Dumnezeu Își arată puterea

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise la rugul aprins și i-a cerut să îi scoată pe israeliți din Egipt, promițându- i că va fi cu el și îl va ajuta să spună ce trebuie. ÂÂ

Moise s-a întâlnit cu Aaron, fratele lui mai mare, pe drumul spre Egipt. Dumnezeu îl trimisese pe Aaron ca să îl ajute pe Moise. Cât de fericiți au fost să se revadă! Când au ajuns în Egipt, Moise și Aaron au văzut că israeliții trăiau vremuri foarte grele. Egiptenii îi puseseră să lucreze din greu și mai repede, iar ei erau foarte obosiți. Cine le-a mai văzut necazurile? Exodul 3:7

Moise i-a chemat pe conducătorii poporului Israel și le-a spus că Dumnezeu avea să-i elibereze din sclavie. Conducătorii l-au crezut și au fost foarte fericiți. Apoi, Moise și Aaron s-au dus să îl întâlnească pe faraon. Ce i-au spus? Exodul 5:1 A ascultat faraonul de Dumnezeu? O, nu! El a spus:

— Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui și să las poporul Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu voi lăsa poporul să plece.

Apoi faraonul a făcut și mai grea munca israeliților, iar bieții de ei sufereau și mai mult. Ei l-au învinuit pe Moise pentru chinul lor și mulți n-au mai crezut că Dumnezeu îi putea elibera. Cum avea Dumnezeu să-Și ajute poporul acum?

Faraonul refuzase să asculte de Dumnezeu și să-i lase pe israeliți să plece ca niște oameni liberi. Îi pusese să muncească și mai mult. Așa că Dumnezeu le-a spus lui Moise și lui Aaron să vorbească din nou cu faraonul. Acesta nu s-a bucurat deloc să-i vadă iarăși și le-a cerut să facă o minune. Moise i-a spus lui Aaron să-și arunce toiagul pe jos. Ce s-a întâmplat când Aaron a făcut ce i-a spus Moise? Exodul 7:10

Pășind unduit pe pavajul palatului, faraonul le-a poruncit servitorilor lui să facă și ei același lucru. Când și-au aruncat toiegele pe jos, Satana a făcut să pară că se transformaseră și ele în șerpi. Dar șarpele lui Aaron i-a mâncat pe ceilalți șerpi. După aceea, Aaron a apucat șarpele de coadă și acesta s-a transformat iarăși în toiag.

A ascultat acum faraonul? Nu. De fiecare dată când, în încăpățânarea lui, nu asculta, inima îi devenea tot mai insensibilă și îi era și mai ușor să nu asculte data viitoare. Când nu ascultă de Dumnezeu, inima oricărui om devine și mai insensibilă.

Fiindcă faraonul a refuzat să se supună, Dumnezeu a plănuit să trimită niște plăgi, sau pedepse îngrozitoare peste Egipt. El i-a spus lui Moise să-l avertizeze pe faraon înainte de revărsarea fiecărei catastrofe. În felul acesta, faraonul putea alege să asculte de Dumnezeu. Dacă asculta, Dumnezeu nu mai trimitea plaga. Nu-i așa că te bucuri că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii – chiar și pe oameni ca faraonul?

Faraonul refuzase iarăși să asculte de Dumnezeu și să-i lase pe israeliți să plece. Acum, Dumnezeu urma să trimită niște calamități, niște urgii, asupra Egiptului.

Prima plagă: La porunca lui Dumnezeu, Moise și Aaron s-au întâlnit cu faraonul la fluviul pe care el îl venera ca zeu. I-au reamintit faraonului că Dumnezeu îi poruncise să îi lase pe israeliți să plece și apoi Aaron a lovit fluviul cu toiagul lui. Imediat, apa s-a transformat în sânge. Au murit toți peștii, iar apa mirosea îngrozitor. De asemenea, toate râurile, pâraiele și lacurile, inclusiv apa de băut din case, s-au făcut sânge. Nu a fost apă proaspătă de băut timp de șapte zile; dar faraonul încă refuza să asculte de Dumnezeu.

A doua plagă: Apoi Dumnezeu i-a zis lui Moise să-i spună lui Aaron să-și întindă iarăși mâna peste fluviu. De data aceasta au ieșit mii de broaște din el. Ele săreau peste tot – în case, pe paturi și în mâncare. Când broaștele au murit în sfârșit, faraonul a refuzat cu încăpățânare să se supună lui Dumnezeu și să lase poporul să plece.

