Ultima cină

Îți aduci aminte de masa festivă pe care a dat-o Simon în onoarea lui Isus? Atunci când Maria și-a adus darul special de parfum scump, s-au bucurat cu toții? Nu. Lui Iuda nu i-a plăcut cadoul ei.

Iuda era unul dintre cei 12 ucenici, dar el nu dorea să devină umil și neegoist. El era mândru și iubea banii mai mult decât Îl iubea pe Isus. El se credea totdeauna mai inteligent decât Isus. Ce om încrezut!

Când Isus a vorbit amabil cu Maria, Iuda s-a supărat. El s-a hotărât să-I facă rău lui Isus și în noaptea aceea a făcut ceva cu adevărat groaznic. S-a întâlnit cu dușmanii lui Isus, cu preoții cei mari și cu conducătorii. Ce le-a spus el? Matei 26:14,15 

Preoții Îl urau pe Isus și doreau să-L omoare. Așa că ei s-au bucurat că Iuda avea să le dea o mână de ajutor să-L prindă pe Isus. Au fost de acord să-i plătească 30 de bănuți de argint pentru acest lucru. Ce teribil! Iuda era unul din cei 12 ucenici. Dar acum Iuda plănuia în secret să îi ajute pe dușmanii lui Isus să-L prindă ca să Îl poată omorî. 

După ce a vorbit cu preoții, Iuda s-a întors la Isus și ucenicii Lui. S-a comportat ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar, din acel moment, el căuta în secret ocazia de a-și împlini promisiunea față de vrăjmașii lui Isus. Ucenicii nu știau ce avea de gând să facă Iuda. Dar Isus știa? Da. Isus știe totul.

Joi, la câteva zile după ce Iuda a aranjat să-L vândă pe Isus, începea Paștele. Seara, Isus și ucenicii Săi s-au adunat într-o cameră mare și frumoasă, pregătită special pentru ei. Când s-au așezat să mănânce, ce a spus Isus? Luca 22:15,16

Ucenicii trebuiau să asculte atenți ce spunea Isus, dar nu puteau, pentru că erau plini de sentimente negative. Ei încă se gândeau că Isus avea să devină rege în curând și fiecare dintre ei dorea să fie un șef cât mai mare. Așa că erau ocupați să privească unii la alții cu invidie și gânduri rele.

Ucenicii erau foarte egoiști, nu-i așa? Au învățat ei să fie ca Isus? Filipeni 2:3-5 Isus a privit plin de dragoste către ucenicii Săi. El știa că în ziua următoare avea să moară și dorea să îi încurajeze. Dar S-a hotărât să nu spună niciun cuvânt, deocamdată. Ei nu erau pregătiți să asculte. Isus S-a întristat foarte tare. 

Mai era o problemă la această cină. Ar fi trebuit să existe un servitor care să le spele picioarele prăfuite. Erau acolo un vas cu apă, un lighean și un prosop, dar nu era niciun servitor. În această situație, ucenicii trebuiau să-și spele picioarele unii altora. A spus vreunul dintre ei: „Vă spăl eu?”

Isus și ucenicii Săi erau gata să mănânce cina de Paște pentru ultima dată. Dar nu era niciun servitor să le spele picioarele murdare. Așa că unul dintre ucenici ar fi trebuit să facă acest lucru. Dorea vreunul dintre ei să împlinească o lucrare de servitor? Oh, nu. Fiecare dintre ei dorea ca altul să îl servească. Așa că s-au așezat cu toții în jurul mesei prefăcându-se că nimeni nu are nimic de făcut.

I-a certat Isus? Nu. A așteptat puțin în tăcere. Cât Își dorea El să le schimbe inima mândră și să-i ajute să se iubească unul pe altul! Până la urmă, Isus S-a ridicat de la masă și ce a făcut apoi? Ioan 13:3-5 

Cum Iuda se așezase pe cel mai important loc, chiar lângă Isus, el a fost primul căruia Isus i-a spălat picioarele. Isus știa că Iuda avea de gând să-L vândă imediat. În timp ce Isus spăla cu blândețe picioarele prăfuite ale lui Iuda și le ștergea cu prosopul, Iuda simțea dragostea lui Isus pentru el. La un moment dat ar fi dorit să-și mărturisească păcatul și să-I ceară iertare lui Isus, dar în clipa următoare s-a hotărât să nu facă acest lucru. Era prea mândru să își ceară iertare. Bineînțeles că acest lucru L-a întristat foarte mult pe Isus. 

