Marea judecată - Partea 1

Trăim în cea mai serioasă perioadă din istoria pământului. Ce anume face însă să fie atât de serioasă? Sunt nenumăratele dezastre naturale, precum cutremurele și vremea urâtă? Sunt frecventele lovituri de stat și revoluțiile sângeroase sau posibilitatea unui război nuclear? Urmează să fie promulgată în curând legea duminicală?

Cu siguranță, aceste lucruri sunt niște evenimente care ne dau de gândit, dar ceea ce se întâmplă este mult mai serios. În acest moment, în timp ce citești aceste cuvinte, în cer are loc o judecată.

Când cărțile cu rapoarte sunt deschise la judecată, viața tuturor acelora care au crezut în Isus trece pe dinaintea lui Dumnezeu, începând cu aceia care au trăit la început pe pământ. Apărătorul nostru prezintă cazurile fiecărei generații, unul după altul, și judecata se încheie cu cei vii. Fiecare nume este amintit, fiecare caz este cercetat cu atenție. Nume sunt primite și nume sunt respinse. Dacă mai sunt păcate rămase în cărți de care oamenii nu s-au pocăit și care nu sunt iertate, numele lor sunt șterse din cartea vieții, iar raportul faptelor lor bune este șters din cartea vieții și din cartea de amintire a lui Dumnezeu. Tragedia veacurilor, p. 483

În această lecție și în următoarea, vom vedea ce ne învață Biblia despre judecată. Și deoarece numele noastre vor fi analizate la un moment dat, vrem să știm cum să fim pregătiți pentru cel mai serios moment dintre toate.

Dar mai întâi, de unde știm că judecata are loc acum? Cum putem fi siguri că nu va avea loc în viitorul îndepărtat sau că nu s-a întâmplat deja în trecut? Sunt mai multe texte în care este prezentat momentul general al judecății. Solia primului înger declară că timpul începerii judecății a sosit.

Apocalipsa 14:7 – Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui.

Acest verset ne arată că judecata începe în apropiere de sfârșitul istoriei pământului, dar înainte de a doua venire a lui Isus, care este descrisă în Apocalipsa 14:14,15.

În Daniel 7, vedem că judecata are loc după ce se întemeiază națiunile Europei și înainte să fie distruse. De asemenea, judecata are loc în ultima parte a istoriei pământului.

Dar acest pasaj și altele, chiar dacă arată că judecata are loc în apropiere de sfârșit, nu specifică exact când începe. Această dată o aflăm comparând capitolul 8 din cartea Daniel cu capitolul 9.

În Daniel 8 ni se spune despre curățarea sanctuarului (de Ziua Ispășirii) că va începe la sfârșitul celor 2 300 de zile.

Daniel 8:14 – Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!”

În Daniel 9:25, ni se spune că această perioadă de timp va începe „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”.

Când adventiștii au înțeles în cele din urmă că sanctuarul care trebuia curățat era cel din cer, au putut să vadă cum curățarea acestuia era paralelă cu judecata din Daniel 7. Astfel, au descoperit că judecata a început la 22 octombrie 1844.

1. Explică din Biblie de unde știm că judecata din cer a început la 22 octombrie 1844. Dacă ai nevoie de ajutor, consultă Tragedia veacurilor, pp. 423–432.

2. Citește Apocalipsa 3:5; Matei 10:32,33; Ezechiel 18:24; Tragedia veacurilor, p. 483. Ce nume vor rămâne în cartea vieții în timpul judecății care va avea loc în fața lui Isus? Ce nume vor fi șterse?

Putem spune că este important să știi ziua când te prezinți la tribunal. Nu este însă cea mai importantă parte din procesul scăpării de condamnare. Este mai important ca o persoană care urmează să fie judecată să aibă dovada că este nevinovată.

