Odihna Sabatului

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea este Sabatul, _____. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este ____ în toate locuințele voastre.” (Leviticul 23:3)

Auzim tot felul de argumente împotriva Sabatului zilei a șaptea, nu-i așa? De la ideea că Isus a schimbat Sabatul cu duminica sau că l-a anulat la aceea că Pavel sau apostolii au înlocuit Sabatul zilei a șaptea cu duminica, în cinstea învierii, și multe altele. În ultimii ani, unele argumente au devenit mai sofisticate, pretinzând, de exemplu, că Isus este odihna noastră de Sabat și, prin urmare, nu trebuie să sfințim ziua de Sabat sau oricare altă zi. Și, desigur, va exista întotdeauna argumentul, oricât de ciudat este, că odihnindu-ne în ziua de Sabat noi căutăm cumva să ajungem în cer prin puterile noastre. Pe de altă parte, unii creștini au devenit mai interesați de noțiunea de odihnă, de o zi de odihnă, și, deși susțin că acea zi este duminica sau că nu contează care este, au adoptat ideea biblică de odihnă și faptul că ea este importantă. Bineînțeles, ca adventiști de ziua a șaptea înțelegem perpetuitatea Legii morale a lui Dumnezeu și faptul că ascultarea de porunca a patra nu ne ajută să ajungem în cer mai mult decât ascultarea de porunca a cincea, a șasea, prima sau oricare alta dintre cele zece. Săptămâna aceasta ne vom ocupa mai mult de odihna pe care Dumnezeu ne-a dat-o în porunca Sabatului și de motivul pentru care ea este importantă.

 

Dintre toate Cele Zece Porunci, doar a patra începe cu expresia verbală „adu-ți aminte”. Nu avem „adu-ți aminte să nu furi” sau „adu-ți aminte să nu poftești”. Este doar „adu-ți aminte de ziua de odihnă…”. Ideea „aducerii-aminte” presupune o istorie, faptul că în trecut s-a întâmplat ceva de care trebuie să ne aducem aminte bine. Când ne aducem aminte, facem conexiuni cu trecutul și „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești” trasează o linie dreaptă înapoi chiar până la săptămâna Creațiunii.

1. Cum ne învață versetele de mai jos despre cât de unici suntem noi, oamenii, și cât de radical diferiți suntem de restul creaturilor pământești ale lui Dumnezeu? De ce este important să înțelegem această distincție? Geneza 1:26; Geneza 9:6 

Când ne gândim la Creațiune, ne aducem aminte că suntem creați după chipul lui Dumnezeu, ceva ce nu se spune despre nimic altceva din toată creația. Ca ființe umane, este evident că suntem radical diferite de oricare altă creatură de pe planetă, indiferent cât de mult material genetic avem în comun cu unele animale. Și, contrar concepției evoluționiste, nu suntem simple maimuțe avansate sau niște versiuni mai evoluate ale unor primate primitive. Ca oameni creați după chipul lui Dumnezeu, suntem unici în mijlocul a tot ce a creat Dumnezeu în această lume.

2. Cum ne reamintește istoria creării lumii de relația noastră cu creația? Geneza 2:15,19

Înțelegerea faptului că Dumnezeu a creat și lumea noastră ne reamintește de propria responsabilitate față de creație. Noi trebuie să „stăpânim” peste ea. A o stăpâni nu înseamnă a o exploata. Trebuie să stăpânim în calitate de regenți ai lui Dumnezeu. Trebuie să interacționăm cu lumea naturală așa cum ar face-o Dumnezeu. Da, păcatul a stricat și a încurcat totul, dar pământul acesta este în continuare creația lui Dumnezeu și nimic nu ne dă dreptul de a-l exploata, mai ales în detrimentul celorlalte ființe umane, așa cum se întâmplă adesea. În ce fel păzirea Sabatului ne conștientizează de faptul că trebuie să fim buni administratori ai mediului înconjurător?

După cum am văzut deja, Sabatul nu arată doar spre zilele Creațiunii, ci spre mai mult decât atât. A doua oară când auzim Cele Zece Porunci este când Moise trece în revistă cei patruzeci de ani ai poporului Israel prin pustie. De data aceasta, propoziția care introduce motivul pentru ținerea Sabatului nu este despre Creațiune, ci mai degrabă despre eliberarea din robia Egiptului (Deuteronomul 5:12-15). Și, cu toate că astăzi nu suntem sclavi în Egipt, toți putem să ne confruntăm cu un alt gen de sclavie, una care, în anumite privințe, poate fi la fel de apăsătoare.

