Răzvrătirea din pustiu

Text de memorat

„Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli.” (Filipeni 2:14)

Iosua și Caleb, cei doi spioni credincioși, le spuseseră israeliților că, dacă aveau să-L creadă pe Dumnezeu și să-L asculte, El Se va ține de promisiunea de a-i duce în țara Canaan.

Dar israeliții nu i-au ascultat pe Iosua și pe Caleb. Ei au ales să-i creadă pe ceilalți zece spioni, care erau necredincioși și care au spus că nu puteau intra în Canaan din cauza uriașilor, a zidurilor înalte și a soldaților puternici. Apoi, când Dumnezeu le-a spus să se întoarcă în pustiu, ei au dat iarăși dovadă de neascultare și au încercat să se lupte cu canaaniții. Mulți din popor au fost răniți și omorâți.

În cele din urmă, nu au avut încotro și au urmat stâlpul de nor înapoi în deșert. Erau triști și dezamăgiți și, pentru un timp, nu s-au mai plâns deloc. Lucrurile îngrozitoare care avuseseră loc fuseseră o avertizare pentru ei. Crezi că israeliții regretau cu adevărat că s-au plâns și n-au ascultat? Nu. Ei erau încă într-o stare de răzvrătire și neascultare față de Dumnezeu și față de Moise. Dar o vreme au tăcut, ne mai zicând nimic despre acest lucru.

De multe ori în trecut când avuseseră necazuri, israeliții se plânseseră și se răzvrătiseră fără să se gândească la ce făceau. Dar acum apăruse o problemă nouă, diferită – ceva mult mai grav. Unii au început să facă planuri cum să scape de Moise, conducătorul pe care îl alesese Dumnezeu.

Ei ar fi trebuit să știe care sunt consecințele. Ce i-a spus Dumnezeu odată unei persoane care a vorbit împotriva lui Moise? Numeri 12:6-8

Core a fost cel care a început să plănuiască revolta la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu îi alesese pe bărbații din seminția lui să lucreze la cortul întâlnirii, el nu era mulțumit cu ocupația lui. Era invidios pe Aaron. De ce îi alesese Dumnezeu pe bărbații din familia lui Aaron să fie preoți? Și Core voia să fie preot.

La început, Core a vorbit pe ascuns lucruri rele despre Moise și Aaron. Apoi a vorbit cu doi dintre prietenii lui, Datan și Abiram, care aveau corturile lângă al lui. Și, chiar dacă erau deja conducători ai semințiilor lor, Datan și Abiram au fost de acord cu Core. S-au gândit că e o idee bună să schimbe modul lui Dumnezeu de a-i conduce pe israeliți și planul Lui de închinare la cortul întâlnirii.

Acum, Core avea mai mult curaj să vorbească despre ideile lui și le-a împărtășit câtorva oameni importanți. În cele din urmă, 250 de conducători i s-au alăturat în răscoala lui împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise și Aaron. Core îi invidia pe Moise și pe Aaron. Nu îi plăcea că Dumnezeu îi onorase pe ei atât de mult și nu era mulțumit de lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredințase lui. Biblia spune că invidia este mai rea decât mânia. Proverbele 27:4 Vom descoperi de ce, studiind mai departe istoria lui Core.

Acum Core era gata să vină cu planul lui în fața israeliților. Oare i se vor alătura în revolta lui împotriva lui Dumnezeu?

Un levit pe nume Core a pornit o răscoală. Datan, Abiram și alți 250 de conducători au trecut de partea lui. Acum, ei erau gata să vorbească și cu restul poporului. Erau israeliții bucuroși și mulțumiți de data aceasta? O, nu! Ei erau foarte nemulțumiți că trebuiau să stea în deșert timp de 40 de ani.

Core le-a spus oamenilor minciuni – exact ce voiau ei să audă. Le-a spus că ei erau de fapt oameni buni și că toate necazurile lor veniseră din cauza lui Moise și Aaron. Dacă ar fi reușit să scape de Moise și de Aaron, atunci totul ar fi fost mult mai bine – mai ziceau ei. De exemplu, dacă ar fi fost conducătorul lor, Core nu le-ar fi vorbit întruna despre păcatele lor, ci le-ar fi spus despre lucrurile bune pe care le făceau. Și așa ar fi ajuns în Canaan.

Multora din popor le-a plăcut ce spunea Core și sperau ca planul lui să funcționeze. Dar alții nu i-au crezut minciunile. Ei și-au amintit cât de bun și răbdător era Moise și că Dumnezeu era adevăratul lor conducător. Când a aflat ce făcea Core, Moise s-a așezat în genunchi, cu fața la pământ și s-a rugat Domnului în tăcere. Ca întotdeauna, Dumnezeu l-a ajutat să-și dea seama ce să facă.

