Balaam, profetul cel lacom

Text de memorat

„Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare.” (Proverbele 22:1)

Îți amintești cum i-a salvat Dumnezeu pe israeliți de șerpii din deșert? El i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă și să-l pună în vârful unei prăjine. Ce trebuiau să facă oamenii ca să fie vindecați? Era foarte simplu. Ei doar trebuiau să se uite la șarpele de aramă și se făceau bine. Dar șarpele era cel care îi vindeca? Nu, ci Dumnezeu.

Din lecția de săptămâna aceasta aflăm că israeliții mai aveau puțin până să intre în Canaan. Dacă ei se încredeau în Dumnezeu și Îl ascultau, Dumnezeu îi ajuta și îi proteja. Israeliții se confruntaseră cu armatele a două popoare rele și Dumnezeu îi ajutase să câștige de fiecare dată. Acum, ei își așezaseră tabăra lângă râul Iordan, aproape de țara Moabului. Cum crezi că se simțeau moabiții când îi vedeau pe israeliți că locuiau lângă țara lor? Numeri 22:2,3

Lui Balac, regele moabiților, i-a venit o idee. S-a hotărât să-l roage pe Balaam să-i blesteme pe israeliți. Știi ce este acela un blestem? Un blestem reprezintă niște cuvinte spuse împotriva cuiva pentru a-l speria și a-l răni. Dar blestemele nu îi pot afecta pe oamenii care Îl iubesc și Îl ascultă pe Dumnezeu.

Regele Balac i-a chemat pe slujitorii lui și i-a trimis departe, acasă la Balaam, cu următorul mesaj: „Te rog, grăbește-te să vii în Moab și să-l blestemi pe poporul lui Dumnezeu.” Cândva, Balaam fusese profetul lui Dumnezeu. Oare va accepta el să-l blesteme pe Israel?

Regelui Balac îi era frică de israeliți pentru că Dumnezeu îi ajuta, așa că și-a trimis slujitorii să-l roage pe Balaam să-i blesteme.

A fost o călătorie lungă din Moab până acasă la Balaam. Slujitorii lui Balac au traversat munți înalți și nisipuri fierbinți din deșert până la casa lui Balaam. Când în sfârșit l-au găsit pe Balaam, ce i-au spus slujitorii? Numeri 22:6

Balaam se considera un profet al lui Dumnezeu, dar, în realitate, el iubea mai mult banii decât pe Dumnezeu. El ar fi fost în stare de orice – chiar și să păcătuiască – pentru a face rost de bani. Aceasta înseamnă să nu respectăm porunca a zecea. Exodul 20:17 Vom vedea cum viața lui Balaam a fost distrusă pentru că nu L-a lăsat pe Dumnezeu să-l ajute să renunțe la acest păcat.

În timp ce îi asculta pe mesagerii regali, Balaam știa că ar fi trebui să spună „Nu!” imediat. Dumnezeu nu voia ca el să-l blesteme pe poporul Lui. Dar, cu cât se gândea mai mult la banii și la cadourile pe care slujitorii erau dispuși să i le ofere, cu atât mai mult Balaam și le dorea. Balaam le-a cerut trimișilor regali să rămână peste noapte. Avea să-L întrebe pe Dumnezeu și să le dea un răspuns în dimineața următoare. Ce lucru nesăbuit – să-I ceară voie lui Dumnezeu să facă ceva ce știa că era greșit!

În noaptea aceea, Dumnezeu i-a vorbit lui Balaam. Ce i-a spus? Numeri 22:12 A doua zi, Balaam era tare supărat când i-a trimis pe solii lui Balac înapoi acasă la ei. Oh, cât de mult își dorea acei bani!

Când au ajuns în Moab, slujitorii i-au spus regelui că Balaam a refuzat să vină și să-l blesteme pe poporul Israel. Balac s-a gândit că Balaam dorea mai mulți bani, așa că a trimis înapoi, la casa lui Balaam, mai mulți slujitori, cu și mai mulți bani. Ei i-au cerut din nou să vină în Moab și să-l blesteme pe Israel.

Și iarăși Balaam știa că ar fi trebuit să refuze imediat. Dar le-a spus mesagerilor că urma să-L întrebe pe Dumnezeu ce părere avea. Voia Balaam cu adevărat să-L asculte pe Dumnezeu? Sau voia doar permisiunea lui Dumnezeu să facă ce voia el? Ce i-a spus Dumnezeu lui Balaam de data aceasta? Numeri 22:20

Slujitorii lui Balaam erau supărați că lui Balaam îi lua atât de mult timp să le dea un răspuns. Erau siguri că Balaam avea să refuze și de data aceasta, așa că au plecat fără ca nici măcar să-și ia rămas-bun de la el. Acum Balaam nu mai avea nicio scuză ca să nu asculte de Dumnezeu.