3. Cu ce alte forme de sclavie ne confruntăm astăzi? Geneza 4:7; Evrei 12:1 și 2 Petru 2:19 

Sabatul este celebrarea eliberării din tot ce ne ține în robie. În Sabat ni se reamintește că există eliberare de păcat, nu prin puterea noastră, ci prin puterea lui Dumnezeu, care ne este oferită prin credință. De asemenea, ni se reamintește că este o libertate pe care nu noi am câștigat-o. Întâi născuții israeliților au fost salvați prin sângele mielului mânjit pe ușorii casei în seara dinaintea ieșirii lor din Egipt (Exodul 12). Noi am fost salvați prin sângele Mielului, iar acum trebuie să umblăm în libertatea care este a noastră în Hristos Isus.

4. Ce spune Pavel în versetele de mai jos și care poate fi asociat cu ce ni s-a dat prin Sabat? Romani 6:1-7 

Prin chiar formularea din Deuteronomul 5:15 – „Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins” – i se reamintește poporului că a fost salvat doar prin lucrarea și prin puterea lui Dumnezeu. Cu cât mai mult ar trebui ca noi, creștinii, să înțelegem că lucrarea și puterea lui Hristos sunt cele care ne-au salvat din păcat! Porunca Sabatului ne spune să ne odihnim în mântuirea pe care Dumnezeu a câștigat-o pentru noi prin brațul Lui puternic. Suntem eliberați din strădaniile noastre de a atinge neprihănirea atunci când ne amintim că Dumnezeu este Creatorul nostru și că ne putem încrede în El și pentru a ne re-crea și a ne elibera chiar acum din sclavia păcatului, dacă suntem dispuși să-L lăsăm să lucreze în noi.

Care a fost experiența ta cu robia păcatului? Cum putem învăța să ne însușim făgăduințele care ne-au fost date în Isus în legătură cu eliberarea din ea?

5. Ce ne spune versetul acesta despre statutul Israelului antic? Exodul 19:6 

Israelul fusese chemat din Egipt ca să fie poporul legământului lui Dumnezeu, națiunea prin care Evanghelia să fie răspândită în lume. Fără îndoială, copiii lui Israel au fost obiectul grijii speciale a lui Dumnezeu; lor li s-au acordat privilegii deosebite și, în același timp, responsabilități speciale.

6. Ce ne învață următorul text despre modul în care îi privește Dumnezeu pe ceilalți oameni, în afară de evrei? Exodul 23:9,12 

Universalitatea Sabatului este un aspect care le scapă multora. Bineînțeles, eroarea cea mai răspândită este că Sabatul a fost valabil doar pentru evrei, o eroare demascată în primele capitole ale cărții Geneza. La urma urmei, Dumnezeu i-a creat pe toți oamenii; așadar, toți oamenii ar trebui să-și aducă aminte de ziua de Sabat. Deși ar trebui să nu uităm niciodată ce reprezintă Sabatul pentru noi, ar fi bine să ne amintim și de ceea ce ar trebui să ne spună el despre alții. Într-un anumit sens, faptul de a ne odihni și a avea o relație cu Creatorul și Răscumpărătorul nostru ne va conduce automat să-i vedem pe ceilalți cu alți ochi, și anume, ca ființe create de același Dumnezeu de care am fost și noi creați; iubiți de același Dumnezeu care ne iubește și care a murit atât pentru noi, cât și pentru ei. După cum am văzut (Exodul 20:10; Deuteronomul 5:14), robii, străinii, chiar și animalele ar trebui să aibă parte de odihna Sabatului. Faptul că și străinii care erau împreună cu ei (chiar și cei care nu erau încă părtași la făgăduințele legământului încheiat cu Israel) trebuiau să se bucure de odihna de Sabat spune mult. Ființele umane, și nici animalele, nu ar trebui să fie vreodată exploatate sau abuzate. În fiecare săptămână trebuia să i se reamintească poporului evreu, și nouă, cât de multe avem în comun cu ceilalți oameni. Chiar dacă noi ne bucurăm de binecuvântări și de privilegii de care ceilalți nu se bucură, trebuie să ne amintim că suntem chemați să-i tratăm cu respect și cu demnitate. Cum ar putea faptul că tu respecți Sabatul să devină o binecuvântare și o mărturie pentru cei care nu-l respectă?

