Cum Îl iubim pe Domnul

Israeliții erau adunați în jurul muntelui Sinai, ascultându- L pe Dumnezeu cum le vorbea. Mulți îngeri erau prezenți, dar, din cauza norului negru și gros, poporul nu Îl putea vedea nici pe El, nici pe îngeri. Aceasta a fost ocazia când Dumnezeu a venit cel mai aproape de israeliți, și ei s-au speriat. Dumnezeu este atât de mare, de puternic și de sfânt încât până și oamenii cei mai puternici și-au dat seama cât de mici erau în comparație cu El. Domnul dorea ca fiecare om să înțeleagă acest lucru, dar voia și ca ei să știe cât de mult îi iubea și că ei puteau să aibă încredere în El.

Dumnezeu le-a reamintit cu blândețe că El îi eliberase din sclavia cruzilor egipteni. Exodul 20:1,2 El făcuse pentru ei un drum uscat prin Marea Roșie și acoperise armata egipteană cu apă. Domnul demonstrase că El este singurul Dumnezeu adevărat și că niciunul dintre zeii egiptenilor nu avea vreo putere.

Domnul le reamintea israeliților că ei Îl cunoșteau deja ca protector și călăuză a lor. El era Acela care avea foarte mare grijă de ei și le dădea tot ce aveau nevoie în timp ce călătoreau prin pustiu, către noua lor casă din Canaan. Apoi, Dumnezeu a rostit Legea Lui – Cele Zece Porunci.

De ce le-a transmis Dumnezeu israeliților Legea Lui? El știa că, pe când erau sclavi în Egipt, mulți dintre ei uitaseră Legea Lui, precum și cât de important era ca ei să asculte de El. Prin faptul că a rostit Cele Zece Porunci cu însăși vocea Lui și Și-a arătat o parte din puterea și tăria Lui pe muntele Sinai, Dumnezeu a făcut clar faptul că nu dorea ca oamenii să-L uite niciodată, nici pe El, nici Legea Lui minunată, așa cum se întâmplase în trecut.

Dar experiența aceea a fost valabilă doar pentru israeliți? A fost Legea lui Dumnezeu dată doar pentru ei? Nu. Legea lui Dumnezeu și tot ce este scris în Biblie sunt pentru fiecare om din lumea întreagă. Dumnezeu le-a vorbit israeliților pentru că voia ca ei să respecte regulile Lui și să-i învețe și pe alții despre ele.

Legea lui Dumnezeu ne arată cum este El cu adevărat. Dumnezeu are o inimă mare, plină de iubire. Într-adevăr, Biblia spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Fiecare poruncă din Cele Zece ne spune ceva despre cum să fim iubitori ca Dumnezeu. Primele patru porunci ne învață cum să-L iubim pe Dumnezeu, iar ultimele șase, cum să-i iubim pe cei din jurul nostru.

Nu este minunat că Dumnezeu are doar 10 reguli simple? Însă ele acoperă fiecare aspect al vieții noastre. Doar Dumnezeu poate spune atât de multe în atât de puține cuvinte! În această săptămână vom studia primele trei porunci ale lui Dumnezeu.

Poporul asculta cu atenție în timp ce Dumnezeu rostea prima Lui poruncă. Citește-o în Exodul 20:3. Această regulă vorbește despre „alți dumnezei”. Ce este un dumnezeu? Un dumnezeu poate fi tot ceea ce noi iubim mai mult. Îl iubim pe Dumnezeu sau ceva la care ne gândim mai mult decât la viul Dumnezeu din cer – prieteni, jucării sau chiar noi înșine.

Dumnezeul cel viu din cer este Creatorul. El a făcut totul: pomii și florile, animalele și toți oamenii și îngerii. El face ca inima noastră să bată și ca plămânii noștri să respire toată ziua și toată noaptea. Și, pentru că ne-a creat, El este singurul Dumnezeu căruia trebuie să ne închinăm.

Dumnezeu vrea ca noi să-L iubim pe El mai presus de toate. Biblia spune că noi ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru, cu toată puterea noastră și cu toată mintea noastră. Luca 10:27 Când facem acest lucru, noi respectăm prima poruncă. Cum putem ști dacă iubim ceva mai mult decât Îl iubim pe Dumnezeu? Putem să ne punem câteva întrebări nouă înșine. [Notă: Folosește alte exemple, după caz.]

Să presupunem că îți place să te uiți la desene animate. Te poți întreba: „Faptul că mă uit la desene animate mă face să-L iubesc pe Dumnezeu mai puțin? M-aș uita mai degrabă la televizor decât să citesc povestiri din Biblie sau să avem altarul familial? Mă uit la tabletă în loc să ascult de Dumnezeu sau de părinții mei?”

