Devotamentul este răsplătit

Paharnicul a uitat să-l roage pe faraon să-l elibereze pe Iosif din închisoare, așa că Iosif a stat acolo încă doi ani. Dar oare îl uitase și Dumnezeu? Nu. Domnul nu-i uită niciodată pe oamenii credincioși Lui.

Chiar și în aceste timpuri grele, Iosif I-a fost devotat lui Dumnezeu. Nu s-a plâns și nici nu a comentat, ci i-a ajutat cu bucurie pe ceilalți deținuți. Nu-i așa că el era credincios făcând lucruri „mici”?

Într-o noapte, în palatul lui, faraonul a avut două vise ciudate. Era sigur că ele însemnau ceva foarte important. Așa că le-a cerut sfetnicilor lui să i le explice. Însă niciunul dintre ei nu a putut să le explice. Ce s-a mai supărat faraonul! Chiar atunci, paharnicul s-a gândit la cineva care putea să îl ajute pe faraon. Cine era? Geneza 41:9,12 Îți poți imagina cât de surprins a fost Iosif când mesagerul faraonului l-a găsit în închisoare și i-a spus să se grăbească să meargă la palat?

Când Iosif a ajuns, faraonul i-a explicat că niciunul din oamenii lui înțelepți nu i-a putut spune ce însemnau cele două vise pe care le-a avut. Apoi faraonul a zis: „Am auzit că poți să interpretezi vise.” Ce i-a răspuns Iosif împăratului? Geneza 41:16

Iosif asculta cu atenție în timp ce faraonul îi povestea primul vis. Se făcea că faraonul stătea lângă un râu. Din râu au ieșit șapte vaci grase și au început să pască. Apoi au ieșit șapte vaci slabe, care le-au mâncat pe cele șapte vaci grase, dar tot au rămas foarte slabe. În al doilea vis, faraonul a văzut șapte spice de grâu care creșteau pe un singur pai. Erau grase și bune. Apoi au crescut alte șapte spice, care erau însă foarte slabe. Acestea le-au mâncat pe cele grase, dar erau încă foarte slabe.

Din nou împăratul a spus că înțelepții lui nu au știut semnificația acestor vise. A putut Iosif să-l ajute? Geneza 41:25 Iosif i-a reamintit faraonului că Dumnezeu știe totul. Iosif Îi era credincios lui Dumnezeu, nu-i așa? Apoi, Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să-i spună împăratului ce însemnau visele lui.

Amândouă visele se refereau la același lucru. Timp de șapte ani, grădinile aveau să rodească foarte mult. Apoi aveau să vină șapte ani de foamete, când nu avea să crească nimic.

Dumnezeu îl ajutase pe Iosif să explice visele faraonului. După aceea, Iosif i-a dat împăratului niște sfaturi bune. I-a spus să aleagă un om înțelept care să guverneze peste tot Egiptul. Acest om putea să pună deoparte din roadele pământului care aveau să crească în primii șapte ani și să le păstreze în depozite. În felul acesta, oamenii urmau să aibă hrană suficientă când aveau să sosească cei șapte ani de foamete. Cine l-a ajutat pe Iosif să conceapă acel plan înțelept?

Faraonul s-a gândit un timp la sfatul lui Iosif. Ce a spus el apoi? Geneza 41:38 Cât de uimit trebuie să fi fost Iosif când faraonul l-a numit pe el guvernator peste întregul Egipt! Acum, în loc să fie un deținut din pușcărie, el era cel mai important conducător al Egiptului – primul după faraon.

Iosif a trecut imediat la treabă. În timpul primilor șapte ani a strâns cu multă grijă hrană în depozite mari construite pentru păstrarea ei. Au putut oamenii să măsoare grâul pe care Iosif l-a strâns? Geneza 41:49 Era o cantitate mare de grâu, nu-i așa? Iar când cei șapte ani buni au trecut, depozitele Egiptului erau pline de cereale.

Apoi au venit cei șapte ani de foamete. Nu a plouat deloc și nu a crescut nicio plantă în grădini, iar în scurt timp oamenilor a început să le fie foame. Iosif a deschis depozitele și le-a vândut grâu. Cât de recunoscători erau!

Cei șapte ani de foamete au venit și în alte locuri, nu doar în Egipt. Mulți oameni flămânzi au venit să cumpere grâu de la Iosif. Într-o zi au venit în Egipt zece bărbați dintr-o altă țară și l-au rugat pe Iosif să le vândă și lor grâu pentru familiile lor, ca să aibă ce să mănânce. Poți să ghicești cine erau ei?

