp ca să termine bătălia în ziua aceea. Și, dacă nu ar fi încheiat-o, dușmanii lor ar fi scăpat și ar fi cauzat mai multe necazuri.

Așa că Iosua s-a rugat. Știi ce a vrut? El L-a rugat pe Dumnezeu să oprească soarele în loc, adică să nu apună. Ce lucru uimitor! Cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Iosua? Iosua 10:12,13

Ziua aceea a fost o zi foarte lungă. Dar, înainte ca soarele să apună, Iosua câștigase lupta. Lucrurile care s-au întâmplat în ziua aceea ne ajută să ne amintim că Dumnezeu deține controlul asupra soarelui, a lunii, a furtunilor și asupra oricărui lucru din natură. Nu ar trebui să ne temem niciodată, dacă ne încredem în Dumnezeu și ascultăm de El!

Ți-a plăcut istoria lui Iosua din această săptămână? Să recapitulăm ce am învățat. Încearcă să răspunzi la toate întrebările următoare:
• De ce gabaoniții au mințit, prefăcându-se că purtau haine și sandale vechi?
• Cum arăta pâinea gabaoniților?
• Iosua și conducătorii israeliți L-au întrebat pe Dumnezeu ce ar trebui să facă, înainte să încheie un legământ cu gabaoniții?
• Câte zile i-au trebuit lui Iosua ca să afle adevărul despre locul unde trăiau gabaoniții?
• Chiar locuiau gabaoniții departe de tabăra israeliților?
• S-au bucurat israeliții că Iosua și conducătorii lor făcuseră un legământ cu gabaoniții?
• De ce și-a respectat Iosua promisiunea față de gabaoniți chiar dacă ei îl mințiseră?
• Au promis gabaoniții că nu se vor mai închina la idoli și se vor închina la adevăratul Dumnezeu?
• Câți regi, sau împărați, au venit să lupte împotriva gabaoniților?
• Cine i-a ajutat pe gabaoniți în lupta cu dușmanii lor?
• Cine a aruncat cu pietre mari spre soldații dușmani?
• Cine L-a rugat pe Dumnezeu să oprească soarele la asfințit?
• Cine deține controlul asupra soarelui, a lunii, a furtunii și asupra oricărui lucru din natură?

Este vreodată bine să minți? De ce minciuna nu ne ajută niciodată? Ce ar trebui să facem dacă am spus o minciună?

Este întotdeauna cel mai bine să spunem adevărul? Ai spus vreodată vreo minciună? Care au fost consecințele? Ar trebui să spunem adevărul chiar dacă ar însemna să fim pedepsiți?

Pot oamenii să aibă încredere în cineva care minte? Putem să avem încredere în Dumnezeu din moment ce El spune mereu adevărul? Vrea Dumnezeu să ne ținem de cuvânt?

Ajutor pentru mătuşa Reid. Seria Micuța Amy: India (XIII). De Amy Sherrard

Mătușa Reid locuia chiar în blocul de lângă Amy și părinții ei. Uneori, Mătușa Reid și Amy dormeau pe acoperișul plat al apartamentului ei. Era o mare încântare! Deseori ele se uitau după meteoriți sau stele căzătoare. „Uite o stea căzătoare!” spunea una dintre ele, arătând spre ea.

Mătușa Reid era foarte prinsă cu învățarea limbii pe care o vorbeau indienii, aceasta ca să le poată spune despre Dumnezeu în limba lor. Târziu într-o după- amiază, ea s-a hotărât să ia un tramvai și să meargă într-o piață mare unde putea să se plimbe și să-i asculte pe oamenii care vindeau felurite lucruri. Ea le zâmbea oamenilor și încerca să vorbească cu ei și să învețe mai multe cuvinte indiene.

Când a ajuns la piață, oamenii se holbau la ea. Ei nu vedeau prea des pe acolo o femeie albă. Mătușa Reid știa că ei vorbeau despre hainele ciudate cu care era îmbrăcată și despre încălțămintea și ciorapii ei. Indiencele purtau frumoasele sariuri, adică o fâșie de țesătură dreaptă care se înfășoară în jurul corpului, acoperind un umăr și lăsându-l dezgolit pe celălalt. Aceste sariuri erau mult diferite de ceea ce purta ea. Indienii aveau pielea maronie și părul și ochii negri, în timp ce Mătușa Reid avea pielea albă, părul castaniu și ochii albaștri.

Oamenii din India credeau că toți oamenii albi erau bogați, așa că vânzătorii de la tarabe încercau să îi vândă tot felul de lucruri Mătușii Reid. Ei nu știau că ea era misionară și că misionarii nu erau bogați. După un timp, Mătușa Reid a observat că începea să se întunece. O, trebuie să mă grăbesc să ajung acasă! gândi ea. Se întunecă foarte repede în țara asta și sunt singură. Nu sunt în siguranță de una singură.

Dar, când s-a uitat în jur, Mătușa Reid nu știa pe unde să o ia. Mai întâi s-a dus într-o direcție, apoi în alta. A încercat din răsputeri să nu pară speriată, dar inima îi bătea foarte tare. Ea nu știa cum să întrebe pe cineva ce tramvai să ia ca să meargă acasă. „Te rog, Doamne, ajută-mă!” se rugă ea în inima ei. „Știi că m-am pierdut și nu sunt în siguranță aici. Nici măcar unul dintre misionari nu știe pe unde sunt, dar Tu știi!”

Chiar atunci, o frumoasă doamnă indiancă i-a vorbit în engleză.
— Dacă mă urmați, spuse doamna, vă voi arăta cum să ajungeți la tramvaiul de care aveți nevoie.
— O, vă mulțumesc foarte mult! îi spuse Mătușa Reid doamnei, în timp ce o urma prin mulțimea de oameni până la stația de tramvai. S-a uitat în josul liniei de tramvai. Tocmai venea unul. Apoi, Mătușa Reid s-a întors către frumoasa și amabila doamnă indiancă. Dar nu mai era acolo și nicăieri prin apropiere.

Imediat, Mătușa Reid a știut că Dumnezeu trimisese un înger ca să o ajute. Îngerul știa cine era ea, unde trebuia să ajungă și cunoștea toate problemele ei. Când a urcat în tramvai, Mătușa Reid a continuat să zică tot drumul până acasă: „Mulțumesc, Doamne!”