Probleme în familie

După ce s-a rugat toată noaptea și a primit binecuvântarea lui Dumnezeu, lui Iacov nu-i mai era deloc teamă. Când s-a întâlnit cu Esau, nu a avut loc nicio luptă. Dumnezeu S-a ținut de cuvânt și l-a adus acasă pe Iacov în siguranță.

Familia lui Iacov era numeroasă: el avea 12 băieți. Unul dintre ei, pe nume Iosif, asculta cu mare atenție atunci când tatăl lui îl învăța să se roage și să se încreadă în Dumnezeu.

Iosif era fiul preferat al lui Iacov. Tatăl lui îl iubea mai mult pe el decât pe ceilalți băieți. Cum se simțeau frații lui știind lucrul acesta? Geneza 37:4 Frații mai mari ai lui Iosif erau invidioși, nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu Îl ascultau. Însă lui Iosif îi plăcea să asculte de Dumnezeu și era trist când vedea că frații lui făceau lucruri rele. Când i-a povestit tatălui său ce făceau ei, frații lui s-au supărat pe el și s-au purtat foarte rău cu Iosif.

Într-o zi, tatăl lui Iosif i-a făcut o haină deosebită, multicoloră. Era genul de haină pe care prinții și oameoamenii importanți o purtau. Acest lucru i-a făcut pe frații lui și mai invidioși pe el. Se întrebau dacă nu cumva Iacov intenționa să-i ofere și dreptul de întâi născut, deși nu el era fiul cel mai mare. Apoi, într-o noapte, Iosif a avut un vis. Ce a visat el? Vom descoperi mâine.

Într-o noapte, Iosif a visat că el și frații lui se aflau pe un câmp și legau grâul în niște mănunchiuri mari, numite snopi. Snopul lui Iosif stătea ridicat și drept, dar snopii fraților lui s-au închinat înaintea snopului său. Când Iosif le-a povestit visul, frații lui au fost foarte supărați. Ce au spus ei? Geneza 37:8

După puțin timp, Iosif a avut un alt vis. De data aceasta, el a văzut cum soarele, luna și 11 stele se închinau înaintea lui. Le-a povestit visul fraților și tatălui său. Frații lui erau supărați, dar Iacov credea că Dumnezeu îi comunica ceva important lui Iosif cu privire la viitor. Iacov avea multe animale. Pentru că nu era suficientă iarbă ca ele să pască pe lângă casă, ceilalți zece frați mai mari ai lui Iosif le-au dus departe de casă ca să găsească mai multă pășune. Au trecut multe zile și ei nu se mai întorceau. Iacov era îngrijorat și l-a rugat pe Iosif să meargă să-i găsească.

Iosif își iubea frații și a ascultat cu bucurie de tatăl lui. După ce a mers mulți kilometri, a fost bucuros să îi găsească în sfârșit. Însă frații lui nu s-au bucurat să îl vadă. În timp ce Iosif mergea spre ei, îmbrăcat în haina lui colorată, ce și-au spus ei unii altora? Geneza 37:19,20 Acei zece bărbați plănuiau să-l omoare chiar pe fratele lor. Ce lucru îngrozitor! Nu e de mirare că Biblia ne spune să nu fim invidioși și să nu-i urâm pe ceilalți oameni.

După ce a mers mulți kilometri, Iosif i-a găsit pe frații lui. Acum, ei plănuiau să-l omoare. Însă Ruben, cel mai mare dintre ei, i-a oprit pe frații lui și le-a sugerat, în schimb, să îl arunce pe Iosif într- o groapă adâncă. El plănuia în secret să-l scoată mai târziu și să-l trimită acasă, la Iacov.

Așadar, frații lui Iosif l-au apucat și i-au scos frumoasa haină de pe el. L-au târât cu brutalitate până la groapă și l-au aruncat în ea. Apoi s-au așezat să mănânce. Săracul Iosif! Era obosit, înfometat și însetat după lunga lui călătorie. Nu putea să se cațăre și să iasă din groapă. I-a implorat pe frații lui să-l scoată de acolo, dar lor nu le-a păsat.

Frații lui se gândiseră că se vor bucura să scape de Iosif, însă nu erau mulțumiți cu ceea ce făcuseră. Deja își dăduseră seama că nu putem fi fericiți dacă facem ceva rău.

După un timp, frații lui Iosif au văzut venind pe drum niște oameni cu cămilele lor, iar unul dintre ei a făcut un plan. Care a fost acela? Geneza 37:26,27 Cu toții au fost de acord să-l vândă pe Iosif ca sclav, așa că l-au scos repede din groapă.