Cu toate acestea, la judecata din cer nu putem aduce asemenea dovezi. Sincer vorbind, suntem vinovați. Legea lui Dumnezeu ne condamnă în mod drept. Aceasta declară că fiecare persoană de pe pământ este vinovată și merită moartea veșnică.

Romani 5:12 – De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.

Chiar și păcatele noastre secrete și cele făcute din neștiință nu vor mai fi secrete și nici nu vor mai părea nimănui triviale când vom fi în fața Judecătorului.

Eclesiastul 12:14 – Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Matei 12:36 – Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

Cheia singurei noastre speranțe la judecată este că Isus este cu adevărat nevinovat. Ca om, El a făcut întotdeauna voia Tatălui.

Ioan 8:29 – Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Evrei 4:15 – Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.

Fiind fără păcat, Isus este cel mai potrivit să-I vorbească Tatălui în locul nostru. El promite să fie apărătorul fiecărui om care se pocăiește. Dacă ne mărturisim păcatele și nu le mai facem, El ne va îmbrăca cu nevinovăția Sa, astfel încât să participăm la judecată fără să avem vreo vină.

1 Ioan 1:9–2:1 – Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi. Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.

Dumnezeu I-a dat Fiului Său iubit și însărcinarea de a ne judeca. Mântuitorul nostru este Judecătorul nostru! Această veste este una bună pentru toți cei care Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor personal și dau mărturie despre El în viața de zi cu zi.

Matei 10:32,33 – De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.

Apocalipsa 3:5 – Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.

Cum Îl mărturisim pe Hristos și ne arătăm credința în El? Trăind o viață de supunere. Când Îi negăm existența și arătăm că nu putem avea încredere în El? Când nu ne supunem Lui.

Tit 1:16 – Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.

Mai este un lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare în această perioadă solemnă. În timp ce sperăm că vom fi tratați cu milă, nădăjduind că păcatele noastre nu vor mărturisi împotriva noastră, nu ar fi deloc înțelept să manifestăm o atitudine opusă față de alții. Dacă nu arătăm milă față de cei care ne-au rănit, ne putem aștepta ca Dumnezeu să ne șteargă păcatele? Vom vedea ce spune Biblia despre acest lucru în secțiunea următoare.

3. Dacă îți dezvolți obiceiul de a te gândi la judecată înainte să spui sau să faci ceva, în ce mod specific ți se va schimba viața?

4. Ce lucrare trebuie să facă Dumnezeu pentru noi și ce lucrare trebuie să facem noi ca să fim pregătiți pentru judecată?

5. Ce ne spune Solomon să facem ținând cont că toate activitățile și gândurile noastre secrete vor fi judecate? Eclesiastul 12:13,14

6. Vrea Dumnezeu să ne salveze? Ioan 3:16; Romani 8:31-33 Atunci de ce avem nevoie de un Avocat la judecată?? 1 Ioan 2:1,2; Apocalipsa 12:10

Când înțelegem cu adevărat judecata, viețile noastre se schimbă. Acesta este unul dintre motivele pentru care Satana nu vrea să ne gândim la judecată. Ținând cont însă că fiecare activitate va fi expusă, ar trebui să avem întotdeauna în minte momentul judecății.

Iacov 2:12 – Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege a slobozeniei.

Când înțelegem că Dumnezeu este judecător, ne dăm seama că nu noi suntem cei ce judecă. Dacă ne gândim că ne vine rândul să venim înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ne va fi mai ușor să avem milă față de alții.

Romani 14:10 – Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Poți să înțelegi de ce diavolul lucrează din greu, în special acum, pentru a-i ispiti pe oameni să se acuze unii pe alții? Poți înțelege de ce îi îndeamnă pe oameni să răspândească orice zvon pe care îl aud și care îi defăimează pe alții? Este evident că el încearcă din greu să-i facă pe oameni să-i urmărească cu scrupulozitate pe predicatori ca să-i prindă spunând sau făcând ceva greșit? (Vezi Isaia 58:9; Ieremia 20:10; Isaia 29:20.)

