Ultima mare dezamăgire

Prin intermediul ședințelor de spiritism, mulți tineri au încercat să comunice cu morții. Acest tip de activitate se numește spiritism și se bazează pe vechea înșelăciune că morții pot comunica cu cei vii. Cu adevărat însă, aceasta este o formă de comunicare cu spiritele rele, care pretind că sunt spirite de morți.

Comunicarea cu spiritele rele este cunoscută de mii de ani. În primele cărți ale Bibliei, Dumnezeu a interzis poporului Său să comunice cu spiritele.

Leviticul 19:31– Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Israeliții primiseră porunca de a-i ucide pe cei ce cheamă duhurile.

Deuteronomul 18:10-12 – Să nu fie la tine nimeni care să... aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului.

Leviticul 20:27 – Dar, dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsit cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.

Saul, primul împărat al Israelului, a încercat să pună în aplicare această regulă. El a poruncit ca toți vrăjitorii să fie uciși. Ce l-a făcut, însă, la sfârșitul vieții, să caute un vrăjitor tocmai el, care ar fi trebuit să știe mai bine de atât?

Saul nu a fost pregătit pentru această criză, deoarece își irosise energia militară hăituindu-l pe David. Profitând de această ocazie, o mare armată de filisteni a invadat Israelul, iar împăratul a fost obligat să se lupte cu ei. Înspăimântat, Saul i-a cerut lui Dumnezeu să-l ajute, dar Dumnezeu nu a făcut-o.

Împăratul, prin propriile sale acțiuni, pierduse accesul la toate căile de comunicare cu Dumnezeu. Lepădase sfatul profetului Samuel; îl exilase pe David, alesul lui Dumnezeu; îi ucisese pe preoții Domnului. —Patriarhi și profeți, p. 676

Saul ar fi trebuit să se smerească pe genunchi, mărturisindu-și păcatul și căutând mila lui Dumnezeu. În loc de aceasta, el le-a poruncit următorul lucru slujitorilor lui:

1 Samuel 28:7 – Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s-o întreb.

Vrăjitoarea a invocat duhurile și a apărut cineva care semăna cu Samuel. Numai că nu era cu adevărat Samuel, care murise, iar Biblia ne spune că:

Eclesiastul 9:5 – Morții nu știu nimic.

Dumnezeu l-a suportat multă vreme pe Saul și i-a dat numeroase oportunități de a se pocăi; atunci însă, când Saul în mod conștient a încălcat porunca lui Dumnezeu, precum și pe a lui însuși, de a nu comunica cu duhurile morților, Dumnezeu nu l-a mai putut proteja. A doua zi, Saul a murit în luptă.

1 Cronici 10:13 – Saul a murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și a cerut sfatul celor ce cheamă morții.

De ce a fost consemnată această istorisire tristă în Biblie? Ea este un avertisment pentru noi, astfel încât să evităm să facem aceeași greșeală fatală și să nu avem nimic de-a face cu astfel de lucruri.

1. Practicile vrăjitorești străvechi implicau comunicarea cu morții. Ce au făcut credincioșii efeseni cu cărțile lor de magie? Faptele apostolilor 19:18-20

2. Citește Faptele apostolilor, pp. 286–290. Explică unele dintre pericolele spiritismului și magiei. Ce avertizări din această istorisire ni se potrivesc nouă astăzi?

Probabil că ai văzut ilustrații care îl portretizează pe Satana ca pe o creatură hidoasă. Astfel de desene îi fac pe oameni să râdă de el, sau chiar să-i nege existența. Desigur, acest lucru îi face o mare plăcere lui Satana.

În realitate, Satana a fost cândva o creatură frumoasă și inteligentă, ce locuia în cer. Dar după mii de ani de manifestare a nelegiuirii, înfățișarea i s-a schimbat.

