1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

Domnul a vorbit. După cum este raportat în cap. 26,16-18, porunca de a-i bate pe madianiţi fusese deja dată lui Moise. Acum el trebuia să organizeze expediţia militară pentru a îndeplini porunca lui Dumnezeu. La sugestia lui Balaam, madianiţii i-au dus pe izraeliţi într-un păcat grav, care a adus în schimb o urgie din partea lui Dumnezeu asupra poporului Său.


2 Răzbună pe copiii lui Israel asupra madianiților; și după aceasta vei fi adunat la poporul tău.

Răzbună. Păcatul madianiţilor avusese loc în timpul conducerii lui Moise. El era acum reprezentantul lui Dumnezeu pentru a pedepsi pe păcătoşi înainte de a renunţa la autoritatea sa.

Apoi. Dumnezeu îi vorbise lui Moise despre moartea sa iminentă (cap. 27,12.13). În afară de campania împotriva madianiţilor, a rămas şi sarcina de a da mai departe directive cu privire la cucerirea ţării Canaanului (cap. 32 şi 34) şi de a lăsa dispoziţii pentru leviţi (cap. 35,1-8).


3 Și Moise a vorbit poporului, spunând: Înarmați-vă câțiva dintre voi pentru război și ei să meargă împotriva madianiților și să răzbune pe DOMNUL asupra lui Madian.

Înarmaţi dintre voi. Literal, înarmează dintre acei cu voi, bărbaţi. Versetul 2 vorbeşte despre răzbunarea copiilor lui Israel. Versetul acesta o numeşte răzbunarea lui Iehova. În felul acesta sunt identificate ca apropiate interesele lui Dumnezeu şi ale poporului Său.


4 Din fiecare trib, prin toate semințiile lui Israel, să trimiteți o mie la război.

Câte o mie. Numărul acesta mic sugerează o selecţie atentă, având în vedere că unele dintre seminţiile mai mari ar fi dat cu uşurinţă un număr mult mai mare.

Toate seminţiile. Unii consideră că această expresie i-ar putea cuprinde şi pe leviţi. Poate nu pentru a purta arme, ci ca unitate de serviciu în spatele liniei frontului. Dar faptul că leviţii au primit partea lor de pradă din acea parte destinată celor care n-au mers la război (v.30, 37-41) se pare că exclude o astfel de idee.


5 Astfel au fost aleși dintre miile lui Israel, o mie din fiecare trib, douăsprezece mii înarmați pentru război.

Douăsprezece mii. Compară cu Judecători 21,10, unde împotriva lui Iabes-Ghilead a fost trimis acelaşi număr. Ideea exprimată în versetul 5 este că au fost înrolaţi tinerii. Numărul pare mic în comparaţie cu al madianiţilor, care aveau cinci regi cu oşti înarmate.


6 Și Moise i-a trimis la război, o mie dintre fiecare trib, pe ei și pe Fineas, fiul preotului Eleazar, la război, cu uneltele sfinte și trâmbițele de sunat în mâna sa.

Moise a trimis. Adică i-a împuternicit cu autoritate să aducă la îndeplinire porunca lui Dumnezeu.

Fineas. Nu ni se spune dacă Fineas a mers în calitate de comandant al expediţiei, prin aceasta înlocuindu-l pe Iosua, sau dacă a mers numai în rolul său de mare preot (vezi Iosua 22,13). Fapta lui de vitejie anterioară în onoarea lui Dumnezeu l-a făcut fără îndoială să aibă o mare reputaţie de om hotărât şi curajos (cap. 25,8).

Uneltele sfinte. Adică vasele sfinte. Nu ni se spune ce vase au fost luate. Unii au sugerat că ar fi fost chivotul (vezi Numeri 10,33; Iosua 3,14; 6,8), alţii placa de aur pe care Aaron a purtat-o pe frunte (Exod 28,36). Cuvântul tradus aici unelte este acelaşi cu cel redat vase din Numeri 3,31. Este îngăduit să se creadă despre trâmbiţele sanctuarului că erau unelte sfinte.


