Mesagerul special al lui Dumnezeu (17). De Amy Sherrard
Era o zi minunată de iunie, iar James și Ellen White, împreună cu fiul lor de 15 ani Willie, se aflau în drum spre o întâlnire de tabără. Alți șapte oameni erau împreună cu ei și poți fi sigur că Willie și ceilalți copii din grup erau entuziasmați.
Avea să fie o călătorie grozavă. Abia așteptau să ajungă la locul de unde trebuiau să se îmbarce pe un vapor. Apoi aveau să călătorească toată ziua și noaptea pe fluviul Mississippi până la locul unde se ținea tabăra.
Când au urcat la bord, abia așteptau să pornească. După ce a urcat toată lumea, la ora 9, căpitanul a dat semnalul. „Tuuut! Tuuut!” Motorul a pornit și toată lumea a început să audă: „Ciu, ciu, ciu!” și „Pleosc, pleosc, pleosc!”, în timp ce paletele se învârteau. Încet, ambarcațiunea s-a desprins de chei și ei se aflau deja la drum.
Cei mai mulți pasageri se aflau pe punte ca să privească cum alunecau pe fluviu. Căldura zilei și peisajul erau perfecte pentru o călătorie. Ellen White ar fi dorit și ea să stea pe punte, pentru că îi plăcea să meargă cu vaporul, dar trebuia să scrie lucrurile pe care i le arătase Isus. Așa că însoțitoarea de bord a ajutat- o să-și găsească un loc liniștit și Ellen a petrecut cea mai mare parte a zilei scriind. James și copiii au mers în partea din față a vasului să privească cum se mișcau încet în susul apei. Apoi cineva a arătat în față. — Ce este aceasta care vine spre noi?
Toată lumea a privit într-acolo. Ceva plutea pe apă, dar nu era vapor. Apropiindu-se, au putut să vadă cu toții că erau niște bușteni tăiați și legați unii de alții, care formau o plută uriașă. Câțiva oameni se aflau pe plută pentru a duce buștenii – sau cheresteaua – în orașele din josul apei, ca să fie vânduți.
— Ce mod înțelept și ușor de a duce cheresteaua la oraș! vorbeau pasagerii între ei, în timp ce priveau pluta de aproape. Priviți! Au și un mic adăpost ca să poată găti! Când pluta era destul de aproape, oamenii de pe ea și-au făcut mâinile pâlnie la gură și au început să strige către cei de la bordul vasului:
— Ziare! Ziare! Vrem ziare! Ei se aflau de câteva zile pe plută și doreau să citească ceva. Oamenii de pe vapor au adunat repede câteva ziare și le-au aruncat cât au putut de tare spre oamenii de pe plută. Un bărbat de pe plută a sărit în apă și a înotat să adune ziarele care aterizaseră în apă. Oamenii au făcut cu mâna spunând:
— Vă mulțumim frumos, apoi au întins ziarele pe plută să se usuce. Atunci lui James White i-a venit o idee.
— Willie! Vino aici! a strigat el.