Mesagerul special al lui Dumnezeu (19). De Amy Sherrard
Primii adventiști de ziua a șaptea din Elveția au fost familia Roth. Tot orășelul în care locuiau îi cunoștea. Tatăl și cei doi fii dețineau un magazin local mare și oamenilor le plăcea cât de politicoși și cinstiți erau.
— Dar de ce se închină ei sâmbăta și nu duminica, cum facem noi? se întrebau ei.
Toată lumea știa cât de buni creștini erau și unii din prietenii lor se întâlneau cu ei în Sabat ca să se închine. Curând s-a răspândit o veste minunată pentru familia Roth. Ellen White era în Europa și avea de gând să-i viziteze.
Într-o vineri după-masă, John și Andre, cei doi băieți ai familiei Roth, ajutau din greu la pregătirile pentru vizită.
— Crezi că Ellen White va vorbi cu noi, băieții? l-a întrebat John pe fratele lui mai mic în timp ce era ocupat cu ștersul mobilei din magazin.
— Nu mă interesează dacă va vorbi cu noi sau nu, a răspuns Andre în timp ce ștergea masa unde avea să fie așezată Biblia familiei a doua zi. Abia aștept să o văd pe doamna cu care stau de vorbă Isus și îngerii. John a încuviințat din cap, în timp ce privea prin încăpere și credea că au făcut tot ce se putea mai bine.
— Haide, Andre, să vedem dacă avem hainele pregătite pentru Sabat. Nu mai avem prea mult timp, i-a atras el atenția fratelui său. La puțin timp după aceea a sosit și Ellen White cu prietenii ei. În timp ce dădeau mâna politicos cu Ellen, John și Andre i-au observat zâmbetul și ochii căprui, care le transmiteau că le era prietenă.
Unsprezece persoane s-au adunat la familia Roth în seara aceea să o asculte pe această vorbitoare, iar în dimineața următoare au venit la Școala de Sabat și la predică să o asculte din nou. După-amiază a fost o adunare de experiențe și fiecare a mulțumit lui Isus pentru că o trimisese pe Ellen să fie cu ei în acea ocazie.
Duminică dimineață, după micul dejun, tati Roth a spus:
— Băieți, vom merge să facem o excursie. Știu că musafirii noștri s-ar bucura să facă o drumeție prin locurile noastre frumoase de munte. Vreți să veniți cu noi?
Dacă voiau să meargă? Sigur că da. Curând se aflau cu toții în trăsura familiei Roth. Tot drumul au privit frumusețile din jurul lor.
Nu ajunseseră prea departe, când s-a stârnit o furtună de munte. Norii s-au adunat, fulgerele brăzdau cerul, tunetele răsunau cu putere și apoi o grindină de mărimea nucilor a început să cadă. Vacile și caii, oile și găinile, toate alergau speriate încercând să găsească adăpost. Tati Roth și musafirii săi aveau și ei nevoie de adăpost. Acesta viră scurt pe o alee spre o fermă din apropiere.