7 Și s-au războit împotriva madianiților, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise; și au ucis toată partea bărbătească.

Au înaintat. Se presupune că forţele israelite au trecut graniţa în teritoriul madianit şi acolo s-au angajat în luptă.

Au omorât pe toţi bărbaţii. Adică ai armatelor atacante, probabil bărbaţi în stare să poarte armele. O altă nimicire a madianiţilor este raportată în Judecători 8,12 realizată de Ghedeon. Exterminarea întregii populaţii masculine ar fi dus la stingerea naţiunii, totuşi madianiţii apar din nou ca vrăjmaşi puternici ai lui Israel (Judecători 6,1.2, 7,14; 8,22; 9,17.28; Isaia 60,6).


8 Și au ucis pe împărații lui Madian, pe lângă restul celor uciși, adică pe Evi și pe Rechem și pe Țur și pe Hur și pe Reba, cinci împărați ai lui Madian, de asemenea l-au ucis cu sabia pe Balaam, fiul lui Beor.

Împăraţii Madianului. Pentru aceşti oameni sunt folosite diferite titluri: bătrâni (cap. 22,4), domnitori (Iosua 13,21).

Evi. Vezi Iosua 13,21.

Rechem. Vezi Iosua 13,21; 1 Cronici 2,43; 7,16. De asemenea numele unei cetăţi beniamite

(Iosua 18,27).

Ţur. Vezi Numeri 25,15; Iosua 13,21.

Balaam. Sfârşitul lui a fost foarte diferit de speranţa pe care şi-a exprimase (Numeri 23,10;

Iosua 13,22).


9 Și copiii lui Israel au luat captive pe toate femeile lui Madian și pe micuții lor; și au luat ca jaf toate vitele lor și toate turmele lor și toate bunurile lor.

Au luat pe femeile. Era un vechi obicei de a-i ucide pe bărbaţi, dar nu pe femei şi copii (Geneza 34,25; 1 Regi 11,16). Mai târziu, Dumnezeu a cerut în anumite cazuri doar uciderea bărbaţilor, în alte cazuri uciderea întregii populaţii (Deutronom 20,13.14.16).

Vitele. Cuvântul tradus este din verbul a fi legat la limbă, a fi mut. Adesea, el cuprinde toate animalele domestice mari. Madianiţii erau renumiţi pentru cămilele lor (Judecători 6,5), care nu sunt amintite aici în mod expres (vezi Exod 9,25; 12,12; Psalmi 135,8; Ieremia 50,3).


10 Și au ars cu foc toate cetățile lor în care ei au locuit și toate cetățuile lor frumoase.

Cetăţile. Nimicirea acestor locuri întărite tindea să împiedice o răscoală serioasă ulterioară. Ocoalele. Literal, taberele lor, o referire la lagărele circulare ale triburilor nomade. Vezi Geneza 25,16, unde este folosit acelaşi cuvânt.


11 Și au luat tot jaful și toată prada, deopotrivă din oameni și din animale.

Prada. Ei au pus stăpânire pe pradă, aşa cum s-a notat în v.9 şi acum au luat-o cu ei.


12 Și au adus captivii și prada și jaful la Moise și la preotul Eleazar și la adunarea copiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile lui Moab, care sunt lângă Iordan aproape de Ierihon.

Cei prinşi. Subjugarea acestui trib de madianiţi a fost completă. Cei prinşi erau femeile şi copiii; prada: cămilele, boii, oile şi caprele; iar jafurile, metalele preţioase, bijuteriile, îmbrăcămintea etc.

Adunarea. Probabil o referire la cei 70 de bătrâni şi căpetenii ale seminţiilor care reprezentau poporul. Câmpia Moabului. De unde au plecat să dea bătălia cu madianiţii (vezi cap. 22,1; 26,3.63).


13 Și Moise și preotul Eleazar și toți prinții adunării, au ieșit să îi întâmpine în afara taberei.

Le-au ieşit înainte. Acesta a fost un comitet de primire pentru a ura bun venit învingătorilor şi pentru a face aranjamentele necesare curăţirii, separării sau nimicirii lucrurilor necurate.