Când a aflat că ei au plecat, Balaam s-a supărat foarte tare. Știi de ce? Pentru că îi era teamă că ratase șansa de a pune mâna pe toți acei bani. Așa că s-a urcat repede pe măgărița lui și a plecat spre Moab. Balaam își călărise de multe ori măgărița, dar ceva era diferit în călătoria aceasta. Pe când Balaam mergea pe măgărița lui, coborând pe drumul ce ducea spre Moab, dintr-odată, ea a ieșit de pe drum și a luat-o pe câmp. Ce pățise măgărița?

Balaam era pe drum spre Moab, mergând călare pe măgărița lui supusă. Dar ea a ieșit de pe drum și a luat-o pe câmp. Care să fi fost problema? Numeri 22:23 Măgărița Îl văzuse pe Îngerul Domnului, dar Balaam, nu. El nu voia să rateze șansa de a lua toți acei bani. A lovit-o pe sărmana măgăriță cu un băț până ce ea s-a întors pe drum.

Pentru un timp, Balaam și măgărița lui au mers mai departe. Dar, mai târziu, au ajuns într-un loc unde era câte un zid pe ambele părți ale drumului. Ce s-a întâmplat după aceea? Numeri 22:24,25

De data aceasta, nu mai era niciun câmp pe care să se întoarcă măgărița, așa că a încercat să treacă de Înger mergând cât mai lipită de zid. Măgărița s-a apropiat atât de tare de zid încât i-a zdrobit piciorul lui Balaam. Din nou, Balaam nu L-a văzut pe Înger. De data aceasta, Balaam s-a înfuriat și mai tare și a lovit-o cu cruzime pe săraca măgăriță, forțând-o să meargă mai departe.

Apoi, Balaam și măgărița lui au ajuns într-un loc foarte strâmt. Îngerul stătea în mijlocul drumului, ținând o sabie în mână. Biata măgăriță L-a văzut pe Înger cu sabia Lui. Nu era niciun loc pe unde să treacă, așa că, tremurând de teamă, s-a culcat la pământ, chiar în mijlocul drumului.

Balaam cel neascultător mergea călare pe măgărița lui spre Moab ca să-l blesteme pe poporul lui Dumnezeu. El era lacom și voia cadourile bogate ale lui Balac, chiar dacă trebuia să nu asculte de Dumnezeu ca să le obțină.

Măgărița Îl văzuse de trei ori pe Îngerul Domnului, care ținea o sabie în mână. L-a văzut Balaam pe Înger? Nu. A fost el bun cu măgărița? Nu. Era Dumnezeu mulțumit de ceea ce făcea Balaam? Nu.

Acum, măgărița stătea jos, în mijlocul drumului. Îl văzuse pe Înger și nu avea pe unde să treacă. Balaam s-a mâniat foarte tare și și-a pierdut controlul. Și-a bătut măgărița cu toiagul, cu și mai multă cruzime decât înainte. Ce a făcut Dumnezeu ca să-l ajute pe Balaam să-și dea seama cât de mult greșea că nu asculta de Dumnezeu și îi făcea rău bietei și nevinovatei măgărițe? Numeri 22:28

Măgărița a vorbit cu Balaam. Iar Balaam era atât de furios încât nici nu l-a surprins acest lucru. El i-a răspuns pur și simplu măgăriței, iar ea a vorbit iarăși. Ce și-au spus unul altuia? Numeri 22:29,30

Apoi, Dumnezeu l-a făcut pe Balaam să vadă ceea ce văzuse măgărița, și anume pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână. Ce uimit și speriat a fost Balaam! Atunci s-a aplecat și s-a aruncat cu fața la pământ. Ce i-a spus Îngerul Domnului? Numeri 22:32,33

După ce Îngerul a vorbit cu Balaam, Balaam a spus că se va întoarce acasă. Dar Domnul l-a lăsat să meargă spre Moab, spunându-i să vorbească doar cuvintele lui Dumnezeu. Când Balaam a ajuns în Moab, regele Balac s-a bucurat să-l vadă. Balac l-a dus pe Balaam într-un loc de unde se vedeau tabăra israeliților și cortul întâlnirii. Balaam a fost surprins să vadă cât de numeroși erau israeliții și că tabăra lor era atât de ordonată și de curată.

Când Balaam și-a deschis gura ca să-l blesteme pe Israel, au ieșit nu blesteme, ci binecuvântări. De ce? Numeri 23:8,12 Acest lucru s-a întâmplat de trei ori și regele Balac s-a supărat foarte tare. L-a trimis pe Balaam acasă, fără niciun ban. Ajuns acasă, Balaam a continuat să se gândească la bani. Cum putea oare să-i obțină? Lăcomia fără limite a lui Balaam pusese complet stăpânire pe el și Satana l-a ajutat să născocească o altă modalitate de a pune mâna pe banii pe care și-i dorea atât de mult.