În lumea Noului Testament, liderii religioși făcuseră o adevărată povară din păzirea Sabatului. Erau nenumărate interdicții și reguli stabilite care să ajute la sfințirea lui. Acestea includeau interdicții împotriva legării sau dezlegării unui lucru, separării a două fire, stingerii focului, transportării unui obiect între un domeniu privat și unul public sau transportării unui lucru în spațiul public pe o distanță mai mare decât limita stabilită.

7. Ce acuzație I se aduce lui Isus în Ioan 5:7-16

Ignorând complet minunea uluitoare pe care Isus o făcuse și eliberarea de boală pe care o adusese în viața acelui om, liderii erau obsedați de faptul că omul vindecat își căra patul în public într-o zi de Sabat. În loc să vadă modul în care „Domnul Sabatului” (Matei 2:28) folosea această zi specială, conducătorii religioși erau hotărâți să țină la regulile și la reglementările lor. Trebuie să avem grijă să nu facem și noi greșeli asemănătoare în contextul în care trăim astăzi.

8. Cum prezintă Isaia 58:2,3 agenda lui Dumnezeu în ce privește păzirea Sabatului? 

Dumnezeu nu dorește o închinare searbădă sau o tăcere pioasă. El vrea să-Și vadă poporul implicat în viața altor oameni, mai ales a celor obidiți și marginalizați. Isaia explică acest lucru foarte clar în pasajul următor: „«Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi duce pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov», căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13,14). A căuta să ne facem „gusturile” noastre (sau „treburile noastre”, Isaia 58:13) este echivalent cu „a călca în picioare Sabatul”. Agenda oamenilor nu face parte din idealul lui Dumnezeu despre Sabat. Mai degrabă, suntem invitați să-i căutăm pe cei care se luptă cu greutățile, care sunt captivi, care sunt înfometați și goi, care umblă în întuneric și ale căror nume nimeni nu pare că și le amintește. Mai mult decât oricare altă zi, Sabatul ar trebui să ne scoată din noi înșine și din propriul egoism și să ne determine să ne gândim mai mult la alții și la nevoile altora decât la noi și la nevoile noastre.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anglia aștepta o invazie iminentă din partea armatei germane. S-au făcut pregătiri pentru a apăra insula pe cât posibil. Au fost amenajate fortificații suplimentare pe plajă. Cu siguranță, străzile i-ar fi oferit dușmanului cele mai rapide rute către obiectivele lui și, prin urmare, au fost instalate blocaje în punctele strategice. Astfel, autoritățile englezești au făcut un lucru ciudat. Pentru a-l încetini și a-l induce în eroare pe vrăjmaș, indicatoarele de cale ferată au fost îndepărtate și semnele de circulație au fost date jos. Marcajele gravate în piatră sau pe clădiri nu au putut fi demolate, dar au fost acoperite cu ciment. Semnele sunt importante. Ele servesc drept indicatoare și călăuze. În epoca dinaintea apariției GPS-ului, cu toții aveam hărți și eram atenți la semne.

9. Pentru ce este Sabatul un semn? În ce fel putem aplica astăzi la noi înșine ce scrie în versetele de mai jos, ca oameni care credem în perpetuitatea Legii lui Dumnezeu? Exodul 31:13,16,17

Deși cuvintele acestea au fost rostite în special pentru Israelul antic, noi, cei care suntem ai lui Hristos, suntem „sămânța lui Avraam, moștenitori prin credință” (Galateni 3:29), iar astăzi Sabatul rămâne un semn între Dumnezeu și poporul Său. Exodul 31 arată că Sabatul este un semn al legământului veșnic al lui Dumnezeu (Exodul 31:16,17). Acest semn ne ajută să Îl „cunoaștem” pe Creatorul și Răscumpărătorul nostru, pe Cel care ne sfințește. Este ca un steag care se ridică la fiecare șapte zile și servește drept semn care ne ajută să ne aducem aminte, din moment ce avem tendința de a uita. Sabatul lui Dumnezeu este o aducere-aminte constantă a originilor noastre, a eliberării noastre, a destinului nostru și a responsabilității noastre față de cei disprețuiți și marginalizați. De fapt, Sabatul este atât de important, încât, în loc să venim noi la el, vine el la noi în fiecare săptămână, fără nicio excepție – o aducere-aminte continuă despre cine suntem, Cine ne-a creat, ce face El pentru noi acum și ce va face în cele din urmă, când va făuri ceruri noi și un pământ nou. Un Dumnezeu sfânt îi invită pe partenerii Săi umani să aibă în vedere ritmul care guvernează tot ceea ce contează cu adevărat – relația mântuitoare dintre Creator și creația Sa. În fiecare săptămână, cu puterea și cu autoritatea care vin de la Dumnezeu, ni se poruncește să intrăm în odihna care ni s-a dat fără plată în Hristos Isus, „Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea” (Evrei 12:2, traducere după, KJV).