Acei zece bărbați erau frații lui Iosif – aceiași care l-au urât pe fratele lor și l-au vândut ca sclav. Iosif i-a recunoscut, dar ei nu l-au recunoscut pe el. Nu s-au gândit că acel puternic guvernator egiptean ar putea fi fratele lor.

Ce au făcut frații lui când au venit la Iosif și i-au cerut hrană? Geneza 42:6 Ce crezi că și-a adus aminte Iosif când i-a văzut pe frații lui închinându-se înaintea lui? El și-a amintit de visele lui. Acestea se adeveriseră. Iosif s-a hotărât să nu le spună fraților lui cine era el. Voia mai întâi să-i pună la probă și să vadă dacă ei încă erau răi și violenți. Iosif a descoperit că ei se schimbaseră. În loc să se poarte ca niște oameni invidioși și răutăcioși, ei erau amabili și grijulii.

Iosif i-a întrebat despre familia lor, iar ei i-au spus că tatăl lor era încă în viață și că mai aveau un frate mai mic, pe nume Beniamin, care rămăsese acasă. Iosif nu le spusese încă cine era el, însă le-a dat multă hrană pentru familiile lor și i-a trimis la ei acasă, în Canaan.

Când s-au întors acasă din Egipt, de unde cumpăraseră grâu, frații lui Iosif i-au povestit tatălui lor tot ce li se întâmplase. Ei i-au mai spus și că acel conducător din Egipt nu avea să le mai vândă mâncare decât dacă mergea și Beniamin cu ei. Ce a spus Iacov? Geneza 42:36 Iacov încă nu știa că Dumnezeu îi aducea împreună pe membrii familiei lui.

Într-un final, când mâncarea lor era pe terminate, Iacov a fost de acord să îl lase pe Beniamin să meargă în Egipt. Iosif s-a bucurat foarte mult când s-au întors frații lui. El i-a pus din nou la încercare și din nou ei au demonstrat că nu mai erau egoiști, ci iubitori și buni. Le părea tare rău pentru cât de răutăcioși fuseseră cu fratele lor mai mic.

De-acum Iosif nu mai putea păstra deloc secretul. Le-a poruncit tuturor slujitorilor lui să iasă din sală. Ce le-a spus fraților săi când a rămas singur cu ei? Geneza 45:4 Era cu adevărat Iosif, fratele lor, acest conducător puternic din Egipt? Frații erau foarte speriați. Erau siguri că acum el îi va pedepsi pentru că îl vânduseră ca sclav.

Dar oare Iosif era supărat? O, nu! Îi iertase cu mult timp în urmă. El le-a reamintit că Dumnezeu fusese de fapt Cel care îl trimisese în Egipt înainte, ca să le poată salva viața în timpul foametei. Iosif i-a rugat pe frații lui să vină mai aproape de el și i-a îmbrățișat pe fiecare în parte. Ei și-au dat seama că Iosif îi iertase cu adevărat.

Iosif le-a spus fraților lui că foametea avea să mai dureze încă cinci ani. De asemenea voia să știe și ce mai făcea tatăl lor. Mai trăia Iacov? Da, frații lui i-au zis că mai trăia. Apoi, Iosif le-a dat căruțe și i-a invitat să își aducă familiile și pe tatăl lor, Iacov, să locuiască în Egipt, mai aproape de el.

Când au ajuns acasă, frații i-au spus lui Iacov că Iosif încă trăia și că era conducător în Egipt. La început, lui Iacov nu i-a venit să creadă, pentru că el știa că Iosif era mort. Așa că frații i-au spus în sfârșit adevărul, și anume că ei îl vânduseră pe Iosif ca sclav în Egipt cu mulți ani în urmă. Iacov s-a uitat la cadourile pe care i le trimisese Iosif și la căruțele pe care le trimisese pentru a-și ajuta familia să se mute în Egipt. În sfârșit se convinse că Iosif trăia cu adevărat. Ce a spus el? Geneza 45:28

Îți poți imagina cât de emoționați erau Iacov și fiii lui când își încărcau lucrurile în căruțe și au pornit spre Egipt? Poți citi restul relatării în Geneza 46:2-6,28,29 Iacov nu îl văzuse pe Iosif de mai bine de 20 de ani. Când, în sfârșit, s-au văzut, ei s-au îmbrățișat și au plâns multă vreme.

De acum înainte, tatăl și frații lui Iosif, împreună cu familiile lor, au locuit într-o zonă a Egiptului numită Gosen. Iar Iosif s-a asigurat că ei aveau mâncare din belșug pentru restul anilor de foamete.