Judecata este o ocazie minunată pentru a aduce unitate în biserica lui Dumnezeu. Este un timp pentru milă, bunătate și smerenie, astfel încât membrii să fie adunați la un loc. Este un timp în care să ne iertăm unii pe alții, așa cum și Hristos ne-a iertat.

Coloseni 3:13,14 – Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Nu poți fi mai practic de atât. Acasă, la școală, în biserică – oriunde știi pe cineva care ți-a greșit – poartă-te cu acea persoană așa cum ai vrea să se poarte Isus cu tine. Fii milos, și ți se va arăta milă (Matei 5:7).

Matei 6:14,15 – Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.

Matei 18:32-35 – Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: „Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.

Atunci când acceptăm mila pe care ne-o arată Dumnezeu, nu vom căuta să-i tratăm pe alții așa cum merită. Vom dori ca și ei să se împărtășească din abundența mântuirii pe care Dumnezeu ne-o oferă tuturor cu generozitate.

7. Cum ar trebui să trăim în timpul acesta când are loc judecata? 2 Petru 3:10-18

8. De ce ar trebui să-i iertăm pe cei care nu au fost buni cu noi? Iacov 2:13,14; Coloseni 3:12,14

Eliberat de alcool

Lucrătorii Gospel Outreach au parte de multe ocazii în care să-i ajute pe oamenii dependenți de băuturi alcoolice. Cu toate că acești oameni încearcă să-și înece problemele în alcool, ei descoperă că alcoolul nu face nimic altceva decât să aducă și mai multe probleme. Cele două relatări de mai jos ne prezintă doi alcoolici din India, care și-au găsit pacea și au fost eliberați de alcool prin puterea lui Isus.

Mai întâi, iată mărturia lui Bali Ram: Eu, Bali Ram, locuiesc în Sahasapur. Viața mea era mizerabilă și aveam multe probleme. Îmi făcusem obiceiul să beau. Din cauza alcoolului, a certurilor, a mâniei și invidiei, viața familiei mele a fost ruinată.

Sătul de certurile constante, am plecat de acasă și m-am dus la Madhya Pradesh. În timp ce căutam de lucru, am întâlnit un bătrân din satul meu. Acesta m-a dus la el acasă, mi-a dat ceva să mănânc și să beau și m-a invitat să stau cu el. Înainte să mă culc în noaptea aceea, bătrânul a îngenuncheat lângă pat și s-a rugat. L-am văzut rugându-se și am rămas uimit că nu avea idoli la care să se roage. L-am întrebat cui se ruga.

Dimineața, m-a invitat să particip la o întâlnire de rugăciune. Mi-a plăcut întâlnirea. Am simțit bucurie și pace în inimă. Din ziua aceea, am participat cu regularitate la întâlniri și m-am apropiat tot mai mult de Isus Hristos. L-am acceptat pe Isus ca Mântuitor personal. Treptat, viața mea s-a schimbat. M-am dus acasă, iar în casa mea a început să domnească pacea și dragostea. Întreaga mea familie l-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor. Sunt atât de mulțumitor lui Isus pentru harul Său salvator, pentru pacea și dragostea din viața mea.

Iată povestea lui Peter: Într-o dimineață, în timp ce mergeam cu bicicleta, L-am rugat pe Domnul să-mi arate ce voia să fac în ziua aceea. Am mers la piața locală și un om m-a întrebat dacă știu vreo șmecherie care să-i ajute pe oameni să se țină departe de alcool. I-am spus că nu știu nicio șmecherie, dar că știu un Dumnezeu puternic, care cu siguranță îi ajută pe cei care au nevoie.

Mi-a povestit despre un sat numit Jorapul, care nu este departe de satul unde locuiesc. Nu aveam cum să merg acolo imediat, dar am mers după vreo șase săptămâni. Când am intrat în sat, am observat că aproape toți oamenii, atât bărbați, cât și femei, erau beți.