Dacă răspunzi cu „da” la oricare dintre aceste întrebări, atunci ce trebuie să faci? 1 Ioan 1:9 Acest verset spune că Dumnezeu ne poate ajuta să ascultăm de toate poruncile Lui? 

După aceea, Dumnezeu a rostit cea de-a doua poruncă. Citește prima parte din ce a spus El în Exodul 20:4,5. Această regulă ne spune să nu ne închinăm la imagini sau la idoli. Idolii îi determină pe oameni să se gândească mai puțin la Dumnezeu prin faptul că le îndepărtează gândurile de la El și le dau idei greșite despre cum este Dumnezeu. Așa ceva este foarte grav și Dumnezeu spune că este păcat. Dar în multe locuri, oamenii fac idoli din metal, din lemn sau chiar din noroi și paie. De obicei, idolii sunt urâți. Cu toate acestea, oamenii fac plecăciuni și se închină înaintea lor. De asemenea, ei le aduc idolilor lor daruri din flori, mâncare și bani.

Dar tu știi de ce oamenii le oferă daruri idolilor lor? Pentru că se tem că dumnezeii lor le vor face rău dacă nu le dau cadouri. Le este frică, pentru că, atunci când se închină la idoli, oamenii se închină în realitate lui Satana. Acest lucru îi face să semene mai mult cu Satana. Și lui Satana îi place întotdeauna să îi rănească pe oamenii care se închină lui și să-i sperie.

Dar Dumnezeu iubește pe absolut toată lumea. El nu vrea ca oamenii să fie speriați sau răniți de Satana, așa că îi avertizează să nu își facă idoli sau să se închine la ei. Pot idolii sculptați din lemn, din piatră sau metal să ne ajute? Nu. Ei nu pot nici măcar să vadă sau să audă. Dar Dumnezeul cel viu din cer vede, aude și ne ajută. Poți să citești mai mult despre acest lucru în Psalmii 115:1-11.

Am învățat despre a doua poruncă, ce ne spune că Dumnezeu nu vrea ca noi să ne facem idoli și să ne închinăm la ei. În a doua parte a poruncii, Dumnezeu ne spune de ce: „Căci Eu, Domnul Dumnezeul Tău, sunt un Dumnezeu gelos.” Acest lucru înseamnă că Dumnezeu ne iubește atât de mult încât nu vrea ca noi să suferim închinându-ne la Satana și ascultând de el. Apoi, versetul continuă: „care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”. Ce înseamnă aceasta?

Când tații și mamele se închină la idoli, de obicei și copiii lor învață să se închine la idoli. Apoi, când aceștia cresc și au și ei copii la rândul lor, copiii lor îi imită și se închină la idoli. Și la fel se întâmplă și în cazul altor lucruri greșite pe care le fac părinții.

Ce ne spune ultima parte a poruncii despre Dumnezeu? Exodul 20:6 Lui Dumnezeu Îi place să fie plin de milă. Aceasta înseamnă că Lui Îi face plăcere să ne ierte păcatele și să ne ajute să ascultăm. Dacă alegem să ascultăm de El, Dumnezeu ne va păzi și ne va face fericiți.

Dumnezeu vrea să-i ajute pe toți oamenii să asculte, ca să fie cu adevărat fericiți. Însă El nu ne va forța să-L ascultăm. Depinde de noi dacă alegem să-L iubim pe Dumnezeu și să Îi cerem să ne ajute.

Oamenii au continuat să asculte în liniște în timp ce Dumnezeu rostea cea de-a treia poruncă a Lui. Citește-o în Exodul 20:7. În această poruncă, Dumnezeu ne spune să fim întotdeauna respectuoși când pronunțăm numele Lui. Niciodată nu ar trebui să ne batem joc de numele Lui. Nici chiar când ne rugăm nu ar trebui să continuăm să-I pronunțăm numele prea des. Nu este o dovadă de respect, nu-i așa?

De asemenea, a treia poruncă a lui Dumnezeu ne spune să nu folosim cuvinte urâte. Ai auzit vreodată pe cineva rostind numele lui Dumnezeu într-un mod greșit? Dacă ai auzit astfel de cuvinte, Dumnezeu te poate ajuta să nu le repeți și tu. Dar, dacă nu ai auzit niciodată un cuvânt nepotrivit, atunci poți să fii recunoscător. Este bine ca nici măcar să nu auzim asemenea cuvinte.