Ucenicii L-au privit pe Isus trecând de la unul la altul și spălându-le picioarele fiecăruia. În timp ce se uitau, ceva uimitor s-a întâmplat cu ei.

De ce a spălat Isus picioarele ucenicilor? Pentru că ei erau prea mândri ca să îndeplinească o lucrare făcută de oamenii cel mai prost plătiți. Dar Isus a făcut orice I-a stat în putere să le arate că a-i ajuta pe alții este lucrarea de cea mai mare importanță.

Când le-a spălat picioarele ucenicilor, Isus le-a arătat că, în loc să caute pozițiile cele mai importante, ar fi trebuit mai degrabă să se ajute unul pe altul.

Isus dorea să spele picioarele lor murdare. Când au văzut că Isus S-a aplecat să le spele picioarele, ucenicii s-au rușinat și sentimentele lor s-au schimbat. Pe măsură ce se lăsau spălați de El, Isus le îndepărta sentimentele de mândrie, invidie și egoism.

Acum, în afară de Iuda, toți ucenicii se iubeau unii pe alții și erau bucuroși să lase pe altul să ocupe locul cel mai bun. Acum, în sfârșit, erau pregătiți să-L asculte pe Isus. Ce le-a spus Isus să facă? Ioan 13:13-15,17 I-a făcut acest lucru fericiți? Da. 

Dorește Isus să-I dăm voie să ne îndepărteze gândurile și sentimentele ca să ne putem iubi, ierta și ajuta unii pe alții?

În tăcere, Isus și ucenicii Săi mâncau împreună cina de Paște. Ucenicii nu știau, dar aceasta avea să fie ultima lor masă de Paște împreună.

Un mieluț fusese sacrificat pentru acea masă specială. La fel, Isus urma să Își dea viața pe cruce pentru toți oamenii, așa încât toți aceia care au ales sau vor alege să Îi fie prieteni să fie salvați. În acea seară, Isus a făcut un ritual special pe care noi îl numim „Cina Domnului”. Mai întâi, Isus a luat pâine fără drojdie. Ce a făcut Isus cu ea? Matei 26:26

Apoi a luat un pahar de must de struguri. Ce a spus El despre acesta? Matei 26:27-29 Așa cum a fost frântă pâinea și cum a fost turnat mustul de struguri, la fel trupul lui Isus a fost frânt și sângele lui Isus a fost vărsat pe cruce, iar El a fost pedepsit pentru păcatele noastre. 

Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Să faceți acest lucru în amintirea Mea.” După această seară, ucenicii s-au întâlnit adesea pentru acea festivitate specială. Când își spălau picioarele unii altora, își aduceau aminte să fie umili ca Isus. Când mâncau pâinea și beau mustul de struguri, ei credeau că Isus era Salvatorul lor și le părea rău de păcatele lor. 

Isus dorește să repetăm și noi acest program special. Când vei crește mai mare și vei învăța mai multe lucruri despre Isus, vei participa și tu la acest serviciu special. Te va ajuta acest lucru așa cum i-a ajutat și pe ucenici?

După ce Isus a desfășurat acest nou ritual special, care să-i ajute pe ucenici să-și aducă aminte de moartea Sa, Isus a spus ceva care i-a surprins foarte tare. Matei 26:21

Ucenicii nu puteau ghici care dintre ei va face un asemenea lucru teribil. Va putea vreunul dintre ei să-i ajute pe oamenii răi să-L prindă pe Isus? Unul câte unul s-au întrebat: „Doamne, sunt eu? Doamne, sunt eu?”

Ultimul a întrebat și Iuda: „Sunt eu?” Ce a răspuns Isus? Matei 26:25 Acesta era modul în care Isus a spus „Da, tu ești.” Iuda s-a înfuriat pentru că Isus a spus ce avea el de gând să facă. A plecat din cameră și a ieșit în noapte. Pe cine asculta Iuda atunci? Ioan 13:27 

Ucenicii credeau că Iuda avea de gând să cumpere ceva pentru masă sau să dea vreun ajutor pentru un sărac. Ei nu știau că Iuda avea de gând să-i ajute pe dușmanii lui Isus să-L prindă chiar în noaptea aceea. 