M-am apropiat de un bătrân ce părea să fie liderul. Era beat, dar am reușit să vorbesc cu el. M-a întrebat de ce le vizitam satul și de ce nu eram beat. M-am prezentat ca pastor și i-am spus că aduc vești bune. A râs de mine, dar i-a chemat pe câțiva dintre prietenii lui să vină și să mă asculte. Le-am vorbit despre principiile sănătății și despre obiceiurile bune, precum și despre faptul că Dumnezeu ne poate ajuta să scăpăm de obiceiul băutului. Cei mai mulți dintre ei au aprobat din cap drept răspuns.

Am continuat să-i vizitez și să mă rog cu ei timp de patru săptămâni. Într-o zi, nu l-am mai găsit beat pe bătrân. Mi-a spus că se simțea bine când nu bea. I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunea.

După aceea, bărbatul mi-a spus că în casa lui se găsea o rudă bolnavă. Au dus-o la doctori, dar nimeni nu putea să o ajute. M-a întrebat dacă puteam face ceva. Am fost de acord să mă rog pentru ea. M-a dus la cabana lor și, încă de la intrare, am simțit un miros foarte greu. Le-am spus că toate lucrurile rele trebuie să dispară. Am citit din Biblie și m-am rugat pentru ea. Au rămas uimiți că nu l-am menționat pe niciunul dintre zeii lor, precum Kali, Durga, Shiva, Hari și alții. M-au întrebat: „Acest Dumnezeu este mai puternic decât zeii noștri?”

„Așteaptă și ai să vezi”, i-am răspuns. După trei zile, femeia se simțea mai bine, iar sătenii au primit răspuns la întrebarea lor. Cinci familii din satul acela sunt acum interesate de studii biblice. Sunt mulțumit că Domnul Dumnezeu mi-a dat ocazia să-i slujesc. 

Slujitorul păgubos

„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: «Vei muri negreșit!», dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!”

Sentința pe care Dumnezeu o pronunță asupra celor nelegiuiți în ziua judecății nu este din cauza crimelor revoltătoare, a epidemiei reale de păcate, ci ei sunt condamnați ca urmare a neglijenței de a face binele pe care ar fi trebuit să-l facă dacă ar fi acceptat harul pe care Hristos l-a pus la dispoziția fiecărui păcătos. Isus Și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitate, astfel ca umanitatea să poată atinge umanitatea, puterea morală să se combine cu efortul uman, iar omul să ajungă să lucreze împreună cu Dumnezeu. Privind la Isus și la caracterul Lui, omul este schimbat după chipul lui Hristos și ajunge precum cei în care a lucrat Hristos, devenind tot mai familiarizat cu Dumnezeu și cu Isus Hristos, pe care El l-a trimis. Principiile justiției divine vor fi dezvăluite în deciziile ultimei zile mărețe, când va avea loc judecata și cărțile vor fi deschise.

„Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” Întrebarea care îi privește pe cei ce vor fi judecați e următoarea: care este natura lucrării lor? Isus Și-a dat viața astfel ca oamenii care încalcă legea să poată avea un caracter transformat și să fie făcuți candidați potriviți pentru Împărăția lui Dumnezeu, membri ai familiei regale, copii ai Împăratului cerului. Împreună cu mulțimea de păcătoși corupți, călcători ai legii aflați în afara cetății, se găsesc și cele cinci fecioare neînțelepte, care nu au luat untdelemn de rezervă (nu aveau harul lui Dumnezeu) în vase pentru lămpile lor. Aveau lămpi – cunoștința adevărului –, dar nu aveau nicio legătură vie cu Dumnezeu. Ele nu fuseseră înviorate de Duhul Sfânt. Acestea au ieșit la fel cum au făcut și cele înțelepte, însă erau înțelepte doar din perspectiva lor; deoarece nu aveau nicio credință mântuitoare în Hristos ca Mântuitor personal. Ele nu crescuseră în har și nici în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos.