A treia plagă: După aceea, la porunca lui Dumnezeu, Aaron a lovit pământul cu toiagul lui și acesta s-a transformat în păduchi. Păduchii sunt insecte mici care îi înțeapă pe oameni și, vai, câtă mâncărime cauzează! Vrăjitorii faraonului au încercat să facă și ei păduchi, dar n-au putut. Ce i-au spus faraonului? Exodul 8:19 Dar faraonul a continuat să aleagă să nu asculte. 

Tocmai avuseseră loc trei urgii teribile. La prima, apa s-a transformat în sânge. La a doua, au fost broaște peste tot, iar la a treia, țărâna s-a transformat în păduchi. Dar faraonul continua să se încăpățâneze.

Primele trei plăgi au căzut peste tot Egiptul, inclusiv în locul în care trăiau israeliții. Dar Dumnezeu Și-a protejat poporul de ultimele șapte plăgi. Ele au căzut doar peste egiptenii neascultători.

A patra plagă: După ce Moise l-a avertizat încă o dată pe faraon, Dumnezeu a trimis roiuri de muște care ciupeau – chiar și în casa faraonului. Ah, cât de tare dureau ciupiturile lor! Dar în casele israeliților nu s-au găsit astfel de muște.

A cincea plagă: Moise l-a avertizat pe faraon că toate vitele (animale precum vaci, oi și cai) aveau să se îmbolnăvească și să moară. Faraonul tot nu a ascultat, așa că vitele s-au îmbolnăvit și au murit. Totuși, el nu i-a lăsat pe israeliți să plece. A murit vreun animal de-al israeliților? Exodul 9:6,7

A șasea plagă: După aceea, Dumnezeu le-a spus lui Moise și lui Aaron să ia niște cenușă din vatră și să o arunce în aer. Când ei au făcut așa, niște bășici au apărut pe oamenii și pe animalele din Egipt. Bășicile sunt niște răni și umflături care dor foarte tare. Dar, în ciuda acestei suferințe, faraonul încă alegea să nu se supună lui Dumnezeu.

Veniseră deja șase plăgi asupra Egiptului și faraonul încă refuza să-L asculte pe Dumnezeu.

A șaptea plagă: Moise i-a spus iarăși faraonului că Dumnezeu dorea ca el să-i lase pe israeliți să plece, dar faraonul a refuzat și de data aceasta. Așa că Moise l-a avertizat că urma să vină o mare furtună cu grindină, iar oamenii trebuiau să stea în casă și să-și țină de asemenea și toate animalele la adăpost.

Unii egipteni au ascultat și au fost în siguranță când a venit teribila furtună cu grindină. Ei își dădeau seama că Dumnezeu, ce spune, aceea și face. Alții nu au crezut ce a spus Dumnezeu, așa că nu au ascultat. Prin urmare, mulți oameni și multe animale au murit când a venit furtuna.

ÂS-a hotărât faraonul să asculte de Dumnezeu acum? Nu. Și, de fiecare dată când nu asculta, îi era și mai greu să asculte următoarea dată. Cât de împietrită devenea inima lui! Ce i-au spus faraonului slujitorii lui după a șaptea plagă? Exodul 10:7 Aveau dreptate slujitorii lui, nu-i așa? Dar faraonul nu i-a ascultat.

A opta plagă: Lăcustele, niște insecte asemănătoare unor cosași mari, au acoperit pământul și au mâncat toate plantele verzi. Faraonul iarăși nu a ascultat.

A noua plagă: Dintr-odată, în Egipt s-a făcut întuneric. Nimeni nu a putut vedea nimic timp de trei zile. Atât de dens era întunericul, încât era greu să respiri. Acum cu siguranță faraonul avea să asculte! Dar nu, el nu a ascultat. În cele din urmă avea să sosească și cea mai cumplită plagă. Îi va lăsa faraonul pe israeliți să plece, ca să o evite?

Dumnezeu îi arătase faraonului puterea Lui uimitoare. Îi mai arătase și cât de corect era. Veniseră nouă pedepse îngrozitoare, dar Dumnezeu îl avertizase de multe ori și îi dăduse mult timp ca el să aleagă să asculte.

Faraonul știa acum că Dumnezeul israeliților era mai puternic decât oricare dintre zeii Egiptului. Totuși el a continuat cu încăpățânare să nu-L asculte.

A zecea plagă: Ultima și cea mai rea dintre toate plăgile era pe punctul de a veni. Moise îl înștiințase pe faraon cu privire la ea la prima lor întâlnire. Ce spusese Moise? Exodul 4:23 Moise l-a avertizat acum pe faraon că toți întâii născuți din Egipt, de la oameni și animale, vor muri la miezul nopții.