După ce a plecat Iuda, Isus le-a vorbit plin de dragoste celorlalți ucenici și S-a rugat pentru ei să se iubească unul pe altul și să fie apărați de Satana. La sfârșit au cântat un imn și au plecat din cameră. Știa Isus că Iuda avea de gând să-I facă rău? Îl iubea Isus pe Iuda când i-a spălat picioarele? E bine să îi iubim pe oameni chiar dacă ei ne fac rău?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (20). De Amy Sherrard

Ellen White, John și Andre, împreună cu alții, se aflau în trăsura familiei Roth, grăbindu-se spre o fermă unde să se adăpostească de o furtună neașteptată însoțită de grindină. Când l-a văzut pe domnul Roth venind, proprietarul fermei a deschis larg porțile șurii ca să poată intra calul și trăsura. John și Andre priveau la Ellen White. 

În loc să fie plină de teamă, ochii ei erau strălucitori și zâmbea. Furtuna zgomotoasă, cu grindina care se rostogolea de pe acoperișul șurii acoperind iarba, nu o speria deloc. Oamenii care locuiau în casă au ieșit și i-au invitat pe toți din trăsură: 
— Haideți repede înăuntru să beți ceva cald și să mâncați ceva! Ellen White s-a întors spre ei și râzând le-a spus: 
— Nu, mulțumesc! N-aș da acest minunat spectacol pe nimic altceva! 

Apoi ea, John și Andre au coborât din trăsură, au alergat afară și și-au umplut mâinile cu grindina proaspăt căzută, fugind înapoi în șură. Au urcat din nou în trăsură, bucurându-se și înfruptându-se din răcoarea gheții din mâinile lor, care căzuse din cerul furtunos. 

Fermierul a deshămat calul și l-a dus în grajd să-l hrănească cu niște grăunțe, după care l-a înhămat înapoi. Furtuna a trecut repede și erau din nou la drum. Băieții și-au dat seama că Ellen White s-a bucurat în mod deosebit de drumul de întoarcere printr-o pădure de pini. În mod repetat, ea își arăta admirația cu privire la mulțimea de tonuri de verde și la frumusețea munților. Băieții erau siguri că nu vor uita niciodată această furtună și ce s-au mai distrat adunând grindină în pumn și mâncând-o. 

După vizita lui Ellen White, domnul Roth s-a hotărât să construiască o biserică frumoasă. Când a fost gata, au invitat-o pe Ellen White să participe la dedicarea acesteia. Mulți oameni din oraș au venit și ei, iar câțiva frați baptiști au fost atât de impresionați, încât au invitat-o pe Ellen să vorbească în biserica lor duminica următoare după-amiază. Dar pastorul baptist nu dorea ca Ellen White să vorbească în biserica lui. 
— O să le vorbească oamenilor despre păzirea Sabatului, a bombănit el. N-o să-i anunț pe oameni despre această întâlnire. 

Dar 300 de oameni au venit totuși, iar Ellen White nu a predicat despre Sabat. Ea a vorbit despre cât de mult a iubit Dumnezeu lumea. „Ellen White este o bună creștină”, i-au spus membrii pastorului baptist, după ce au ascultat-o. „Ar fi trebuit să ne anunți că va vorbi ea. Ar fi fost prezenți mai mulți oameni.” 

Pastorul știa că a greșit și, data următoare când a mai venit Ellen, și-a cerut scuze. Apoi a rugat-o să vorbească la o mare întâlnire unde se prezentau sfaturi pentru sănătate. Ea s-a bucurat că pastorul a făcut tot ce a putut să anunțe evenimentul și s-a adunat o mare mulțime de ascultători. 

Ellen White și-a făcut mulți prieteni în noua biserică adventistă de ziua a șaptea din acel loc. John și Andre erau doi dintre aceștia. Ei știau de-acum că a fi mesagerul special al lui Isus nu însemna să ai fața lungă și tristă. Ellen iubea copiii și știa să petreacă mult timp prețios cu ei.