Dumnezeu îl pusese pe Iosif la încercare. A fost el credincios? Da. Dumnezeu ne poate ajuta și pe noi să fim credincioși.

Cum ar trebui să ne purtăm atunci când ceilalți sunt răi cu noi? Poate Dumnezeu să ne schimbe și să ne facă mai buni și mai iubitori, dacă suntem răutăcioși cum au fost frații lui Iosif?

Faci cu bucurie treburile pe care părinții tăi te roagă să le îndeplinești? Te ajută Dumnezeu să te pregătești să lucrezi pentru El când vei crește mai mare?

Cunoști pe cineva care nu a fost bun cu tine, dar pe care îl poți ierta? Cum poți fi mai bun și mai iubitor cu familia ta?

O scrisoare tristă - de Amy Sherrard

Boodle a locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Singapore și în Filipine.

Dena și Sherry crescuseră mult înainte să plece în al doilea concediu al părinților lor. De fapt, Sherry era mai înaltă decât Dena și deseori oamenii care nu le cunoșteau credeau că Sherry era sora mai mare. Denei nu-i plăcea acest lucru, dar încă erau cele mai bune prietene.

— Ce se va întâmpla cu Boodle, cățelușa noastră, și cu păsărelele cât suntem plecați? întrebară amândouă fetele.
— Păi știți deja că sunt multe persoane cărora le-ar plăcea să aibă grijă de ele în lipsa noastră, le reaminti Tati fetelor.
— Da, dar nu știm exact cine ar fi cel mai potrivit, ziseră ele. Și, într-adevăr, a fost foarte greu să se hotărască. În cele din urmă au ales o familie drăguță de chinezi care au dorit să o țină pe Boodle la ei. Dena și Sherry știau că prietenii lor chinezi vor avea mare grijă de ea.

Când sosi ziua ca Boodle să plece, prietenii chinezi au urcat în mașina lor. Cum îi plăcea să meargă cu mașina, Boodle și-a fluturat coada și a sărit drept pe banchetă când doamna a întrebat- o dacă nu voia să facă o plimbare cu mașina. Așa că au plecat, făcând cu mâna. Dar Mami, Tati, Dena și Sherry cu greu și-au putut stăpâni lacrimile. Nu aveau cum să nu fie triști.

În scurt timp, toată familia Sherrard a plecat în concediu. Și părinții, și fetele erau bucuroși că prietenii lor chinezi le scriau scrisori, pe care ei le puteau citi cât timp se aflau prin alte țări, în drumul lor spre Statele Unite. Într-o zi s-au oprit într-un loc în care știau că îi așteptau niște scrisori. Se apropia ora mesei de prânz, dar au hotărât ca mai întâi să își citească corespondența. Când au văzut o scrisoare de la prietenii lor chinezi care aveau grijă de Boodle, abia așteptau să o deschidă. Mami a deschis scrisoarea și a început să citească. Apoi s-a oprit. Trecea cu ochii peste ea și nu mai putea citi.

— Citește mai departe! îi spuseră fetele și Tati. Erau nerăbdători să audă vești despre Boodle. Dar Mami nu putea să citească mai departe.
— Care-i problema? au vrut să știe fetele. S-a întâmplat ceva cu Boodle?

Mami a dat afirmativ din cap și în cele din urmă a reușit să citească restul scrisorii. Boodle se îmbolnăvise dintr- odată și nimic nu fusese de folos din ceea ce făcuse familia care avea grijă de ea. Cățelușa murise într-un timp foarte scurt. Prietenii chinezi se simțeau foarte rău și regretau situația foarte mult.

Acum toți plângeau în mașină. Chiar și Tati abia conducea. Nu-i mai era foame nimănui, așa că pur și simplu au sărit peste masa de prânz. Boodle, cățelușa lor dragă și scumpă, nu mai era. Gândul că nu aveau să o mai revadă niciodată era de nesuportat.

La început, fetele s-au întrebat de ce Dumnezeu a lăsat-o pe Boodle să moară. Ele se rugaseră în fiecare zi ca El să aibă grijă de ea. Dar părinții le-au reamintit că Dumnezeu știe întotdeauna ce este mai bine și că Lui i-a păsat și de Boodle.
— Când vom ajunge în cer, ziseră fetele, poate Dumnezeu va avea pregătită pentru noi o altă cățelușă, exact ca Boodle, care va alerga spre noi să ne întâmpine.

Tati zâmbi, iar Mami se gândi că ar putea să se întâmple exact așa.