Trădat și condamnat

De trei ori în fața multor oameni, Petru a spus că nu Îl cunoaște pe Isus. Dar, când Petru a plâns și s-a rugat, Dumnezeu l-a iertat. Lui Petru i-a părut rău că făcuse un așa lucru, dar se bucura că Dumnezeu încă îl iubește.

Cu Iuda nu s-a întâmplat la fel. El era ucenicul care Îl vânduse pe Isus. Lui Iuda nu i-a părut rău pentru lucrurile teribile pe care le făcuse. La început, Iuda Îl iubise pe Isus. Dar Iuda avea un păcat preferat, la care nu a vrut niciodată să renunțe: iubea banii. De ce nu e bine să iubim banii? 1 Timotei 6:9,10 

Cât timp a lucrat pentru Isus, Iuda tot fura bani din punga pe care o purta în locul lui Isus. Uneori era gata să-și mărturisească păcatele și să se schimbe, dar era prea mândru să Îi dea voie lui Isus să îl ajute. Astfel, păcatul lui Iuda a crescut din ce în ce mai mult, până când el a ajuns să iubească banii mai mult decât pe Isus. În cele din urmă, pentru a câștiga mai mulți bani, a fost de acord să îi ajute pe preoți să-L prindă pe Isus. 

În timp ce Isus îi spăla picioarele, Iuda simțea iubirea puternică a lui Isus pentru el și știa că ar fi trebuit să-și mărturisească păcatul teribil chiar atunci. Dar mândria l-a făcut pe Iuda să nu mărturisească. Aceasta a fost ultima lui șansă. Este important să Îl lăsăm pe Isus să ne îndepărteze de orice păcat?

De câteva ori, oameni furioși încercaseră să-L omoare pe Isus, dar de fiecare dată Isus a scăpat. De aceea, atunci când L-a dat pe Isus în mâna dușmanilor, Iuda credea că Isus va face la fel. Ce le-a spus Iuda preoților să facă? Matei 26:48 

De ce le-a spus Iuda să-L lege pe Isus strâns? Atunci când Isus avea să scape, Iuda putea spune: „Nu v-am spus eu să-L țineți strâns?” Isus nu a încercat să fugă atunci când Iuda L-a sărutat. I-a lăsat pe soldați să-I lege mâinile strâns. A lăsat mulțimea plină de cruzime să-L ducă cu ea. 

Iuda a început să se sperie că făcuse un lucru foarte grav. L-a urmat pe Isus afară din Ghetsimani, la casa lui Ana, apoi la palatul lui Caiafa. Tot timpul Iuda se aștepta ca Isus să-Și dezlege mâinile și să arate tuturor că era Mesia. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Isus i-a lăsat pe oameni să-I facă rău din ce în ce mai mult. 

Acum lui Iuda chiar îi era frică. Și-a dat seama că Isus îi va lăsa într-adevăr pe preoți să-L omoare, iar el, Iuda, îi ajutase să-L prindă. În timp ce Caiafa Îi punea întrebări lui Isus, conștiința vinovată a lui Iuda a început să-l tulbure teribil. El a strigat către marele-preot: „Este nevinovat! Lasă-L, Caiafa!” Ce avea să facă Caiafa?

Caiafa Îi punea întrebări lui Isus, iar Iuda asculta nerăbdător. În fiecare minut, el aștepta ca Isus să Se elibereze de vrăjmașii Săi nemiloși. Dar Isus, tăcut și răbdător, îi lăsa pe lideri și pe popor să-L rănească și să-L batjocorească.

Până la urmă, Iuda nu a mai putut tăcea. El a strigat la Caiafa, cerându-i să-L elibereze pe Isus. A dat la o parte oamenii surprinși care erau în fața lui și a alergat până la Caiafa. A aruncat cei 30 de bănuți de argint pe care îi primise de la preoți pentru vânzarea lui Isus. După aceea s-a agățat de haina lui Caiafa, implorându-l să-L elibereze pe Isus. „Isus nu a făcut niciun rău!” a spus el.

