Domnul a înviat

Isus era viu. Soldații de pază la mormântul lui Isus l-au văzut pe îngerul Gabriel coborând din cer și L-au văzut pe Isus pășind din mormânt învăluit în lumină. Dar ucenicii lui Isus și femeile nu știau că El era viu.

După Sabat, femeile doreau să termine de uns corpul lui Isus cu miresme și uleiuri. Așa că dimineața foarte devreme, în prima zi a săptămânii, s-au întors la mormântul lui Isus. Toate erau triste și însingurate. Ele se întrebau: „Cine ne va da piatra uriașă la o parte de la intrarea în mormânt?”

Deodată au simțit că pământul se cutremură și au văzut o lumină strălucitoare pe cer. Nu știau că este îngerul Gabriel venind să-I spună lui Isus că a sosit momentul să fie viu din nou.

Maria a mers pe un alt drum față de celelalte femei și a ajuns înaintea lor. Ce a făcut ea când a văzut piatra dată la o parte? Ioan 20:2 

După ce a plecat Maria au venit și femeile celelalte. Au văzut și ele piatra mare rostogolită de la ușa mormântului, care era gol. „Unde este Isus?” au întrebat ele cu tristețe. Când l-au văzut pe Gabriel șezând alături de mormânt, ele s-au speriat. Ce le-a spus el?

Dimineața devreme, femeile care au venit la mormântul lui Isus au văzut că piatra fusese rostogolită. Au văzut un înger strălucitor șezând pe piatră și au fost așa de speriate că au luat-o la fugă înapoi. Ce le-a spus îngerul? Matei 28:5,6 Așa că femeile s-au uitat în mormântul lui Isus și au văzut un alt înger. Ce le-a spus îngerul? Luca 24:6,7

Acum femeile și-au adus aminte promisiunea lui Isus că va învia. „El a înviat! El a înviat!” au strigat ele din nou și din nou, alergând să le spună ucenicilor lui Isus vestea cea minunată. A văzut Maria îngerii? Știa că Isus era viu? Nu. Când i-a întâlnit pe Petru și pe Ioan, ea le-a spus că trupul lui Isus nu mai era și mormântul era gol. Repede, Petru și Ioan au alergat la mormântul lui Isus. Chiar așa cum spusese Maria, Isus nu mai era acolo. Ei nu au mai văzut îngerii pe care îi văzuseră femeile. Dar ce au văzut ei? Ioan 20:6,7 

Înainte să iasă din mormânt, Isus Și-a luat timp să împăturească pânzele de in cu propriile Sale mâini. Când a văzut ștergarul împăturit, Ioan a știut că Isus este viu. 

Ai învățat și tu să fii la fel de ordonat ca Isus? Obișnuiești să-ți împăturești îmbrăcămintea frumos și să o așezi la locul ei? Sunt lucruri de felul acesta importante pentru Isus?

Când a văzut mormântul gol și pânzele, Ioan și-a dat seama că Isus este viu. După aceea, el și Petru s-au întors la ceilalți ucenici. Dar Maria, care a venit după ei la mormânt, a mai rămas. Maria plângea în timp ce stătea aplecată să privească din nou mormântul gol. Ce a văzut ea? Ioan 20:12

Îngerii au întrebat cu blândețe:
— Femeie, de ce plângi?
— Pentru că au luat pe Domnul și nu știu unde L-au pus, a răspuns Maria. Maria s-a întors. Cineva stătea în picioare în grădină și a întrebat-o:
— Femeie, pentru ce plângi? Pe cine cauți? Era Isus, dar ochii Mariei erau împăienjeniți de lacrimi și nu L-a putut recunoaște. Credea că este grădinarul, căruia i-a spus:
— Dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus.
— Marie, a spus Isus cu blândețe. Deodată Maria a recunoscut vocea dulce a lui Isus.
— Învățătorule! a strigat ea cu bucurie, alergând spre El. Ce i-a spus Isus? Ioan 20:17 

Când femeile le-au spus că Isus este viu, ucenicii nu au crezut. Așa că toată ziua ei au fost triști și îngrijorați și nu aveau nicio bucurie. Suntem și noi câteodată triști și însingurați, când am putea fi fericiți? Ne-ar ajuta să ne aducem aminte promisiunea lui Isus că El este cu noi?