Când și-a dat seama ce urmau să facă frații lui, Iosif s-a îngrozit. I-a implorat să nu îl vândă ca sclav. Să fii sclav era mai rău decât să mori.

L-au ascultat frații lui când Iosif i-a rugat să nu îl vândă ca sclav? Geneza 37:2 Bineînțeles că ei nu au vrut să îi spună lui Iacov ce făcuseră. Așa că l-au mințit și l-au făcut să creadă că Iosif fusese ucis de un animal sălbatic. Săracul Iacov, a plâns multe zile. Frații se simțeau groaznic, totuși nu i-au spus adevărul.

Între timp, Iosif fusese dus în Egipt, departe de tatăl și de casa lui. La început, Iosif a plâns foarte, foarte mult când se gândea că era sclav și că nu avea să-l mai vadă niciodată pe tatăl lui.

Dar, după un timp, el s-a oprit din plâns și a luat o hotărâre foarte importantă. S-a decis să-I fie credincios lui Dumnezeu orice s-ar fi întâmplat.

În Egipt, Iosif a fost vândut unui om care se numea Potifar. A fost Dumnezeu cu Iosif? Geneza 39:2,3 Da, a fost. La scurt timp, Potifar l-a pus pe Iosif să aibă grijă de toată casa lui, iar Iosif își amintea de hotărârea lui de a-I fi credincios lui Dumnezeu.

Într-o zi, soția lui Potifar a încercat să-l facă pe Iosif să nu asculte de Dumnezeu. El trebuia să aleagă. Să asculte de ea sau de Dumnezeu? Îngerii așteptau cu nerăbdare să vadă ce avea să facă Iosif.

Soția lui Potifar voia ca Iosif să nu asculte de Dumnezeu. Dar, cu mulți ani în urmă, Iosif se hotărâse să asculte mereu de Dumnezeu, indiferent ce i s-ar fi putut întâmpla. Îndată el a întrebat-o pe soția lui Potifar:

— Cum aș putea să fac ceva atât de rău și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Soția lui Potifar era foarte furioasă, așa că, atunci când soțul ei a venit acasă, i-a spus minciuni despre Iosif. Ce a făcut apoi Potifar? Geneza 39:20

Acum, Iosif era în închisoare, chiar dacă nu făcuse nimic rău. Câtă nedreptate! Dar îl uitase oare Dumnezeu? Geneza 39:21

Deși la început a fost tratat foarte dur, Iosif nu s-a plâns. Știa că făcuse alegerea bună. Ascultarea de Dumnezeu este întotdeauna cel mai bun lucru pe care trebuie să-l facem. În loc să își plângă de milă, Iosif a ales să fie bucuros. A început să îl ajute pe omul care avea grijă de închisoare. Era amabil cu ceilalți deținuți și, în scurt timp, gardianul l-a pus responsabil cu toți oamenii care erau închiși.

Într-o zi, faraonul, împăratul Egiptului, i-a trimis la închisoare pe doi dintre muncitorii lui. Unul era paharnicul lui, adică cel care îi dădea faraonului paharul cu apă sau cu suc să bea, iar celălalt era brutarul lui, adică cel care făcea pâinea pentru împărat.

Într-o dimineață, Iosif a observat că paharnicul și brutarul erau foarte triști. Când i-a întrebat de ce, ei i-au spus că fiecare avusese câte un vis, însă nu știau ce însemnau visele. Crezi că Iosif putea să îi ajute?

Iosif era în închisoare și vorbea cu paharnicul și cu brutarul împăratului despre visele lor. Le-a cerut să i le povestească și le-a zis că Dumnezeu îl va ajuta să știe ce însemnau ele. Mai întâi, paharnicul i-a povestit lui Iosif visul său. El a văzut în vis o viță-de-vie cu trei mlădițe. A cules câțiva struguri și a stors sucul din ei în cupa împăratului.

Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să îi spună paharnicului semnificația visului. După trei zile, faraonul avea să-l scoată din închisoare și să-i dea voie să lucreze iarăși pentru el. Iosif l-a rugat pe paharnic să facă ceva pentru el. Ce anume? Geneza 40:14,15

Apoi brutarul i-a povestit lui Iosif visul său. În vis, el avea trei coșuri pe cap. În coșul de deasupra era pâine pentru împărat, dar păsările veneau și o mâncau.