Ce i-a spus Moise lui Core? Numeri 16:8-11 Moise a trimis după Datan și Abiram. Cum au răspuns ei la mesajul lui? Vers.12-14 Oamenii au auzit răspunsul lor obraznic, fără respect. Ce s-a întâmplat după aceea?

Datan, Abiram și cei 250 de lideri se alăturaseră răscoalei lui Core. Și mulți alții au fost de acord cu el și voiau să scape de Moise. A fost o criză cumplită. Dumnezeu l-a ajutat pe Moise să-și dea seama cum să procedeze. El le-a spus lui Core și prietenilor lui să vină la sanctuar în dimineața următoare.

Dumnezeu Însuși avea să le arate pe cine alesese El conducători. Oamenii au avut toată noaptea la dispoziție să se gândească la păcatele lor și să se pocăiască, dar nu, nu s-au pocăit. În dimineața următoare, Core i-a condus la cortul întâlnirii pe cei 250 de adepți ai lui. Tot poporul s-a adunat și aștepta să vadă ce urma să se întâmple. Unii sperau să câștige Core. Datan și Abiram nu l-au ascultat pe Moise și au rămas la corturile lor, iar Core s-a dus și el.

Slava lui Dumnezeu a strălucit deasupra sanctuarului, arătând prin aceasta că nu Îi plăcea faptul că poporul se răzvrătea împotriva liderilor pe care El îi alesese. Apoi, Moise a mers la corturile lui Core, Datan și Abiram să-i avertizeze pentru ultima dată. Încă nu era prea târziu ca ei să-I spună lui Dumnezeu că le părea rău.

Cât de îndurător este Dumnezeul nostru! O, cât de mult Își dorea El să-i ierte! Dar ei au refuzat cu încăpățânare să se pocăiască. Israeliții stăteau prin apropiere și priveau. Ce le-a spus Moise? Numeri 16:26 Oamenii au ascultat imediat. Core, Datan și Abiram au fost lăsați singuri cu familiile lor. Aveau ei să ia aminte la avertizare și să se pocăiască? Mai aveau încă timp.

Core, Datan și Abiram stăteau lângă corturile lor în timp ce Moise îi avertiza pentru ultima oară. Ce au spus ei? Numeri 16:27-30

Când Moise a terminat de vorbit, s-a întâmplat exact așa cum spusese el. Pământul s-a deschis, s-a făcut o groapă mare, iar oamenii au căzut în ea. Apoi, groapa s-a închis și ei nu mai erau. Dumnezeu le-a îngăduit celor 250 de lideri să vadă ce li s-a întâmplat lui Core, Datan și Abiram. Dar ei refuzau în continuare să se pocăiască. Așa că un foc a ieșit din stâlpul de nor și i-a omorât și pe ei. Israeliții, simțindu-se vinovați și fiind foarte speriați, au fugit la corturile lor.

Dumnezeu le demonstrase că Moise avea dreptate, iar Core greșise, și le dăduse israeliților mai mult timp să dea dovadă de părere de rău, deoarece Core îi înșelase, adică îi mințise. Nu-i așa că Dumnezeu este foarte răbdător? Dar, chiar dacă le era frică, lor nu le părea rău că plănuiseră să scape de Moise și de Aaron. Ce s-a întâmplat a doua zi? Numeri 16:41

Păcatul le tulburase atât de mult mintea încât pe Core și pe prietenii lui îi considerau oamenii lui Dumnezeu. Ca să fie iubitor și drept, Dumnezeu a trebuit să oprească această revoltă. Slava lui Dumnezeu a strălucit din nou din cortul întâlnirii. El a trimis o boală contagioasă și mai mulți israeliți au murit. Moise și Aaron s-au rugat pentru popor și boala a încetat. Nu-i așa că nemulțumirea și neascultarea de Dumnezeu sunt un păcat foarte grav?

Fiecare israelit știa acum cu certitudine că Dumnezeu îl alesese pe Moise să fie conducător. Dar cine trebuia să fie marele- preot? Dumnezeu îl alesese deja pe Aaron, dar, din cauza revoltei lui Core, urma să le arate din nou pe cine alesese. Ce i-a spus El lui Moise să facă? Numeri 17:2-4

Câte un bărbat din fiecare trib, sau seminție, și-a scris numele pe câte un toiag, pe care i l-a dat lui Moise, iar el le-a pus pe toate 12 în cort. Cum avea să demonstreze Dumnezeu pe care bărbat îl alesese? În noaptea aceea, ceva uimitor urma să se întâmple cu unul dintre toiege. Numeri 17:5

În dimineața următoare, Moise a scos din sanctuar toiegele și le-a arătat poporului. Mai exista acum vreun dubiu în legătură cu cel pe care îl alesese Dumnezeu? După ce toți oamenii au văzut toiagul lui Aaron înflorit și cu migdale coapte pe el, Dumnezeu i-a spus lui Moise să-l pună înapoi în cort. Dumnezeu voia ca toiagul să fie păstrat, astfel ca nimeni să nu se mai îndoiască de faptul că Aaron trebuia să fie marele-preot.