Târziu în după-amiaza acelei zile când a înviat Isus, doi dintre prietenii lui Isus se îndreptau spre casa lor, care era în Emaus. Mergând, vorbeau cu tristețe despre cum L-au rănit și omorât conducătorii pe Isus. Ei fuseseră siguri că Isus era Mesia. Nu trebuia oare Mesia să fie un împărat puternic?

Nu au ajuns prea departe când Cineva, care mergea pe același drum, a început să vorbească cu ei. Cine era Acesta? Luca 24:15,16

Lui Isus Îi părea rău că prietenii Lui erau așa de triști și voia să-i încurajeze. Dar El mai dorea și să îi învețe ceva foarte important, dar știa că, dacă L-ar fi recunoscut, nu L-ar fi ascultat atât de atenți. Așa că i-a întrebat: „Despre ce vorbiți și de ce sunteți atât de triști?”

Cei doi prieteni erau surprinși. Era Străinul acesta singurul om din Ierusalim care nu-L cunoștea pe Isus și cum a fost El crucificat? Cu fețele scăldate în lacrimi, aceștia I-au povestit Omului despre Isus – cum fusese un Profet puternic de la Dumnezeu și un Învățător minunat. Dar preoții L-au răstignit. Ce au mai spus ei? Luca 24:21 

Apoi au povestit despre femeile care au găsit mormântul lui Isus gol și au văzut niște îngeri acolo. „Dar pe El nu L-au văzut”, au spus ei cu tristețe. Atunci ce ar fi putut să le spună Isus?

Doi dintre prietenii lui Isus mergeau acasă, spre Emaus, iar Isus li S-a alăturat. Ei nu L-au recunoscut, dar, când El i-a întrebat de ce erau așa de triști, ei au povestit totul despre Isus și cum a fost crucificat.

Isus putea să spună simplu: „Eu sunt Isus, Mesia. Uitați-vă la rănile cuielor din mâinile și picioarele Mele. Sunt viu din nou așa cum am promis!” Dar Isus nu a făcut așa. De ce nu? În partea Bibliei numită Vechiul Testament, profeții lui Dumnezeu scriseseră despre multe, multe lucruri care aveau să se întâmple cu Mesia. Ei au spus unde avea să Se nască, ce lucrare avea să facă și mai ales cum și când avea să sufere și să moară. Când toate aceste lucruri aveau să se întâmple aceluiași om, cei din jur ar fi trebuit să știe că acesta era Mesia.

I s-au întâmplat lui Isus exact lucrurile spuse de profeții lui Dumnezeu? Da. Isus dorea ca prietenii Săi să creadă în El pentru că așa vorbește Biblia. Așa că ce a făcut Isus? Luca 24:25-27

Isus le-a arătat prietenilor Săi că, pentru a-i salva pe oameni din păcat, Mesia trebuia să sufere și să moară. I-a ajutat să înțeleagă multe lucruri pe care nu le cunoscuseră înainte. 

Acum, cei doi călători erau siguri că Isus era Mesia, datorită tuturor lucrurilor care I s-au întâmplat exact așa cum spunea Biblia. Dându-și seama de toate aceste lucruri, ei au devenit foarte fericiți.

Foarte curând, cei doi călători au ajuns acasă, iar minunata călătorie împreună cu Isus avea să ia sfârșit. Însă ei doreau să petreacă mai mult timp cu noul lor prieten. Astfel, L-au rugat să rămână la ei în noaptea aceea. Isus a acceptat invitația și a intrat în casa lor să stea la cină cu ei.

Când masa a fost gata, s-au așezat să mănânce. Isus a ridicat mâinile să binecuvânteze hrana. Deodată, cei doi prieteni L-au recunoscut. „Este Domnul Isus!” au strigat ei cu bucurie. „A înviat din morți!”

S-au ridicat în grabă și au îngenuncheat să I se închine, dar Isus dispăruse. Ce au spus ei? Luca 24:32 Erau așa de entuziasmați încât au uitat de cină. S-au grăbit să ajungă înapoi, la Ierusalim, cât puteau de repede, ca să le ducă ucenicilor lui Isus vestea bună. Ce s-a întâmplat pe când vorbeau ei despre Isus? Luca 24:36

Ucenicii s-au speriat când L-au văzut pe Isus. Ei nu știau când intrase, fiindcă ușa era închisă și zăvorâtă. Isus le-a spus cu duioșie: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică îndoiala în inimă? Priviți mâinile și picioarele Mele. Eu sunt.” Apoi a cerut niște mâncare și a mâncat în fața lor. Acum știau că Isus este viu cu adevărat și, oh, cât de fericiți erau!