Cum poți învăța să ai o experiență mai profundă cu Dumnezeu în timpul Sabatului?

„Pe tot parcursul săptămânii, noi trebuie să avem în minte ziua de Sabat și să ne pregătim să o respectăm conform poruncii. Nu este suficient să păzim Sabatul în mod legalist.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 6, p. 353 „Tot cerul păzește Sabatul, dar nu într-un mod nepăsător, indolent. În această zi, toate energiile sufletului trebuie să fie trezite, deoarece urmează să ne întâlnim cu Dumnezeu și cu Hristos, Mântuitorul nostru. Îl putem vedea pe Domnul prin credință. El dorește cu ardoare să învioreze și să binecuvânteze orice suflet.” – Ibidem, p. 362 „Cererile adresate lui Dumnezeu în ziua de Sabat sunt mult mai numeroase ca în alte zile. În ziua aceasta, copiii Săi părăsesc lucrurile lor obișnuite și petrec timpul în meditație și rugăciune. Ei cer îndurarea lui Dumnezeu mai mult în Sabat decât în alte zile. Ei cer atenția Lui deosebită. Ei imploră binecuvântările Lui alese. Dumnezeu nu așteaptă întâi să treacă Sabatul, ca numai după aceea să le îndeplinească cererile. Lucrarea Cerului nu încetează niciodată și nici oamenii n-ar trebui să înceteze să facă bine. [...] Lucrarea lui Hristos de vindecare a bolnavilor era în armonie desăvârșită cu Legea. Ea făcea ca Sabatul să fie onorat.” – Idem, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 207

Studiu la rând: Faptele Apostolilor 26, 27, 28, Romani 1, 2, 34 Evanghelizare, subcapitolul „Muzica în evenghelizare”

1. Cine și ce credea despre efectul învățăturii asupra lui Pavel?

2. Ce gând era străin de Pavel, când a fost silit să ceară să fie judecat de cezar?

3. Ce se va întâmpla cu „cei ce au păcătuit fără lege”?

4. La ce anume nu s-a uitat Avraam?

5. Cum Se bucură Domnul Însuși pentru biserica Sa?

I. Privire generală

Ai crezut vreodată că ai pierdut ceva care se afla chiar sub ochii tăi, dar pe care nu îl vedeai? Să presupunem că ți-ai pierdut cheile de la mașină. Ai căutat prin toată casa, dar nu le-ai putut găsi. Dintr-odată, îți amintești. Le-ai lăsat în buzunarul de la geaca agățată în dulap sau în geanta de pe un scaun din bucătărie. Dumnezeu ne-a oferit darul aducerii-aminte. Ce s-ar întâmpla dacă nu am avea acest dar? Ce-ar fi dacă singurul lucru pe care l-am cunoaște ar fi prezentul? Viața ar fi teribil de complicată. În studiul din această săptămână ne vom întoarce la subiectul despre Sabat și îl vom analiza dintr-o perspectivă diferită. Știm că porunca a patra începe cu sintagma „adu-ți aminte”. Niciuna dintre celelalte porunci nu începe așa. Aducerea-aminte presupune să fi știut ceva dinainte. Porunca despre Sabat este o aducere-aminte constantă despre autoritatea creatoare a lui Dumnezeu. Oriunde am fi în lume, fie că recunoaștem sau nu, Sabatul vine la toți oamenii, oferind binecuvântările sale în fiecare a șaptea zi. În Scriptură, Sabatul ne reamintește că Hristos ne-a creat, ne-a răscumpărat, ne eliberează, ne re-creează și vine iarăși pentru noi. Studiul nostru subliniază că, în planul veșnic al lui Dumnezeu, Sabatul este o zi de binecuvântare, de încântare, de închinare și de slujire. În special în Sabat, când zăbovim în prezența Sa, când participăm la închinarea colectivă și când Îl căutăm mereu și mereu, El ne re-creează după chipul Său.

