Nadab şi Abihu

Text de memorat

„Să nu beți vin, nici băuturi amețitoare.” (Leviticul 10:9)

Frumosul cort al întâlnirii cu Dumnezeu era terminat. Dumnezeu îi spusese lui Moise să îl asambleze în mijlocul taberei israeliților și să lase un spațiu întins în jurul lui. Niciun israelit nu putea să-și ridice cortul acolo. De ce?

Să ne gândim la istoria lui Adam și a Evei. Îți amintești că Dumnezeu venea să-i viziteze în fiecare zi? Dar, după ce au păcătuit, ei au trebuit să iasă din grădină, care era casa lor, și Dumnezeu nu a mai putut să îi viziteze ca până atunci. De ce? Isaia 59:2

Păcatul i-a separat pe Adam și pe Eva de Dumnezeu. Păcatul îi separă întotdeauna pe oameni de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sfânt. Dar Dumnezeu îi iubește pe oameni și nu vrea să stea departe de noi. Așa că a făcut un plan ca să îndepărteze păcatele noastre, ca să putem fi iarăși aproape de El. Matei 1:21,23 Sacrificarea mieilor și alte lucruri care aveau loc în cortul întâlnirii ne ajută să înțelegem modul în care Dumnezeu realizează acest lucru.

Fiindcă prezența lui Dumnezeu se afla în sanctuar, și sanctuarul era sfânt. Așadar, Dumnezeu i-a spus lui Moise că israeliții trebuiau să își ridice corturile în afara spațiului mare din jurul sanctuarului. Dumnezeu este foarte curat și ordonat și i-a învățat și pe israeliți să fie la fel. Corturile lor erau aranjate cu grijă – fiecare seminție și fiecare familie aveau locul lor în care să-și ridice cortul. De asemenea, poporul trebuia să păstreze tabăra absolut curată și ordonată.

Este casa ta ordonată și curată?

După ce sanctuarul a fost consacrat lui Dumnezeu, Moise i-a consacrat pe Aaron și pe cei patru băieți ai lui ca preoți. Aceștia, la fel ca pastorii noștri de astăzi, le arătau oamenilor cum să se închine la Dumnezeu. Deci era foarte important ca preoții să dea un exemplu bun de ascultare de tot ce spunea Dumnezeu.

Dar toți oamenii ar trebui să asculte de Dumnezeu. Atunci de ce era deosebit de important ca preoții să asculte de El? Să stăm și să ne gândim un pic. Cine se uita la ei să vadă dacă ascultau de Dumnezeu? Tot poporul. Dacă preoții ascultau, ceilalți oameni vedeau cât de important este să facă ce spune Domnul. Dar, dacă preoții erau neascultători, ceilalți israeliți ar fi zis că nu trebuiau să asculte nici ei și ar fi urmat exemplul greșit al preoților.

Dumnezeu le-a spus preoților cu exactitate ce să facă în sanctuar – cum să sacrifice animalul de jertfă, ce fel de ulei să ardă în sfeșnic și multe alte lucruri. Găsim o parte dintre regulile interesante în Leviticul 24:5-9. Una dintre reguli era despre arderea tămâii. Dumnezeu le-a spus că trebuie să se folosească doar foc sfânt la arderea ei. Îți amintești cine a aprins focul acela? Dumnezeu. Deci focul era sfânt. Ei nu trebuiau să folosească niciodată foc obișnuit de la focurile pe care le aprindeau în tabără sau în alte locuri.

Prin separarea lucrurilor sfinte de cele obișnuite, de zi cu zi, Dumnezeu îi învăța pe copiii lui Israel să fie respectuoși. Este încă respectul important și astăzi?

Ieri am învățat că Dumnezeu le-a dat preoților reguli stricte cu privire la sanctuar. Erau greu de ținut? Nu. Dar era important ca ei să le respecte pe toate? Da!

Toți preoții făceau parte din familia lui Aaron, fratele lui Moise. Cei patru fii ai lui Aaron erau preoți și Aaron era marele-preot. Aceasta însemna că el era conducătorul tuturor preoților. Marele-preot avea o lucrare specială de făcut, și anume să vorbească cu Dumnezeu și să îi învețe pe israeliți cum avea Isus să-i salveze de păcat. Și el era singurul care putea intra în Locul Preasfânt al sanctuarului, adică în Sfânta Sfintelor.

Nadab și Abihu erau doi dintre fiii lui Aaron. Tatăl lor îi iubea, dar nu i-a iubit suficient de mult încât să-i învețe să-l respecte și să asculte de el. Când erau mici, Aaron îi lăsase pe băieții lui să facă ce voiau ei. Crezi că s-au comportat altfel când s-au făcut oameni mari? O, nu! Chiar mai rău! Pentru că nu învățaseră să-l respecte și să-l asculte pe tatăl lor, nu învățaseră nici să-L respecte pe Dumnezeu și să asculte de El. Cât este de important ca toți copiii să învețe să asculte de părinții lor!