Mi-a fost arătat cum era Satana la început, un înger fericit și preamărit. Apoi mi-a fost arătat cum este acum. Încă are o înfățișare regală. Trăsăturile lui încă sunt nobile, fiind un înger căzut. Totuși, expresia chipului este plină de neliniște, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, ticăloșie, amăgire și toate celelalte rele... Ochii lui sunt vicleni, șireți și pătrunzători. —Scrieri timpurii, p. 152

Păcatul l-a distrus pe Satana. Dacă l-a distrus pe stăpânul spiritismului, va face ceva mai bun pentru urmașii lui? Dacă ți s-ar întâmpla vreodată să-l vezi pe Satana sau pe unul dintre demonii lui, acesta nu o să apară în niciun caz în forma lui reală. Evei i s-a înfățișat prin intermediul unui șarpe frumos. Lui Saul i-a apărut sub înfățișarea unui profet mort. Lui Isus I s-a arătat chiar ca un înger din cer.

2 Corinteni 11:14 – Satana se preface într-un înger de lumină

La sfârșitul timpului, mulți oameni vor fi amăgiți de astfel de demoni deghizați.

Apocalipsa 16:14 – Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite.

Scopul lui Satana este de a distruge cât mai mulți oameni cu putință; el planifică în detaliu modalitatea prin care să ne prindă în capcană. Da, el promite plăcere, libertate și prosperitate, dar nu o face decât cu singurul scop de a ne ademeni în capcana lui. I-ar plăcea în mod deosebit să ne facă și nouă ce i-a făcut lui Saul. Dacă ne-ar putea face să începem să practicăm spiritismul pentru a obține putere, sau răzbunare, ori ca să primim revelații despre viitor, el știe că șansa lui de a ne distruge pentru totdeauna este aproape garantată. Această perspectivă îi dă o mare plăcere.

Îl priveam sprijinindu-și bărbia în mâna stângă. Părea să se gândească profund la ceva. Pe chip i-a apărut un zâmbet ce m-a făcut să tremur, deoarece era plin de răutate și șiretenie satanică. Așa zâmbește de fiecare dată când este sigur că cineva îi cade victimă și, pe măsură ce strânge lațul în jurul victimei sale, zâmbetul îi devine tot mai oribil. — Scrieri timpurii, p. 153

Satana este cel mai periculos dușman al tău. Să nu te ocupi niciodată cu spiritismul. Nu te uita niciodată la filme sau spectacole TV și nici nu citi cărți în care este vorba de vrăjitorie sau magie. Nu te juca cu table Ouija de spiritism. Iar dacă ai ceva din toate astea, distruge-le imediat. (Vezi Faptele apostolilor 19:19,20.) Fii vigilent și nu neglija nici cea mai mică portiță de acces prin care Satana ar putea intra în viața ta.

4. Citește din nou cele două paragrafe din Scrieri timpurii din această secțiune, precum și Apocalipsa 12:12,17. Descrie-l pe Satana și planul lui. De ce, atunci, apare Satana ca un „înger de lumină”?

5. Dacă ai vreun lucru în care este vorba de magie sau spiritism, ce ar trebui să faci cu acesta?

Spiritismul poate lua numeroase forme foarte bine adaptate pentru a se adresa diverselor vârste și culturi. Religiile care folosesc metode de meditație mistică promovează, de fapt, comunicarea cu duhurile rele. Credința obișnuită că cei morți dragi nouă sunt în cer deschide, de asemenea, o ușă pentru comunicarea cu duhurile rele, ce ajung să pretindă că sunt chiar aceste rude și acești prieteni ai noștri.

Inițial, spiritismul l-a denunțat pe Hristos și Biblia. Dar, asemenea unui cameleon, „spiritismul își schimbă acum forma” și „se învelește în unele dintre cele mai condamnabile trăsături”, adoptând „o înfățișare creștină” (Tragedia veacurilor, pp. 557, 558). Această formă de spiritism îmbunătățit este mult mai periculoasă. Deși mărturisesc că acceptă Scripturile, spiritiștii reinterpretează Biblia astfel încât păcatul să nu fie condamnat. În locul predicării solemne și directe a adevărului, este oferită distracția. Deși pretind că sunt campioni ai „dragostei”, schimbă sensul acestui cuvânt în îngăduință.