Cum le-a arătat Isus prietenilor Săi că El era Mesia? Este important și pentru noi să știm ce spune Biblia? 
Te bucuri că Isus este viu acum? De aceea ne poate El ajuta și ne ascultă rugăciunile? A murit Isus ca să putem noi trăi în veșnicie cu El? 
Dacă Isus este viu, putem fi siguri că El are putere să învie morții din nou? Vrei să-L inviți și tu în casa ta și în inima ta?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (26). De Amy Sherrard

Stephen Smith, soția și copiii lor țineau Sabatul în ziua a șaptea, sâmbăta, și credeau că Isus este gata să vină să ne ia în cer. Domnul Smith chiar mergea în alte locuri ca să spună și altora ce învață Biblia.

După o vreme, domnul Smith a auzit pe alți oameni vorbind despre venirea lui Isus altfel de cum învață Biblia și a început să-i creadă. Curând a început și el să predice lucruri care nu erau adevărate. Domnul Smith a început să le spună oamenilor că nu ar trebui să aibă încredere în viziunile pe care Isus i le dădea lui Ellen White. Până la urmă, credincioșii adventiști i-au spus domnului Smith că nu mai putea fi membrul bisericii.

Isus îl iubea pe domnul Smith și i-a dat lui Ellen White o viziune în care i-a arătat ce avea să se întâmple cu el dacă mai continua să gândească și să predice lucruri greșite. Ellen White a scris cu grijă lucrurile pe care Isus i le-a spus și i-a trimis o scrisoare domnului Smith. Când a primit scrisoarea, domnul Smith s-a uitat la expeditor. Era E. G. White. Imediat, domnul Smith s-a înfuriat. „Scrisoarea asta vrea să-mi spună că procedez greșit. Nu am să o citesc niciodată”, a spus el și a băgat scrisoarea în buzunar. Când a ajuns acasă, domnul Smith a mers la cufărul său, a ridicat capacul și a vârât scrisoarea înăuntru. „Aici o să stea departe de fața mea. Nici nu am de gând să îmi aduc aminte de ea”, a spus el ca pentru sine și a închis capacul. Și domnul Smith nici nu s-a mai gândit la ea. În schimb, a continuat să creadă lucruri greșite și să se lupte din ce în ce mai mult împotriva adevărului.

Când se gândea ce lucrător bun pentru Hristos putea fi domnul Smith, Ellen White se întrista. Of, dacă nu ar fi ales să fie atât de încăpățânat! Ea știa că el nu avea să fie fericit. Și nici n-a fost.

Au trecut 27 de ani și domnul Smith a îmbătrânit. Părul său a încărunțit și spatele i s-a încovoiat. Era nefericit și i-a făcut nefericiți și pe soția lui, și pe copiii lui.

Într-o zi, domnul Smith a luat unul din ziarele bisericii noastre, care era pe masa din casa sa. A văzut că unul din articole era scris de Ellen White și s-a hotărât să-l citească. „Acesta este adevărul”, și-a spus el în timp ce punea ziarul jos. Și, în loc să se înfurie, a început să citească din ce în ce mai multe ziare și cărți.

Apoi, într-o zi, și-a adus aminte de scrisoare. Era oare tot acolo unde o pitise? A găsit cheia și, tremurând, a deschis cufărul să o caute. Scrisoarea era acolo. În timp ce domnul Smith citea scrisoarea, lacrimile îi șiroiau pe obraz. Tot ceea ce spusese Ellen White că se va întâmpla exact așa s-a întâmplat. „Oh, dacă aș fi ascultat! Dacă n-aș fi fost atât de mândru și încăpățânat”, își spunea el cu tristețe. Întrucât domnul Smith regreta cu adevărat, Isus l-a iertat. Dar domnul Smith nu a uitat niciodată cât de mult L-a rănit pe Isus. Ar fi putut alege să fie fericit, un lucrător folositor pentru Isus în toți acei ani.

Mulți dintre noi avem mesaje de la Isus în cărțile scrise de Ellen White. Dar de multe ori ele zac pe rafturile din casa noastră și nu sunt citite niciodată. Ce trist! De ce nu te-ai hotărî chiar acum ca, atunci când vei fi destul de mare să poți citi, să începi să citești aceste cărți minunate?