14 Și Moise s-a înfuriat pe ofițerii oștirii, pe căpeteniile miilor și pe căpeteniile sutelor, care au venit de la bătălie.

Moise s-a mâniat. Mai ales pentru că fuseseră aduse ca prizonieri femei madianite care nu puteau fi primite, inclusiv acelea care fuseseră cauza urgiei care bântuise tabăra (vezi v.15, 17).

Căpeteniile. Literal inspectori sau supraveghetori.


15 Și Moise le-a spus: Ați lăsat toate femeile în viață?

Aţi lăsat cu viaţă. Pedepsirea femeilor, unelte folosite de Satana ca să aducă păcatul în tabăra lui Israel, a fost cuprinsă în porunca răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor (cap. 31,2). Compară cu pedepsirea femeilor amalecite (1 Sa 15,3).


16 Iată, acestea au făcut pe copiii lui Israel, prin sfatul lui Balaam, să facă fărădelege împotriva DOMNULUI în lucrarea lui Peor, și a fost o plagă în mijlocul adunării DOMNULUI.
17 De aceea, ucide acum pe fiecare dintre micuții lor de parte bărbătească și ucide fiecare femeie care a cunoscut bărbat, culcându-se cu el.

Omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească. Cu scopul de a reduce la neputinţă o naţiune idolatră. Orice femeie care a cunoscut un bărbat. Probabil inclusiv pe cele ce purtau răspunderea pentru căderea în păcat a Israelului.


18 Dar toți copiii de parte femeiască, ce nu au cunoscut bărbat, culcându-se cu el, lăsați-i în viață pentru voi.

Parte femeiască. Deoarece ele erau tinere şi impresionabile exista posibilitatea să fie abătute de la idolatrie şi de la practicile necurate. Lăsaţi cu viaţă. Pentru legea care a apărut mai târziu, decretarea care poate să fi reflectat capturarea acestor femei, vezi Deutronom 21,10-14.


19 Și oricine a ucis vreo persoană și oricine a atins pe cineva ucis să locuiască șapte zile în afara taberei; purificați-vă deopotrivă voi și captivii voștri în ziua a treia și în ziua a șaptea.

Tăbărâţi afară din tabără. Vezi capitolul 19:9-11. Să cureţi. Cu apă amestecată cu cenuşa obţinută prin incinerarea vacii roşii (vezi cap. 19). Necurăţia ceremonială era o chestiune foarte importantă pentru copiii lui Israel (vezi Marcu 7:15).


20 Și purificați toate hainele voastre și tot ce este făcut din piei și tot lucrul din păr de capre și toate lucrurile făcute din lemn.

Să cureţi. Aceasta se putea face prin apă de curăţire sau curgătoare. (Levitic 11,32.33). Se pare că ambele metode erau în conformitate cu rânduiala curăţirii celor care veniseră în contact cu trupuri moarte.

De piele. Inclusiv încălţăminte, şei etc.

Păr de capră. Aceasta s-ar aplica la corturi (Exod 25,4), precum şi la cuverturi şi aşternuturi de pat (1 Samuel 19,13.16).


21 Și preotul Eleazar le-a spus bărbaților de război care au mers la bătălie: Aceasta este rânduiala legii pe care DOMNUL i-a poruncit-o lui Moise;
22 Doar aurul și argintul, arama, fierul, cositorul și plumbul,

Arama. Adică bronz sau cupru (vezi comentariul pentru Exod 27,3). Plumbul. Vezi Ieremia 6,29. Cele şase metale amintite aici erau obişnuite în Egipt şi în celelalte ţări antice.


23 Fiecare lucru care suportă focul, să îl treceți prin foc și va fi curat, cu toate acestea va fi purificat cu apa separării; și tot ce nu suportă focul să îl treceți prin apă.

Foc. Apa nu este un curăţitor adecvat pentru metale, dar focul este. Diferitele ustensile luate de la madianiţi erau necurate din cauza contactului cu trupuri moarte, precum şi din cauză că ele au fost folosite de păgâni.