Dragostea este considerată ca fiind caracteristica principală a lui Dumnezeu, dar a ajuns să fie privită ca o formă de sentimentalism ieftin, făcându-se prea puțin diferența între bine și rău. —Tragedia veacurilor, p. 558

Spiritismul ascunde cu grijă legea lui Dumnezeu și consecințele aduse de încălcarea legii.

Dreptatea lui Dumnezeu, demascarea păcatului de către El, cerințele legii Sale sfinte, toate acestea sunt ascunse vederii. —Tragedia veacurilor, p. 558

Atunci când păcatele „mici” sunt scuzate pentru că „Dumnezeu este atât de iubitor încât le va trece cu vederea,” putem fi siguri că auzim vocea duhurilor rele. Spiritismul îi conduce pe oameni să ignore poruncile clare ale lui Dumnezeu și să le considere nesemnificative. Așa a amăgit-o Satana pe Eva în Grădina Edenului. Iar atunci când alegem să facem mai degrabă ceea ce spune Satana decât ceea ce Dumnezeu spune, dăm o mai mare valoare cuvântului lui Satana decât Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci alegem să-l urmăm pe Satana, iar asta înseamnă spiritism.

Probabil vă dați seama că împăratul Saul nu a început să se ocupe de spiritism când s-a dus să o viziteze pe vrăjitoare. De fapt, el începuse să urmeze această cale fatală cu mulți ani înainte. La începutul domniei lui Saul, Samuel i-a transmis următorul mesaj din partea Domnului:

1 Samuel 15:3 – Du-te acum, bate pe Amalec și nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile.

Instrucțiunile erau destul de clare. Saul a înțeles că trebuia să-i omoare pe toți amaleciții și toate animalele acestora.

1 Samuel 15:22,23 – Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi.

Atunci când ignorăm în mod conștient chiar și o „mică” poruncă a lui Dumnezeu, cedăm controlul vieții noastre lui Satana. Singura modalitate prin care putem fi în siguranță față de Satana este să rămânem aproape de Isus, predându-ne complet viața Lui, crezând și ascultând ceea ce spune Iacov 4:7,8 – Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi.

6. Dacă vrei să afli ceva, ce ar trebui să faci? Isaia 8:19,20

7. Care este legătura dintre spiritism și îngâmfare? Patriarhi și profeți, p. 635

8. Cum putem să ne asigurăm că nu cădem în păcatul îngâmfării? Hristos, Lumina lumii, p. 126

Rugăciune în cimitir

În timpul vacanței de vară, personalul și studenții Seminarului Adventist Ayeyarwady, din Myanmar, se împart în grupe și ies să țină întâlniri de redeșteptare și să organizeze școli biblice de vacanță în satele din jur. Directorul Dhay Htoo Sein ne spune cum a răspuns Dumnezeu rugăciunii unuia dintre studenții lui.

Când au plecat din campusul școlii, toți erau nerăbdători să împărtășească dragostea lui Isus. Unul dintre grupuri a primit sarcina ca timp de trei săptămâni să organizeze întâlniri în cort în Saung Bon, un sat îndepărtat. În satul acela sunt o sută de case și toți sătenii sunt budiști convinși. Cum sătenii nu auziseră niciodată de creștini, grupul a avut mari bătăi de cap ca să-și înceapă întâlnirile. Un călugăr influent din sat nu le dădea permisiunea și nici nu lăsa pe careva să meargă la întâlniri.

În prima noapte, întâlnirea a fost organizată într-o casă mică. Au participat doar doi oameni. Membrii grupului s-au simțit descurajați și au vrut să renunțe. Sătenii și călugărul i-au amenințat și le-au spus să părăsească imediat satul. Personalul și studenții au hotărât să plece a doua zi.

Cu toate acestea, un student a ieșit în afara satului ca să se roage singur în junglă. Nu știa că locul unde a îngenuncheat era un cimitir. Nu era niciun semn, iar iarba era înaltă.