II. Comentariu

În 2008 a fost publicat un articol fascinant intitulat „Neurotheology: Are We Hardwired For God?” [Neuroteologia: Suntem conectați la Dumnezeu?]. Articolul îl citează pe Dean Hamer, care are un doctorat în genetică comportamentală, dintr-o lucrare apărută în 2004, The God Gene: How Faith Is Hardwired Into Our Genes: „Prima misiune a oricărui om de știință care încearcă să coreleze genetica cu spiritualitatea este să demonstreze că spiritualitatea poate fi definită și cuantificată.” În continuare, autorul articolului, René J. Muller, afirmă: „Lucrarea lui Hamer nu încearcă să demonstreze că Dumnezeu există, aspect care ține de domeniul religiei, ci că spiritualitatea este un fenomen real, care poate fi descris și măsurat. […] Religia, consideră el, își are rădăcinile în educație, iar spiritualitatea, în natură.” – René J. Muller, Ph.D., Psychiatric Times, „Neurotheology: Are We Hardwired for God?”. Hamer se alătură unui număr mare de oameni de știință care cred că noi suntem „conectați la Dumnezeu”. Geneza 1:26 ne descrie crearea omului: Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Ce înseamnă că ființele umane au fost create după chipul lui Dumnezeu? În mod sigur este vorba despre mai mult decât o simplă asemănare fizică. Chipul lui Dumnezeu are de-a face cu totalitatea a ce suntem din punct de vedere fizic, mintal, emoțional și spiritual. Ni s-au dat o conștiință, o rațiune și o judecată ca să luăm decizii morale și etice. Dar, mai presus de toate, înscris în codul nostru genetic, în ADN-ul nostru, la cel mai adânc nivel, este faptul că suntem ființe spirituale. Sabatul umple acel vid dureros din inimile noastre după reconectare cu Creatorul nostru. Sabatul nu este o cerință legalistă sau o instituție exclusiv iudaică. Sabatul este o celebrare a vieții pe care Hristos ne-a dat-o. Este, totodată, o aducere-aminte pentru a avea grijă de mediul înconjurător, care este și obiectul grijii Creatorului nostru.

Sabatul și mediul înconjurător

Când i-a așezat pe Adam și pe Eva în grădină, Dumnezeu i-a instruit „s-o lucreze și s-o păzească” (Geneza 2:15). De asemenea, lui Adam i s-a oferit și privilegiul de a da un nume tuturor animalelor (Geneza 2:19,20). Primii noștri părinți erau în imediat contact cu natura, în grădina care le era cămin și au fost instruiți de Dumnezeu să apere ambientul natural. Sabatul era o aducere-aminte săptămânală a relației lor atât cu Dumnezeu, cât și cu mediul înconjurător. Închinarea la Creator includea și grija față de creația Sa. În prezent, poluarea industrială distruge planeta noastră. „Poluarea afectează peste două sute de milioane de oameni în toată lumea, potrivit Pure Earth, o organizație de mediu nonprofit. […] Americanii consumă anual 30 de miliarde de pahare din spumă, 220 de milioane de cauciucuri și 1,8 miliarde de scutece de unică folosință, potrivit Green Schools Alliance. […] Poluarea din China poate să schimbe tiparele meteorologice în Statele Unite. E nevoie de doar 5 zile pentru ca fluxul de aer de mare viteză să transporte poluarea atmosferică grea din China în Statele Unite, unde blochează norii de a mai produce ploaie și zăpada. Circa 7 milioane de nașteri premature sunt corelate anual cu poluarea aerului, potrivit OMS. Acestea reprezintă unul din opt decese la nivel mondial.” – Alina Bradford, „Pollution Facts and Types of Pollution”, Live Science, 28 februarie 2018. Sabatul este sunet de trâmbiță care ne cheamă de alarmă pentru a avea grijă de creația lui Dumnezeu.

Sabatul și eliberarea

Când adresează iarăși porunca despre Sabat către o nouă generație, care era pe punctul de a intra în Țara Promisă, Moise începe prin a spune: „Ține ziua de odihnă” și încheie cu: „Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins, de aceea ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ții ziua de odihnă” (Deuteronomul 5:12,15). Sabatul este un semn al izbăvirii. Israeliții au fost ținuți în robie de egipteni timp de secole. În mod miraculos, Dumnezeu i-a eliberat. Nu s-au eliberat singuri. Dumnezeu a făcut-o cu „mână tare”. Sabatul este o aducere-aminte a puterii Lui de a ne izbăvi din orice situație. La Creațiune, Dumnezeu a vorbit și lumea noastră a luat ființă. Cuvântul lui Dumnezeu este atotputernic, creator și în stare să schimbe lumea. Sabatul este un semn de aducere-aminte săptămânal a faptului că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Dacă a creat lumea prin Cuvântul Său, El poate re-crea și inima noastră. Dacă a făcut lumina din întuneric, El poate lumina și mintea noastră. Dacă a spus, și pomii fructiferi au apărut cu fructele lor coapte și delicioase, El poate aduce și roada Duhului Sfânt în viața noastră. Dacă a suflat suflare de viață în nările lui Adam, El ne poate însufleți cu o viață nouă. Romani 6:1-7 vorbește despre noua viață pe care Hristos ne-o dăruiește atunci când murim de bunăvoie față de vechiul mod de viețuire, prin ceremonia botezului. Există o legătură directă între viața de la început pe care Dumnezeu a creat-o în Eden și viața cea nouă pe care o avem atunci când Dumnezeu re-creează inima noastră. Sabatul este un simbol al Creațiunii și al creației celei noi a lui Dumnezeu.