Aceeași lecție ne este prezentată în pilda talanților; slujitorul căruia i se încredințase doar un talant s-a dus și a săpat o groapă în pământ, ascunzând acolo banii Domnului. Când Domnul lui s-a întors și și-a cerut înapoi bunurile cu dobândă, acest om a adus acuzații împotriva lui Dumnezeu, la fel cum sunt mulți care fac asta și în ziua de astăzi, care aduc acuzații împotriva celor care poartă poverile și responsabilitatea pentru cauza lui Dumnezeu.

Domnul Se așteaptă ca fiecare să pună în practică influența sau mijloacele ce i-au fost date. Noi trebuie să facem lucrarea lui Hristos, să punem în practică talanții pe care ni i-a dat și, prin exercitarea puterilor noastre, trebuie să-i înmulțim și să ne întărim. Însă dacă eșuăm să îmbunătățim talantul pe care ni l-a dat Dumnezeu, dovedim că suntem slujitori păguboși, iar Domnul ne va spune cum i-a spus și omului din pildă: „Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua și ce are!”

Domnul nu și-a pus încrederea în slujitorul păgubos. Prin teste și verificări, au ieșit la suprafață principiile care i-au controlat acțiunile și a fost găsit cu lipsă. Acesta își făcuse obiceiul de a se plânge de cei cu care intra în contact și, în cele din urmă a ajuns să se plângă și de Dumnezeu.

Hristos a spus că noi suntem martorii Lui. Însă cei care nu și-au îmbunătățit cunoștințele, care nu și‑au dezvoltat capacitățile încredințate, lucrând pentru Hristos, nu vor fi credincioși și ascultători în viața viitoare. Ce lecție ni se dă! Cei ce fac răul vor avea parte de judecată și pedeapsă din cauza lipsei lor de milă, pentru că au eșuat să-și exercite capacitățile încredințate pentru a-i binecuvânta pe cei din jur. Ei vor fi găsiți cu lipsă, deoarece au eșuat să facă binele pe care Isus l-a făcut posibil pentru ei, punându-ne la dispoziție harul Său. Ei au refuzat harul pe care Isus li l-a acordat prin moartea Sa și L-au dezamăgit pe Stăpânul care a dat fiecăruia dintre ei o lucrare de făcut.

Pentru neglijența de care au dat dovadă, nefăcând lucrarea dată de Dumnezeu, pedeapsa judecății Lui va cădea asupra celor nelegiuiți și a slujitorilor leneși. Poate că slujitorul păgubos s-a ocupat cu sârguință de propriile afaceri, dar a pierdut complet din vedere veșnicia. Prin propriul Său sânge, Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a plătit prețul pentru păcătoși și atât oamenii, cât și talentele lor îi aparțin lui Dumnezeu. „Nu știți... că nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț.” – The Youth’s Instructor, 4 ianuarie 1894

1. Dumnezeu nu îi condamnă pe nelegiuiți în ziua judecății pentru anumite motive. Care sunt acestea? Pentru ce anume sunt condamnați, în schimb?

2. Care sunt cele trei lucruri care se întâmplă când privim spre Isus și spre caracterul Său?

3. Care este întrebarea care îi privește pe cei ce vor fi judecați?

4. De ce Și-a dat Isus viața?

5. Cine se va mai găsi în afara cetății, împreună cu cele cinci fecioare neînțelepte? De ce se află cele cinci fecioare neînțelepte în afara cetății?