Când studentul și-a terminat rugăciunea, a văzut un bărbat care stătea lângă el. Acesta avea părul lung și, cu excepția pantalonilor scurți, nu mai avea nimic pe el. Mirosea a băuturi alcoolice și mesteca o nucă de betel. Între degete, ținea o țigară.

„Cu cine vorbești, ciudatule?” l-a întrebat bărbatul. „Trebuie să fii nebun ca să vorbești singur în cimitir.”
„Vorbesc cu Dumnezeul meu”, a răspuns studentul.
„Ce fel de Dumnezeu cauți tu în cimitir?” a întrebat bărbatul.
„Dumnezeul care a făcut cerul și pământul”, a răspuns studentul.
„N-am nicio idee despre ce este religia ta”, spuse bărbatul.
„Din punctul meu de vedere, cred că moartea e sfârșitul! Continuă să vorbești cu Dumnezeul tău, dar, te avertizez, nu ne deranja satul și nici cimitirul cu religia ta. Trebuie să termin mormântul ăsta până la prânz.”

Studentul s-a gândit o clipă. Poate că acest bărbat nu era persoana potrivită pe care să o invite să vină la întâlnirea din seara aceea. Dar poate că totuși ar trebui să-l invite. Așadar, studentul s-a apropiat și l-a invitat politicos. Bărbatul nu a răspuns. Când a început întâlnirea din seara aceea, studentul a fost surprins să-l vadă pe gropar. Studenții l-au întâmpinat cu urări de bine și i-au oferit un loc. Bărbatul a spus că fusese mânat să vină de doi îngeri. De asemenea, un străin i-a spus să nu mai bea și să-și schimbe viața, după care l-a îndemnat să participe la această întâlnire.

Așadar, a decis să participe în seara aceea, iar viața lui chiar s-a schimbat. Nu a mai băut, nu a mai mestecat nucă de betel și nici nu a mai fumat. S-a tuns și, treptat, înfățișarea lui fizică a devenit, din nou, luminoasă și atrăgătoare. La sfârșitul întâlnirilor, el a fost singurul care s-a hotărât să fie botezat.

În ziua botezului, au venit câțiva săteni și călugărul, fiind surprinși de cât de mult se schimbase groparul. După botez, călugărul le-a spus personalului și studenților că groparul era nepotul lui. Acum, călugărul știe cine sunt adventiștii.

Groparul s-a dus să dezgroape giuvaere din Cuvântul lui Dumnezeu la Școala Adventistă Ayeyarwady. De asemenea, a ajuns să fie tâmplarul școlii. Își dorește să ajungă pastor și să răspândească mesajul adventist în satul lui și în satele din jur. 

Prima ispită

Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nicio plăcere în ei.»” Ar trebui ca preocuparea noastră principală să fie păstrarea lui Dumnezeu în memoria noastră, să ne amintim poruncile pe care le-a dat în legea Sa și să le respectăm printr-o smerenie supusă. Toate păcatele și nenorocirile din lume sunt urmarea uitării lui Dumnezeu.

Dragi tineri, dacă dați curs ispitei chiar și pentru o clipă, nu veți fi în siguranță. Dacă nu încetați să vă gândiți la felul în care puteți evita poruncile lui Dumnezeu, în mod cert veți fi cuprinși de necredință și veți ajunge să puneți sub semnul întrebării și cele mai clare declarații ale lui Dumnezeu. Satana se înfățișează deghizat înaintea tinerilor, așa cum i s-a arătat Evei în Eden, și caută să-i facă să creadă că Dumnezeu nu vrea să spună exact ceea ce spune; asemenea Evei, aceștia se aventurează să facă acele lucruri pe care El a poruncit să nu le facă. Eva a zăbovit în jurul ispititorului și a intrat într-o discuție cu el. Lingușind-o, acesta i-a câștigat atenția, după care a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»? ... Hotărât că nu veți muri.”

Satana a dat o nouă interpretare cuvintelor lui Dumnezeu când a spus: „Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Eva a fost fermecată de plăcuta iluzie care i-a fost prezentată.