Simbolul reînviorării și al binecuvântării

Dumnezeu a conceput Sabatul pentru toată omenirea. Potrivit Scripturii, binecuvântarea lui înviorătoare este pentru fiecare dintre noi (Exodul 23:12). Binecuvântările Sabatului nu sunt doar pentru evrei. Conform Vechiului Testament, ele sunt pentru orice om. Sabatul nu este doar o zi de închinare, ci și una în care să fim o binecuvântare pentru alții. Isus a înfăptuit mai multe minuni de vindecare în ziua de Sabat decât în oricare altă zi. Pentru El, Sabatul era o zi în care să-i atingă pe oameni cu harul Său vindecător. Să ne gândim la ologul de la scăldătoarea Betesda, situată în Ierusalim, chiar lângă Poarta Oilor. Betesda înseamnă „casa milei” sau „casa harului”. Isus mergea, cu siguranță, să Se închine în Sabat când a văzut un om care de 38 de ani se afla într-o stare jalnică. Relatând această experiență, Ellen G. White Îl descrie pe Isus „mergând singur și părând adâncit în meditație și rugăciune”, când a văzut „un caz foarte nenorocit” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 201–202). Era o zi de Sabat și Isus știa că acest act de vindecare avea să genereze o controversă însemnată printre farisei. Preoții aveau 39 de reglementări diferite care guvernau munca acceptabilă în Sabat. „Pretențiile lor fără sens” și „tot soiul de restricții fără rost” erau „o povară greu de suportat”. Ni se spune că Isus, „atât prin cuvinte, cât și prin lucrările milei Sale, distrugea puterea apăsătoare a vechilor tradiții și a poruncilor omenești și prezenta iubirea lui Dumnezeu în bogăția ei inepuizabilă.” (Ibidem, p. 204) Văzând starea lui de neajutorare, Isus l-a întrebat pe sărmanul suferind: „Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6). Era imposibil ca omul acela să se facă singur sănătos. Prin credință, el a răspuns la porunca Mântuitorului: „«Scoală-te», i-a zis Isus, «ridică-ți patul și umblă»” (Ioan 5:8). O viață nouă vibra în fiecare nerv și în fiecare celulă din corpul său. În mod miraculos, el se făcuse sănătos. Prin credință, el a acceptat cuvântul lui Hristos și a acționat întocmai. Această minune făcută în Sabat, așa cum sunt toate minunile lui Isus de vindecare în Sabat, este strâns legată de un adevăr spiritual mai profund – aceea că Isus este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru. Cel care ne-a creat poate să ne re-creeze și să ne facă iarăși sănătoși. El vine în întâmpinarea noastră acolo unde suntem, vede nevoile noastre, ne răscumpără prin harul Său și transformă disperarea noastră în speranță.

III. Aplicație

Profetul Isaia i-a îndemnat pe copiii lui Israel să facă o reformă hotărâtă în obiceiurile lor legate de păzirea Sabatului. În Isaia 58:13,14, el îi somează astfel: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării.” Sabatul Îi aparține lui Dumnezeu. El ne invită plin de har să ne găsim bucuria cea mai profundă și plăcerea cea mai nobilă în închinarea la El și în a fi o binecuvântare pentru alții. • Cum ar putea Sabatul să devină și mai semnificativ pentru tine? • Există aspecte care țin de felul în care păzești Sabatul pe care ai vrea să le schimbi? • În lista de priorități, cât este de importantă pentru tine închinarea în Sabat? • Fă o lista cu cel puțin trei lucruri specifice pe care le poți face ca să fii o binecuvântare pentru alții în Sabat.

1. _____________

2. _____________

3. _____________