Caiafa era furios și l-a dat pe Iuda la o parte. Acum toți puteau vedea că preoții îl plătiseră pe Iuda, unul dintre ucenicii lui Isus, să-i ajute să-L prindă. Ce a spus Iuda după aceea? Matei 27:4, prima parte Lui Caiafa nu îi păsa de Iuda. Caiafa voia un singur lucru – să fie Isus omorât cât mai repede posibil. În cele din urmă, s-a gândit să spună ceva. Ce i-a spus el lui Iuda? Matei 27:4, ultima parte 

Apoi Iuda a îngenuncheat la picioarele lui Isus și a recunoscut că El, Isus, era Fiul lui Dumnezeu. Isus a privit în jos spre Iuda. Foarte trist, Isus i-a vorbit prietenos: „Pentru ora aceasta am venit în lume.”

Isus îl privea pe Iuda cu tristețe. El știa că lui Iuda nu-i părea rău că Îl vânduse pe Fiul lui Dumnezeu. El era speriat doar de pedeapsa care avea să vină într- o zi. Toți se mirau că Isus era atât de bun cu un om care Îl trădase.

Când a văzut că preoții nu aveau de gând să-L elibereze pe Isus și că Isus nu avea de gând să Se salveze, Iuda a fugit afară plângând: „E prea târziu, e prea târziu!!” Apoi Iuda a murit. Istoria de viață a lui Iuda ne învață cât de grav este să îndrăgim chiar și un singur păcat mic. Păcatul este cu adevărat periculos, nu-i așa?

Când s-a făcut dimineață, Sinedriul a început să-L întrebe pe Isus: „Dacă ești Tu Hristosul [Mesia], spune- ne!”. Isus răspunsese deja la această întrebare, așa că acum tăcea. Preoții continuau să-I pună întrebări. În cele din urmă ce a spus Isus? Luca 22:67-70 

Curând, Sinedriul L-a condamnat la moarte a treia oară. Acum, evreii aveau nevoie de permisiunea guvernatorului roman. Este greu de imaginat cum au putut să-L urască atât de mult pe Isus, nu-i așa? Păcatul ne face să-L urâm pe Dumnezeu și tot ce este bine. Noi nu vrem să avem nimic de-a face cu păcatul, nu-i așa?

Conducătorii iudei L-au condamnat pe Isus, dar nu Îl puteau omorî, dacă nu le dădeau voie romanii. Așa că L-au dus la guvernatorul roman. Care era numele acestui guvernator? Matei 27:2

Conducătorii evrei nu puteau intra în sala de judecată a lui Pilat. După regulile lor, dacă intrau în acea sală nu mai puteau merge să sărbătorească Paștele. Cât de neștiutori erau! Ei nu vedeau că erau deja foarte necurați și ticăloși.

Era dimineața devreme și Pilat se afla încă în dormitor când a venit un mesager să-i spună că mai-marii evreilor îl așteptau chiar atunci. Pilat nu s-a bucurat deloc că trebuia să judece un arestat atât de dimineață. S-a hotărât să rezolve problema cât mai repede și să fie foarte drastic cu respectivul arestat, oricine ar fi fost el.

Când a venit în sala de judecată, Pilat s-a uitat la Isus. Pilat văzuse tot felul de oameni răi. Dar niciodată nu mai văzuse un Om atât de bun ca Isus. El era calm și liniștit. Era ușor de văzut că nu făcuse nimic rău. Ce i-a întrebat Pilat pe conducătorii evrei? Ioan 18:29,30 

De ce nu doreau conducătorii iudei ca Pilat să pună întrebări despre Isus? Știau ei că Isus nu făcuse nimic rău?

Pilat i-a întrebat pe liderii evrei ce lucru rău făcuse Isus. Dar ei nu i-au răspuns la această întrebare. Apoi Pilat i-a întrebat din nou de ce L-au condamnat pe Isus. Așa că ei au plătit câțiva oameni să spună minciuni despre Isus. Ce au spus ei că a făcut Isus? Luca 23:2

Pilat nu a crezut minciunile lor. Se vedea clar că Isus era un om foarte bun. Pilat era sigur că evreii erau invidioși că Isus era mai bun decât ei. Întorcându-se către Isus, Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, a răspuns Isus.