Povestirea de săptămâna aceasta este foarte tristă, dar ne ajută să înțelegem cât de greșită este dorința de a fi mai presus de alți oameni și ce lucru rău este să acționăm împotriva conducătorilor aleși de Dumnezeu. Să nu facem niciodată astfel de lucruri!

Ce este răzvrătirea, sau revolta? Poate și un copil să se răzvrătească? De ce este Dumnezeu atât de răbdător cu oamenii obraznici? Își dorește El ca ei să regrete ce-au făcut și să aleagă să facă ce e bine?

De ce au murit Core, Datan și Abiram? Ce li se va întâmpla oamenilor care vor repeta păcatul lor? Când asculți de părinții tăi înseamnă că asculți și de Dumnezeu?

E bine ca oamenii să spună lucruri urâte despre conducătorii aleși de Dumnezeu sau să râdă de ei? E bine să asculți de cei care spun lucruri urâte despre părinți, despre pastor sau despre profesori?

Un bolnav a fost ajutat. Seria Micuța Amy: India (IV). De Amy Sherrard

În miez de noapte, un bărbat indian foarte bogat a trimis pe cineva să-i cheme pe părinții lui Amy. Servitorul lui a spus că stăpânul său era pe moarte.

— Doctorul nu știe cum să-l ajute, iar el va muri dacă nu intervine cineva, le spuse el. Mami a chemat-o pe Diaby ca să stea cu Amy până la întoarcerea lor. Apoi și-a luat trusa de prim-ajutor și, împreună cu Tati, s-au grăbit spre casa omului bogat. În timp ce mergeau, se rugau. Când au ajuns, Mami s-a uitat la omul bogat și și-a dat seama că era foarte palid și aproape inconștient. Doctorul lui îngrijorat era încă acolo și le-a spus că stăpânului îi curgea foarte mult sânge pe nas. Deja pierduse atât de mult sânge încât, dacă sângerarea nu înceta, probabil avea să moară.

Mami se ruga în continuare ca Dumnezeu să-i arate ce să facă.
— Pot să încerc să opresc sângerarea? îl întrebă ea pe doctor, care îi dădu aprobarea. Mami a pregătit un medicament special, pe care l-a pulverizat în nasul omului bogat, iar hemoragia s-a oprit imediat. Au așteptat cu toții plini de îngrijorare, însă sângerarea nu s-a mai declanșat. Cât de recunoscător a fost omul acela! Și la fel și doctorul. Tati și Mami i-au spus că Dumnezeu o ajutase pe Mami să știe ce să facă.

După câteva zile, un alt servitor din casa omului bogat a venit la părinții lui Amy. El ducea pe cap o tavă mare și frumoasă cu fructe delicioase și alte bunătăți din India. Era modul omului bogat de a le mulțumi că îi salvaseră viața. Dar Mami i-a reamintit că de fapt Dumnezeu o ajutase să-și dea seama cum să intervină. Înainte ca tatăl lui Amy să cumpere o mașină, familia mergea cu trenul la biserică. Toți oamenii din biserica aceea vorbeau limba engleză, așa că Tati nu trebuia să învețe nicio limbă care se vorbea în India. Mami era instructoare la Școala de Sabat, iar Tati predica.

Pe drumul de la gară la biserică trebuiau să traverseze un pod lung. De o parte și de alta a podului erau mulți cerșetori săraci, murdari și zdrențuroși. Arătau și miroseau îngrozitor în timp ce strigau la trecători și își întindeau mâinile ca să cerșească bani.
 

Mulți dintre ei aveau lepră, iar pe vremea aceea nu exista niciun leac pentru lepră. Această boală înspăimântătoare făcea ca, la un moment dat, cel afectat să-și piardă degetele și mâinile, degetele de la picioare și picioarele, precum și nasul și urechile. Dacă se atingeau de leproși, și alți oameni puteau să ia lepra de la ei.

Lui Amy și părinților ei li se făcea întotdeauna milă de acei sărmani cerșetori. Și-ar fi dorit să existe o modalitate de a-i curăța pe toți și a le îngriji rănile. Ei știau că, atunci când a fost pe pământ, Isus a vindecat mulți leproși. Știau că El a murit pentru fiecare din ei. Cât de mult își doreau ca fiecare cerșetor să știe lucrul acesta!