6. Care era problema cu slujitorul necredincios din pilda cu talanții?

7. Ce așteaptă Domnul de la fiecare dintre noi? Ce se va întâmpla dacă nu vom face aceasta?

8. Cine nu va fi credincios și supus în viața viitoare?

9. De ce vor avea parte de judecată și răzbunare cei ce fac răul? De ce vor fi găsiți cu lipsă?

Radar viu

Liliecii sunt animale nocturne, ce pot fi găsite în toată lumea, din Canada până în țările cu climă tropicală caldă. Aceștia sunt singurele mamifere care zboară cu adevărat. (Veverițele zburătoare nu fac altceva decât să plutească pe distanțe scurte.)

Nu, nu sunt rozătoare zburătoare; ci aparțin unui grup complet diferit, numit Chiroptera, care în limba greacă înseamnă „mână aripă”. Aripile lor sunt, de fapt, extensii ale mâinilor, având o membrană subțire între degete.

Spre deosebire de majoritatea păsărilor, liliecii sunt capabili să zboare cu o viteză relativ redusă, dând dovadă de o manevrabilitate extremă. Aceasta este dobândită prin capacitatea extraordinară a liliacului de a-și modifica forma și curbura aripilor, modificând astfel în mod dramatic portanța aerodinamică. De asemenea, au fost înregistrați lilieci zburând cu o viteză de 96 de kilometri pe oră, dar și aflați la altitudini de mai bine de 3,2 kilometri deasupra solului.

După rozătoare, liliecii sunt viețuitoarele cele mai numeroase din ordinul mamiferelor. Existând mai mult de 1 200 de specii, reprezintă cam a cincea parte dintre speciile de mamifere! Cel mai mic liliac, numit liliacul-cu-nas-de-porc, este de mărimea unui bondar și cântărește mai puțin de o monedă de 50 de bani. Anvergura aripilor celui mai mare liliac, vulpea zburătoare, este de 1,8 metri.

În timpul zilei, liliecii dorm în peșteri, în scorburi de copac și în diverse structuri construite de oameni. Aproape toți liliecii dorm, sau stau cuibăriți atârnând cu capul în jos, agățați de picioarele din spate. Oriunde se adăpostesc numeroși lilieci, se adună mormane uriașe de excremente (guano). În mai multe țări, aceste excremente sunt adunate și folosite ca îngrășăminte de calitate superioară pentru culturi. Excrementele de liliac sunt o sursă excelentă de azot și fosfor, care la un moment dat era extras și folosit la producerea de explozive.

Liliecii fac doar un pui pe an și pot trăi până la 20 de ani în colonii care pot avea de la 20 la 20 000 de exemplare. Din mediul natural, liliecii reglează cel mai bine numărul de gândaci, mâncând cantități impresionante de insecte. O colonie de lilieci cu coadă liberă mexicani devorează până la 250 de tone de insecte într-o singură noapte! Nu toți liliecii mănâncă insecte, unii preferând fructe, pește, broaște, șopârle, nectar și chiar sânge! Aproape toți liliecii se hrănesc de la asfințit până la răsărit.

Contrar credințelor populare, liliecii nu sunt orbi. De fapt, mulți lilieci au o vedere excepțional de bună, concepută pentru niveluri scăzute de luminozitate. Pentru a se descurca în întuneric, mulți lilieci se bazează pe o formă sofisticată de sonar, cunoscut sub denumirea de ecolocație. Prin această modalitate de detectare, liliecii emit impulsuri scurte de sunete pe frecvență înaltă, care de obicei sunt mult deasupra plafonului auzului uman. Undele sonore se răspândesc înaintea liliacului, interceptând orice obiect aflat în calea zborului și rezonând înapoi sub forma unui ecou. Folosind acest radar dat de Dumnezeu, liliecii sunt capabili să deslușească direcția, distanța, viteza și, în unele cazuri, dimensiunea și densitatea obiectelor din jur.

Știați că Biblia ne învață că Dumnezeu are un radar ceresc invizibil care ne înregistrează fiecare mișcare?

În Evrei 4:13 stă scris: „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”; iar în Apocalipsa 20:12: „Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.