Nadab și Abihu s-au gândit că nu va fi nicio problemă să facă doar o parte din ceea ce spusese Dumnezeu, iar restul să facă după cum voiau ei. Dar era aceasta ascultare adevărată de Dumnezeu? Nu, nu era! Este vreodată o idee bună să facem ce vrem noi în loc să facem ce spune Dumnezeu? Proverbele 14:12

Învățăm despre problema lui Nadab și Abihu. Îți amintești care era? Când fuseseră mici, tatăl lor, Aaron, nu îi învățase să-l respecte sau să fie ascultători. Așa că, acum, chiar dacă erau preoți, ei nu Îl respectau și nu Îl ascultau nici pe Dumnezeu. Și cine se uita la ei? Toți israeliții – băiețeii, fetițele și adulții.

O parte din lucrarea preoților era să ardă tămâie într-o cădelniță în timp ce poporul se ruga lui Dumnezeu. Cădelnița era un castronel de metal umplut cu cărbuni aprinși. Ea era legată cu un lanț pentru ca preotul să o poată ține fără să se ardă. Preoții ardeau tămâie în cădelniță ca să răspândească un miros plăcut. Îți amintești ce fel de foc le-a spus Dumnezeu preoților să folosească? Doar foc sfânt, sacru, pe care Dumnezeu îl aprinsese.

O altă misiune care le revenea preoților era aceea de a-i învăța pe oameni să fie respectuoși și ascultători când se închinau la Dumnezeu. Cea mai bună modalitate de a face lucrul acesta era să fie ei înșiși mereu un exemplu.

Dar, într-o zi, Nadab și Abihu au făcut o alegere foarte greșită. În mod nesăbuit, ei au băut alcool și mintea lor a devenit confuză. Ei nu mai puteau să facă deosebire între bine și rău sau între lucrurile sfinte și cele obișnuite, de zi cu zi. Alcoolul îi face rău creierului? Ar trebui să bem vreodată așa ceva? Proverbele 20:1

Într-o zi, Nadab și Abihu au făcut un lucru foarte rău. Au băut niște alcool și mintea li s-a tulburat. Apoi, în timp ce israeliții erau adunați în jurul sanctuarului ca să se roage și să se închine lui Dumnezeu, Nadab și Abihu au început să ardă tămâie. Dar, fiindcă alcoolul le tulburase mintea, nu le-a mai păsat că trebuie să asculte de Dumnezeu. Leviticul 10:1

În loc să pună foc sfânt în cădelnițele lor, așa cum spusese Dumnezeu, Nadab și Abihu au luat foc dintr-un alt loc ca să ardă tămâie. Oamenii care veniseră să se închine probabil că se întrebau ce urma să li se întâmple acelor preoți neascultători. Le va scuza Dumnezeu păcatul? Biblia ne spune ce s-a întâmplat. Leviticul 10:2 Sub privirile oamenilor, un foc de la Dumnezeu a venit și i-a omorât pe Nadab și Abihu. Păcatul este un lucru grav, nu-i așa?

Israeliții trebuie să fi fost șocați. Și cum crezi că s-a simțit Aaron? Și-a dorit prea târziu ca să-i fi ajutat pe băieții lui să învețe ascultarea de mici! Moise a chemat doi bărbați ca să-i ia pe Nadab și Abihu. De asemenea, Moise i-a spus lui Aaron că nu trebuia să plângă.

Era dureros pentru Aaron, dar la fel de greu a fost și pentru Dumnezeu că a trebuit să-i pedepsească pe copiii Lui din cauza neascultării lor! Acum însă, toți știau că Dumnezeu nu era mulțumit cu ceea ce Nadab și Abihu făcuseră. Ei știau că Dumnezeu nu putea să scuze păcatul și că e cu adevărat important să fim respectuoși și ascultători.

Să discutăm despre motivul pentru care au murit Nadab și Abihu. Acești doi bărbați nu Îl ascultaseră pe Dumnezeu și mulți din popor știau acest lucru. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi pedepsit, mulți israeliți s-ar fi gândit că nu e important să asculți de tot ce spune Dumnezeu. Și aceasta ar fi foarte grav.

Păcatul lui Nadab și Abihu a fost deosebit de grav pentru că ei erau preoți. Ei lucrau în sanctuar și cunoșteau regulile lui Dumnezeu. Cândva, chiar fuseseră aproape de Dumnezeu pe muntele Sinai, împreună cu Moise. Ei știau foarte bine ce trebuiau să facă, așa că Dumnezeu nu putea să le scuze păcatul. Nu este suficient să facem doar o parte din ce știm că e bine.