Dumnezeu le-a promis israeliților că îi protejează dacă aveau să facă exact ce le spune El. Fiecare familie de israeliți trebuia să sacrifice un miel și să mânjească stâlpul ușii cu sângele lui. Apoi, la miezul nopții, când avea să treacă și să vadă sângele pe ușă, îngerul nimicitor urma să treacă de casa aceea. Exodul 12:13 Datorită faptului că au ascultat cu multă atenție de instrucțiunile lui Dumnezeu, israeliții au demonstrat că ei credeau ce a spus El. În acea noapte au murit mulți egipteni, dar toți israeliții au fost în siguranță.

Mielul Îl reprezintă pe Isus. Fiecare din noi are nevoie să creadă că Isus a murit pentru a suporta pedeapsa pentru păcatele noastre. Și, când noi acceptăm puterea lui Dumnezeu ca să ne ajute să facem ce este bine, El ne poate feri de moartea veșnică. Cât de recunoscători putem fi!

De cine a ales faraonul să asculte: de Satana sau de Dumnezeu?

De câte ori i-a dat Dumnezeu ocazia faraonului să aleagă? Când faraonul alegea să facă ce e rău, inima lui devenea mai ascultătoare?

Când asculți de părinții tăi, cum devine inima ta: nesupusă sau ascultătoare? Ești bucuros că părinții tăi vor ca tu să trăiești veșnic în cer?

Motanul Nocturnel - Partea II. De Amy Sherrard

...un pisoi care a locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Filipine.â

Ia uite, Mami, nu-i așa că e drăguț? Micul pisoi negru care fusese aruncat peste zidul din spatele casei lor torcea fericit în timp ce li se ghemuia în mâinile calde.

— O să amenajăm o lădiță cu nisip și un loc de dormit pentru el, cu tot ce mai e nevoie, promiseră Dena și Sherry. Nu va fi nicio problemă! Mami cerceta cu privirea pisoiul. Chiar era drăguț. Dar se hotărî să fie fermă cu privire la decizia de a nu-l ține.
— Faptul că îi pregătim o litieră nu garantează că o va folosi întotdeauna, le reaminti ea. Amândouă știți că dresarea unui animal necesită timp și știți cât de ocupată sunt.

Dar fetele au reușit măcar să țină pisoiul până după-amiază, când au plecat. După aceea, Mami era sigură că îi putea găsi un adăpost. Cât ai clipi, o cutie mică și un culcuș își făcură apariția pe palierul scărilor interioare ce duceau la subsol.
— De-acum, aici trebuie să vii de fiecare dată! i se spuse pisoiului. Nu ai voie să faci mizerie oriunde, prin casă. Trebuie să fii un pisoi foarte ascultător! Și, poate n-o să îți vină să crezi, dar pisoiul păru să înțeleagă fiecare cuvânt pe care i l-au spus.
— Ajutați-ne să ne hotărâm ce nume să-i dăm, le spuseră fetele celor două prietene ale lor. Ele veniră cu diferite nume, în timp ce pisoiul lipăia cu nesaț lapte cald dintr-un castronel. În cele din urmă, căzură de acord să-l cheme Nocturnel, pentru că era negru, nu putea fi zărit în întuneric și ajunsese acasă la ei într-o noapte.

Mami plănuise să rămână acasă în ziua aceea. Aproape că nu îi venea să creadă că, ori de câte ori avea nevoie să folosească litiera, pisoiul alerga în salturi de la dormitorul fetelor, care se afla într-un colț al casei, până la lădița lui, care se afla în colțul opus al casei. Apoi se întorcea sărind să se joace cu fetele.

Când Tati se întoarse acasă pentru masa de prânz, fetele vorbeau despre Nocturnel. Tati zâmbea, iar Mami le reaminti de hotărârea: „De-acum înainte, niciun animal de companie”, care fusese luată după moartea lui Boodle. La aeroport, printre îmbrățișări și lacrimi, Dena și Sherry au întrebat despre Nocturnel.
— Vă rugăm, păstrați-l! implorară ele. O să lipsim nouă luni, iar când ne întoarcem, o să fie un motan mare și frumos. Dar ne puteți spune mai multe despre el în scrisorile voastre săptămânale. Deci? Vă rugăm! Mami și Tati încă nu promiteau nimic.
— Vom vedea, a fost tot ce au spus înainte de a-și lua rămas bun de la fetele lor, apoi au privit triști avionul înălțându-se și luându-și zborul. Odată întorși acasă, aceasta părea foarte, foarte pustie – cu excepția prezenței lui Nocturnel.

El avusese o zi plină de distracție, iar când Mami îl puse în culcușul moale pe care fetele îl pregătiseră pentru el, se ghemui acolo și adormi buștean.