Balaam știa că Dumnezeu îi ocrotea pe israeliți atâta timp cât ei Îl ascultau. Așa că Balaam a făcut un plan ca să-i ispitească pe israeliți să nu asculte de Dumnezeu. Lui Balac i-a plăcut ideea și i-a chemat pe oamenii din Moab să ajute la realizarea planului. În scurt timp, mulți israeliți se închinau la idoli și făceau lucruri rele.

Când și-au dat seama că nu au făcut bine, israeliții s-au pocăit. După mai mult timp, Dumnezeu i-a ajutat să câștige un război împotriva moabiților. În luptă a murit și Balaam împreună cu moabiții.

Cât de trist este faptul că Balaam a lăsat ca un singur păcat să îi distrugă întreaga viață!

L-a iubit Balaam pe Dumnezeu? De unde îți dai seama că nu L-a iubit? Tu Îl iubești pe Dumnezeu? Cum știi sigur?

Există vreun lucru pe care vrei să-l faci în loc să-L asculți pe Dumnezeu? Ești bun și blând cu animalele? Ești bucuros să asculți? Sau te bosumfli și ești nemulțumit?

Te enervezi când nu obții ce vrei? Dacă ții chiar și la un singur păcat, îți va distruge el viața? De ce ar trebui să spunem „Nu!” imediat ispitei?

În excursie la munte. Seria Micuța Amy: India (X). De Amy Sherrard

Aproape nimănui nu-i plac zilele foarte călduroase. În Bombay, unde trăiau Amy și părinții ei, în fiecare zi era foarte cald. Misionarii erau bucuroși că puteau să meargă, pe rând, în câte un loc răcoros la munte, timp de patru săptămâni în fiecare an.

Munții se aflau la mare depărtare de marele oraș în care locuiau Amy și familia ei, așa că se mergea cu trenul până acolo. Era o călătorie lungă, dar familia lui Amy se bucura de fiecare clipă. Mami pregătea întotdeauna gustări delicioase pe care le mâncau în timp ce priveau la peisajul care le trecea prin fața ochilor. În fiecare gară în care trenul oprea erau indieni care le vindeau pasagerilor deserturi și ceai în tren. Tati nu cumpăra nimic, pentru că alimentele acelea nu erau sănătoase.

Pe măsură ce parcurgeau tot mai mult din drum, aerul devenea din ce în ce mai răcoros, deoarece locomotiva aceea pufăitoare de fum negru îi ducea mai sus și tot mai sus. În fiecare an, ei se amuzau încercând să vadă care dintre ei avea să găsească primul un brad care creștea pe munte.

Când, în cele din urmă, coborau din tren, se aflau încă la mulți kilometri depărtare de locul în care aveau să-și petreacă vacanța. Mulți oameni mergeau călare pe cal sau în ceea ce în Bombay se numea dandee. Aceasta arăta ca o mică barcă ce avea câte un băț lung la fiecare capăt și putea ține cu ușurință două persoane. Oamenii plăteau ca să fie transportați în acest fel. Doi bărbați apucau de o margine și alți doi, de cealaltă margine.

Lui Amy îi plăcea mai mult când Tati alegea un cal și îi dădea și ei voie să încalece cu el. Îi plăcea mai mult să fie legănată încoace și-ncolo pe cal decât într- o dandee. Fiecare zdruncinătură o făcea pe Mami să se simtă rău, așa că era foarte bucuroasă atunci când ajungeau, în sfârșit, la locul în care urmau să stea. Când erau în vacanță, nimeni nu se grăbea. Mulți oameni foloseau bețe de drumeție – sau de trecking, cum se mai spune – când urcau sau coborau muntele, iar Amy avea și ea propriul băț. Cei din jur se amuzau când ea încerca să imite modul în care le foloseau adulții.

Uneori, dacă mergeau la cumpărături sau făceau o plimbare foarte lungă, Amy călătorea într- un coș kundy. Coșurile aveau aproximativ forma unui con de înghețată și încăpeau în ele multe produse cumpărate. Dar coșurile puteau să aibă în interior și o scândură pentru șezut, astfel încât copilașii puteau călători cu ele în loc să meargă pe jos. Bărbații le duceau în spate ca pe un rucsac.

Într-un an, când Amy și familia ei erau în vacanță, vremea s-a răcit foarte tare. Într-o dimineață, Mami a strigat:
— Amy, e timpul să te trezești! Ceva deosebit se întâmplă afară! Grăbește-te ca să nu pierzi!
— Ce se întâmplă? vru Amy să știe, în timp ce Mami o îmbrăca bine, dar Mami nu îi spunea.
— E o surpriză! O să vezi imediat despre ce este vorba, îi promise ea.

Amy îi auzea pe oamenii de afară vorbind și râzând. Când a ieșit și ea, Amy a făcut niște ochi mari în timp ce se uita în jur. Ce crezi că a văzut ea?