De asemenea, ceea ce li s-a întâmplat lui Nadab și Abihu demonstrează și cât de greșit este să bem alcool. Mintea lor confuză nu a putut să deosebească binele de rău. Pedeapsa lor este o avertizare pentru noi că nu ar trebui să facem niciun lucru care ne-ar îngreuna ascultarea de Dumnezeu.

Dumnezeu a vorbit cu Aaron despre consumul de alcool. Ce a spus El? Leviticul 10:8-11 Este acesta un sfat bun pentru noi? Da. Cu toții avem nevoie de minți limpezi ca să putem asculta de Dumnezeu.

Fiindcă Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, i-a pedepsit pe Nadab și Abihu, mulți oameni nu au mai repetat păcatul lor. Dumnezeu vrea ca și noi să învățăm din experiența lui Nadab și Abihu. Haideți să alegem să ascultăm de Dumnezeu, așa cum spune textul nostru de memorat, și să nu bem niciodată bere, vin sau orice altceva care conține alcool.

Cum poți să le arăți respect lui mami și tati? Dacă înveți să îi respecți pe părinții tăi, vei învăța și cum să-L respecți pe Dumnezeu și să-L asculți?

Este important să asculți tot ce îți spun părinții – nu doar o parte? Există și alte lucruri, în afară de alcool, care ne pot face rău în corp? Care sunt acelea?

Ar trebui să bem alcool sau să facem ceva ce ne-ar răni corpul sau mintea? Nu uita: Dumnezeu te iubește, și ascultarea de legile Lui înțelepte îți aduce întotdeauna fericire.

Diaby vine să ajute. Seria Micuța Amy: India (VI). De Amy Sherrard

Mami angajase un bucătar și un ajutor indian. Familia lui Amy avea mereu mulți musafiri și mesele pe care le pregătea el erau foarte gustoase. Dar Mami nu putea înțelege de ce el se plângea mereu că ea nu îi dădea alimente suficiente pentru toată lumea.

Noul ajutor purta mereu un turban pe cap. Acesta este un fel de pălărie făcută dintr-o bucată lungă de pânză. Bărbații își răsuceau pânza în jurul capului într-un mod ciudat, lăsând un spațiu gol și mare în centru. Într-o zi, Mami avea musafiri la masă și planificase să gătească mazăre și orez ca parte din meniu. Ajutorul iarăși s-a plâns că nu era suficientă mâncare. Însă unul dintre musafiri era indian și asculta cu atenție.
— Ajutorul dumneavoastră minte, îi spuse lui Mami.
— Minți! Tu furi mâncare! îl acuză el pe ajutorul indian. Ajutorul s-a supărat și s-a certat cu musafirul. Îi spuse acestuia că nu mințea și nici nu fura. Continua să spună că Mami nu îi dădea niciodată suficiente alimente pentru toți musafirii.

Apoi, musafirul a întins repede mâna și i-a dat jos turbanul de pe cap. Ajutorul a încercat să prindă turbanul înainte să cadă, dar era prea târziu. Boabe de mazăre și orez i s-au vărsat pe cap și peste tot pe jos. Părea așa de amuzant că Mami cu greu s-a abținut să nu râdă. Dar ea își păstră o față serioasă în timp ce-i spunea că nu e bine niciodată să minți. Apoi îi spuse că nu mai putea să lucreze pentru ea. Mami avea încă nevoie de un ajutor de nădejde. Dar cum să găsească unul? L-a rugat pe Dumnezeu să o ajute. Apoi, într-o zi, a auzit despre o indiancă în vârstă ale cărei fete organizau studii biblice cu oamenii. Cei care o cunoșteau spuneau că este un ajutor foarte bun. Așa că Mami a rugat-o să vină la apartament ca să poată vorbi cu ea.

Numele femeii era Diaby. O, cât de mult își dorea Mami ca ea să fie ajutorul potrivit! Când Diaby a venit să vorbească cu Mami, Amy s-a uitat la ea, Diaby și-a întins mâinile, iar Amy s-a dus direct la ea. Femeia a luat-o pe fetiță și a așezat-o pe genunchii ei, iar Mami și-a dat seama pe loc că cele două se împrieteniseră.

Curând după aceea, Diaby s-a mutat cu ei în casă, ca și când ar fi făcut parte din familie. Ea îi iubea pe toți, și toți o iubeau pe ea, alături de care a rămas toți cei cinci ani pe care i-au petrecut în India.

Amy se simțea mereu în siguranță în serile în care părinții ei se întorceau acasă târziu din vizitele pe care le făceau diferiților oameni. Diaby obișnuia să întindă pe jos, chiar lângă patul lui Amy, salteaua pe care dormea și rămânea acolo până ce Tati și Mami ajungeau acasă.