24 Și să vă spălați hainele în ziua a șaptea și veți fi curați și după aceea să intrați în tabără.

Să vă spălaţi. Vezi cap. 19,19.


25 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

Domnul a zis. Adică după ce se terminase ritualul curăţirii şi bărbaţii au intrat în tabără.


26 Fă numărătoarea prăzii care a fost luată, deopotrivă dintre oameni și dintre animale, tu și preotul Eleazar, împreună cu mai marii părinți ai adunării,

Socoteala prăzii. Literal, căpetenia prăzii. Nu se face nici o referire la jefuirea bijuteriilor, a metalelor preţioase şi la îmbrăcăminte. Aceste lucruri au fost după aceea un dar de bună voie (v.50, 53).


27 Și împarte prada în două părți: între cei ce au dus războiul, care au ieșit la bătălie și între toată adunarea;

Împarte prada. Întreaga tabără a suferit din pricina madianiţilor. De aceea, era potrivit ca şi cei care au rămas în tabără să primească o parte.


28 Și ridică o taxă DOMNULUI de la oamenii de război care au ieșit la luptă, un suflet din cinci sute, deopotrivă dintre oameni și dintre boi și dintre măgari și dintre oi;

Să iei... o dare. Literal, ridică o sumă fixă. Cuvântul tradus aici dare se află numai în v.37-

41. Pentru alte exemple de împărţire a prăzii, vezi Iosua 22,8; 1 Samuel 30,24.25. Oi. Cuvântul ebraic cuprinde atât oi, cât şi capre.


29 Ia acesta din jumătatea lor și să îl dai preotului Eleazar, ca ofrandă ridicată pentru DOMNUL.

Să le dai preotului Eleazar. Ca zecime pentru întreţinerea preoţilor şi a leviţilor (vezi cap. 18,21; 24,26).


30 Și din jumătatea care este a copiilor lui Israel, să iei o porție de cincizeci, dintre oameni, dintre boi, dintre măgari și din turme, din toate felurile de vite și să le dai leviților, care au păstrat însărcinarea tabernacolului DOMNULUI.

Unul din cincizeci. Acesta era 2% din prada repartizată adunării. Partea leviţilor a fost 320 de fete, 6750 de oi şi capre, 720 de vite şi 610 măgari. Fără îndoială că procentul a fost poruncit proporţional cu numărul relativ al leviţilor. Totuşi, preoţii nu aveau îngăduinţa să se însoare cu femei neizraelite (Levitic 21,14).


31 Și Moise și preotul Eleazar au făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

Moise şi... Eleazar. Porunca a fost dată lui Moise (v.25) cu Eleazar ca asistent (v.26). Nu este făcută aici nici o menţiune cu privire la căpeteniile caselor adunării (v.26). Fără îndoială că ei avuseseră încredere deplină în integritatea lui Eleazar.


32 Și jaful, adică restul prăzii pe care oamenii de război o apucaseră, era șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi,

Prada... rămasă. Poate mai bine restul a ceea ce rămâne, adică din pradă. Prada luată pe câmpul de bătaie avea să fie micşorată de un număr de factori: sacrificarea unor animale pentru hrană, moartea unora din cauza greutăţilor marşului, din cauza rătăcirii şi a bolii.