Și mai este un mod prin care mulți calcă această poruncă. Dumnezeu spune că nu ar trebui să luăm numele Lui în deșert. „A lua în deșert” înseamnă „fără rost” sau „degeaba”. Unii oameni care zic despre ei că sunt creștini se poartă foarte frumos când ceilalți oameni îi privesc. Dar, când sunt acasă, ei țipă unul la altul, se uită la programe TV nepotrivite și nu ascultă de părinți. Ei iau numele lui Dumnezeu „în deșert” pentru că doar se prefac a fi creștini.

Dumnezeu ne ajută să ne dăm seama când nu ascultăm de Legea Lui. De aceea ar trebui să Îi fim foarte recunoscători că ne ajută să învățăm să ne asemănăm mai mult cu El. Poate El să ne ierte și să ne ajute să facem ce e bine? Bineînțeles că poate! Iuda 24

Îi forțează Dumnezeu vreodată pe oameni să asculte de El? Ar trebui să spunem vreodată cuvinte urâte? Ar trebui să ascultăm sau să citim lucruri în care se folosesc cuvinte nepotrivite? Care ar fi alți dumnezei pe care îi slujesc oamenii?
Cum putem să fim plini de respect și venerație la altarul familial și în biserică? De ce Dumnezeu ne lasă întotdeauna să alegem să-L iubim și să ascultăm de El?
De ce ne iubește Dumnezeu atât de mult chiar și când greșim? Există ceva acasă la noi care face ca familia noastră să Îl iubească mai puțin pe Dumnezeu?

Motanul Nocturnel - Partea VIII. De Amy Sherrard

...un pisoi care a locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Filipine.

Mami și Tati, împreună cu Bunica se acomodaseră și începuseră deja lucrul. Tati avusese grijă ca acel corn rupt al bivolului filipinez sculptat să fie atât de bine pus la locul lui încât să nu mai cadă. Acum sosise vremea ca Nocturnel să fie iarăși împreună cu ei.

Într-o zi, ușa de la intrare s-a deschis și o mână s-a întins și l-a lăsat pe Nocturnel pe podea. — Ia uite-l pe Nocturnel! râseră misionarii în timp ce se îndreptau spre el. Acesta avea o fundiță de un roșu aprins în jurul gâtului și stătea pe loc în timp ce se uita în jur. Deodată zări bivolul sculptat. Imediat, Nocturnel s-a dus la el, și-a ridicat lăbuța și a lovit cornul pe care reușise mereu să-l doboare. Când a văzut că nu a căzut, Nocturnel a părut nedumerit. Apoi s-a întors și a sărit în același loc în care stătea mereu și se uita la ce se întâmpla afară. Se comporta de parcă nu ar fi fost niciodată plecat.

Bunica auzise totul despre Nocturnel și au devenit cei mai buni prieteni. Când și-a terminat studiile pentru a deveni asistentă medicală, Sherry a venit acasă, în Filipine, pentru a se odihni o vreme și a fi cu familia. Tuturor le era dor de Dena, dar îi trimiteau multe scrisori. Într-o zi, Nocturnel nu părea la fel de zburdalnic ca de obicei. Părea să fie din ce în ce mai leneș. Membrii familiei se întrebau care era problema. Sherry, Mami și Tati erau cu toții asistenți medicali, iar Bunica avusese grijă de mulți oameni bolnavi. Însă niciunul dintre ei nu reușea să înțeleagă care era problema cu prețiosul lor animal de companie. În cele din urmă s-au hotărât să-l ducă pe Nocturnel la un medic veterinar priceput. Doctorul l-a examinat cu atenție, apoi a spus:
 

— Îmi pare rău, dar nu pot face nimic pentru a-l ajuta. Sherry și Mami sufereau foarte mult după el. Doctorul spunea de fapt că Nocturnel urma să moară.
— Îl va durea tare? au vrut cu toții să știe. Nu ar fi mai bine să îi facem o injecție și să moară în somn? Doctorul le-a spus că Nocturnel nu va suferi, așa că familia Sherrard a hotărât să-l ia acasă și să-l facă să se simtă cât mai bine.

Câteva zile mai târziu, Sherry a strigat-o pe Mami:
— Nocturnel este în cadă și a murit! Întreaga familie era foarte tristă. Nocturnel fusese animalul lor special de companie pentru mai mult de șapte ani, și acum murise. Au săpat o groapă adâncă lângă zidul din spatele casei unde îl găsiseră.
Cu delicatețe, Sherry și Mami l-au învelit și l-au pus într-o cutie drăguță. Au pus cutia în groapă și au acoperit-o cu pământ. Și Tati, și Bunica erau triști. Cine știe, poate că în cer Isus are animale de companie care ne vor întâmpina ca animalele dragi pe care le-am avut noi aici.
Dar, orice ne-ar fi pregătit El acolo, știm că totul va fi și mai bun decât orice putem visa noi acum. Ce minunat!