Când au auzit conducătorii evrei și mulțimea răspunsul lui Isus, toți au început să strige, acuzându-L că a încercat să devină împărat. Ei doreau ca Pilat să-L condamne la moarte. Zgomotul pe care îl făceau era groaznic. Pilat era derutat. Era și uimit de Isus, care stătea liniștit fără să spună niciun cuvânt. Sperând să scape de zgomotul mulțimii, Pilat L-a luat pe Isus în altă încăpere și a vorbit cu El mai mult. Pilat L-a întrebat din nou: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”

Isus i-a vorbit lui Pilat despre lucrarea Sa. Ioan 18:36,37 Pilat era foarte interesat și dorea să știe mai multe. „Ce este adevărul?” a vrut el să știe. Dar nu a mai așteptat răspunsul lui Isus. Mulțimea de afară făcea gălăgie și el a ieșit să vorbească cu oamenii. Ce le-a spus el? Versetul 38, ultima parte Avea să-L elibereze Pilat pe Isus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (23). De Amy Sherrard

Nu cunoaștem numele domnișoarei din această povestire, așa că îi vom spune Eva. Eva era una dintre studentele care locuia într-o casă mare și frumoasă, lângă colegiul ei de pe dealurile Californiei. În jurul casei erau pomi fructiferi și grădini de flori. Aceasta era casa lui Ellen White când era în vârstă. 

Lui Ellen White îi plăcea să ajute studenți și elevi, iar cei care locuiau împreună cu ea aveau bucuria să fie în aceeași casă cu mesagerul special al lui Isus. Într-o zi, Eva a mers în dormitorul lui Ellen White să-i aducă ceva. În timp ce se îndrepta spre masa de toaletă, s-a oprit să privească ceva care era deasupra. Era o plasă de prins părul, realizată din mătase. Femeile din vremea aceea purtau așa ceva și, oh, cât de mult își dorea Eva să aibă o așa plasă pentru păr! O voce părea să îi șoptească: „Ia-o! Ellen White n-o să observe că lipsește.” O altă voce părea îi șoptească: „Nu, nu! Acesta ar fi un furt.” 

Eva continua să privească plasa pentru păr. Apoi s-a uitat în jur. Nu o vedea nimeni. A apucat plasa și a fugit repede în camera ei. Și-a deschis cufărul – adică o ladă mare de lemn – și a pus plasa într-un colț și a închis capacul. Când a urcat la etaj să facă ce o rugase Ellen, Eva era liberă și fericită, dar, când a coborât, ea nu se simțea liberă sau fericită, deși zâmbea ca de obicei. 

Mai târziu în aceeași zi, Ellen White s-a dus în camera ei să se pregătească pentru o ieșire în oraș. S-a pieptănat și apoi a întins mâna după plasă, dar nu era unde o lăsase. Trebuie să fi căzut, s-a gândit ea. Dar plasa nu era pe jos. Și, deși a căutat-o foarte atentă peste tot, plasa pentru păr nu era nicăieri. Unde putea fi? s-a întrebat ea. Până la urmă, s-a îmbrăcat și a plecat fără plasă. 

În seara aceea, când a venit vremea altarului de seară, toți s-au adunat în jurul șemineului, ca de obicei. Tuturor le plăcea altarul de seară. Adesea Ellen White spunea povestiri despre primele zile ale bisericii. Dar, în seara aceea, ea a pus mai întâi o întrebare: „Mi-a văzut cineva plasa pentru păr? Era pe masa mea de toaletă, dar, când am ieșit în oraș în această după-masă, nu mai era acolo. Nu avea unde să plece singură, iar eu am nevoie de ea.” 

Niciuna dintre fete nu părea să știe nimic despre plasa lipsă. Eva știa însă că o furase. Iar acum știa că minte prefăcându-se că nu știe nimic despre ea. 

Ellen White nu a spus nimic mai mult despre plasă. A hotărât să se roage și să aștepte. A trecut o zi sau poate două și, când a intrat în camera Evei pentru ceva, o voce i-a vorbit lui Ellen. S-a oprit și a întors capul. Nu se gândise vreodată că va face ce îi spunea vocea. Dar, când vocea i-a vorbit din nou, s-a supus și a făcut ce i-a spus.