33 Și șaptezeci și două de mii de boi,
34 Și șaizeci și unu de mii de măgari,
35 Și treizeci și două de mii de persoane cu totul, femei care nu cunoscuseră bărbat, culcându-se cu el.
36 Și jumătatea, care era porția celor ce au ieșit să se războiască, era în număr de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi;
37 Și taxa DOMNULUI din oi a fost șase sute șaptezeci și cinci;
38 Și boii au fost treizeci și șase de mii; din care taxa DOMNULUI a fost șaptezeci și doi;
39 Și măgarii au fost treizeci de mii cinci sute; din care taxa DOMNULUI a fost șaizeci și unu.
40 Și numărul persoanelor a fost șaisprezece mii; din care taxa DOMNULUI a fost treizeci și două de persoane.
41 Și Moise a dat taxa DOMNULUI, care era ofranda ridicată pentru DOMNUL, preotului Eleazar, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
42 Și din jumătatea care era a copiilor lui Israel, pe care Moise a despărțit-o de la bărbații care s-au războit,
43 (Acum jumătatea ce aparținea adunării era de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi,
44 Și treizeci și șase de mii de boi,
45 Și treizeci de mii cinci sute de măgari,
46 Și șaisprezece mii de persoane;)
47 Chiar din jumătatea care era a copiilor lui Israel, Moise a luat o porție de cincizeci, deopotrivă dintre oameni și dintre animale și le-a dat leviților, care au păstrat însărcinarea tabernacolului DOMNULUI; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
48 Și ofițerii care erau peste miile oștirii, căpeteniile miilor și căpeteniile sutelor, s-au apropiat de Moise,

Căpeteniile. Cei care erau sub arme au făcut către Moise un raport personal de descărcare a răspunderilor lor.


49 Și i-au spus lui Moise: Servitorii tăi au făcut numărătoarea bărbaților de război care sunt sub porunca noastră și nu lipsește niciun bărbat dintre noi.

Nu lipseşte nici un om. Când a fost făcut apelul celor care fuseseră înrolaţi în expediţie, s-a descoperit că izraeliţii nu suferiseră nici o singură pierdere. Aceasta a fost într-adevăr bătălia lui Dumnezeu (vezi v.3). Fără îndoială că ar fi fost privită ca o tragedie pentru bărbaţi de a-şi pierde viaţa tocmai pe pragul moştenirii făgăduite.


50 De aceea am adus un dar pentru DOMNUL, din ce a dobândit fiecare bărbat, din bijuterii de aur, lanțuri, brățări, inele, cercei și tăblițe, pentru a face ispășire pentru sufletele noastre înaintea DOMNULUI.

Un dar. Podoabele din metale preţioase erau de obicei purtate de popoarele nomade. Adesea podoabele pentru gât, braţe şi glezne erau din monede de argint sau aur înşirate (vezi Judecători 8,24-26).

Fiecare. Fiecare a dorit să aducă ceva lui Iehova ca mulţumire pentru victorie şi întoarcere

cu bine (vezi Geneza 14,20; 28,11.12; 1 Cronici 26,26.27).

Scule de aur. Mai bine podoabe de aur (vezi Geneza 24,53; Exod 3,22).

Lănţişoare. Pentru glezne şi poate şi pentru partea superioară a braţelor.

Brăţări. Vezi Geneza 24,47; Ezechiel 16,11.

Inele. Vezi Geneza 41,42; Estera 3,10.

Cercei. Foarte obişnuiţi la popoarele orientale, atât antice cât şi moderne.

Ca să facă ispăşire. Poate cu referire la cele din versetul 14, cât şi la alte incidente personale

cuprinzând necurăţia şi vina care au putut avea loc în timpul bătăliei.


51 Și Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la ei, toate bijuteriile lucrate.
52 Și tot aurul ofrandei pe care l-au oferit DOMNULUI, de la căpeteniile miilor și de la căpeteniile sutelor, a fost de șaisprezece mii șapte sute cincizeci de șekeli.
53 (Pentru că bărbații de război prădaseră, fiecare bărbat pentru el însuși.)

Fiecare pentru sine. Fără îndoială că fiecare jefuise şi prădase în mod individual, dar din toate cele primite, fiecare om a dat cu bucurie o parte lui Dumnezeu ca recunoştinţă a inimii.


54 Și Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile miilor și ai sutelor și l-au adus în tabernacolul întâlnirii, drept amintire pentru copiii lui Israel înaintea DOMNULUI.

Ca aducere aminte. Fără îndoială că mare parte din cantitatea de aur a fost topită şi transformată în vase pentru sanctuar.

Comentariile lui Ellen G. White

1-54 PP 456

2,7 PP 456

8 PP 456; SR 177

16 PP 451; 5T 599