Din nou, Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să îi spună brutarului care este semnificația visului. După trei zile, brutarul avea să moară. Ce trist! Trei zile mai târziu, ambele vise s-au adeverit. Brutarul a murit, iar paharnicul s-a întors să lucreze pentru împărat. Însă și-a adus aminte paharnicul să-l roage pe împărat să-l scoată pe Iosif din închisoare? Geneza 40:23

Chiar dacă paharnicul a uitat de Iosif, Dumnezeu nu a uitat de el. Iosif nu știa, însă Dumnezeu se folosea de acea perioadă grea pentru a-l învăța niște lecții foarte importante.

Dacă ceilalți sunt răutăcioși cu noi, ne va ajuta Dumnezeu să alegem să fim buni, așa cum a fost Iosif cu frații lui? Chiar dacă ești mic, poți să alegi să asculți de Dumnezeu acum?

Este Dumnezeu mereu cu noi, deși nu Îl putem vedea? Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să fie curajos, chiar și când tatăl lui era departe. Ne poate ajuta și pe noi să fim curajoși? Cum vrea Dumnezeu să te porți atunci când nu obții ce vrei?

Textul nostru de memorat spune: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.” Oare acest lucru înseamnă „în fiecare minut din fiecare zi”? Când vom ajunge în cer, vom fi buni unii cu alții?

Drăguţa şi frumuşelul - Partea IV. De Amy Sherrard

… două păsări care au locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Singapore și în Filipine.

Care e problema cu Drăguța? au vrut să știe fetele într-o seară. Drăguța nu se mai comporta ca de obicei. Veni și Mami la colivie să se uite la ea.

— Nu știu, zise Mami, pe gânduri. De după- amiază am observat că nu mai e ea însăși. Nu cred că este bolnavă, dar de ceva timp se ghemuiește acolo, într-un colț al coliviei. Și n-a încercat nici măcar o dată să împingă ușița în sus ca să poată zbura afară.

— Știu, zise Sherry. Cu puțin timp în urmă, când am băgat mâna în colivie și am încercat să o iau, nu m-a lăsat. Pur și simplu m-a ciupit cu ciocul.

— A continuat să mănânce și să bea apă, așa că nu cred că e nevoie să ne îngrijorăm pentru ea – cel puțin nu încă, hotărî Mami. Dar dacă Drăguța se va îmbolnăvi, probabil că și Frumușelul va păți la fel. La altar, s-au rugat pentru Drăguța și apoi fetele s-au dus la culcare ca de obicei. Însă dimineața, amândouă se duseră în grabă la colivia păsărilor ca să vadă ce făceau păsărelele lor. Se bucurară să le vadă pe ambele stând pe bara lor de lemn, arătând la fel și comportându- se ca de obicei. Drăguța nu se mai ghemuia în colțul coliviei și părea absolut normală. Mai târziu, Mami veni în bucătărie. Era bucuroasă că amândouă păsărelele erau pline de viață ca întotdeauna. Dar atunci văzu ceva ce fetele nu observaseră.

— Dena! Sherry! le strigă Mami. Veniți să vedeți ce este în colivie. Nu-mi vine să cred! Amândouă fetele alergară spre bucătărie.
— Ce ar trebui să vedem?
— Priviți cu atenție! Este jos, în colțul în care Drăguța stătea ghemuită seara trecută, le zise Mami. Când se uitară, Denei și lui Sherry nu le veni să creadă.
— Este un ou! strigară ele. Drăguța a făcut un ou!

Săriră în sus de bucurie și au felicitat- o pe Drăguța de parcă micuța pasăre ar fi făcut cel mai frumos lucru din lume. Dar Mami le liniști repede pe fete.
— Luați cu grijă micul ou și vedeți dacă este cald, le zise ea.

Au luat ouțul încetișor. Era rece. Cât de dezamăgite au fost când Mami le zise că din oul Drăguței nu putea ieși niciun pui! Au ținut oricum oul multă vreme, dar până la urmă le trecu supărarea. Când se culcau, seara sau la amiază, cele două păsări își vârau căpșorul sub aripile pufoase, închideau ochii și adormeau imediat fără nicio foială. Nu se plângeau niciodată de colivie sau de mâncare ori de vremea de afară sau că se plictiseau. Erau mulțumite acolo unde se aflau.

Dar tu? Înveți să fii mulțumit cu ceea ce ai? Drăguța și Frumușelul le-au dăruit multe amintiri frumoase și le-au învățat pe Dena și pe Sherry numeroase lecții importante. Fetele au învățat despre modul în care Dumnezeu are grijă de copii, chiar mai mult decât are grijă de niște păsări. Fetele au mai învățat că Drăguța nu trebuia învinovățită că intra în tot felul de belele. Dar, dacă vor să fie fericiți și să-L facă și pe Dumnezeu și pe ceilalți oameni fericiți, copiii trebuie să învețe să asculte.