Declarația lui Satana că, dacă ar mânca din pomul interzis, ar culege mari avantaje a condus-o să-și dorească fructul. Pofta ei a învins călcând porunca; a mâncat și a dorit ca și Adam să primească binecuvântările pe care ea credea că le obținuse. Aici se află marele pericol – în acceptarea declarațiilor altora, declarații contrare cuvântului clar al lui Dumnezeu. Oamenii care fac asemenea declarații pot să se dea drept soli din cer, dar în cazul în care cuvintele lor anulează sau interpretează greșit ceea ce Domnul a zis, atunci nu ar trebui să conteze pentru noi.

Multe lucruri dintre cele care ne farmecă ochii nu sunt bune pentru noi. Înțelegem unde a greșit Eva; practic, ea a uitat cu totul de interdicția lui Dumnezeu atunci când a acceptat minciuna plăcută a lui Satana. Priveliștea din fața ochilor și cuvintele ispititorului au făcut-o indiferentă față de porunca Domnului. Astfel, a dat dovadă de lipsă de loialitate față de prietenul ei cel mai bun. Și în ziua de azi, sunt mii de oameni care cad în aceeași greșeală și reacționează la fel ca ea. Obiectul dorinței captivează într- atât de mult simțurile, încât este uitată interdicția lui Dumnezeu; urmarea neascultării Evei a fost experiența fiecărui om care a încălcat legea lui Dumnezeu.

„Vi se vor deschide ochii”, a spus Satana, arătând spre pom, „și veți fi ca Dumnezeu” — independenți. Acesta a fost țelul lui Satana; din această cauză a căzut din locurile sfinte cerești. Acum, căuta să insufle același principiu în mintea Evei. I-a spus acesteia că Dumnezeu îi interzisese să mănânce din fruct ca să-și manifeste autoritatea arbitrară și ca să țină perechea sfântă într-o stare de dependență și supunere. I-a spus că, prin încălcarea acestei porunci, va beneficia de o mai mare cunoștință, că va fi independentă, eliberată din cătușele voinței superiorului. Satana însă știa ceva ce Eva nu știa – urmările neascultării, deoarece le simțise pe propria piele. Orice nenorocire din lume, orice durere fizică, orice manifestare de nerecunoștință, de răzvrătire, de jefuire a lui Dumnezeu și de dispreț și de sfidare a Lui sunt urmarea încercării de a fi independent, de a obține înălțarea și respectul care îi aparțin numai lui Dumnezeu. Multe lucruri dintre cele care ne farmecă ochii nu sunt bune pentru noi.

Încă de când a obținut victoria în Grădina Edenului, dușmanul umanității a prezentat cu succes această metodă de înșelare oamenilor. În loc să ți se întâmple vreo nenorocire, a spus el, veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Acesta a fost primul pas făcut în înșelăciunea cu privire la destinul ființelor muritoare, și anume că, în loc să moară, vor fi ca Dumnezeu. El ne spune că moartea, în loc să fie un dușman de groază, este calea spre viața, veselia și fericirea veșnice. Nu este aceasta doctrina pe care a repetat-o de-a lungul secolelor, până în ziua de azi? Această minciună a lui Satana stă la baza spiritismului.

Satana și-a adaptat ispitele astfel încât să se potrivească fiecărui individ în parte. El va căuta să ne facă să credem că Dumnezeu nu spune exact ceea ce spune; că legea Sa este un jug al robiei, ascunzându-ne binele. Dragi tineri, nu vom fi în siguranță dacă urmăm vreuna din căile ce nu sunt clare și distincte. Trebuie să ne ferim să ne îndepărtăm de voința exprimată a lui Dumnezeu. Trebuie să studiem ceea ce a interzis; iar acolo unde El spune „să nu”, să fie finalul oricărei controverse. Nu ascultați de ispititor când se laudă cu libertatea descoperită prin încălcarea legii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu declară: „Fiecare este robul lucrului de care este biruit.” Nu vă jucați și nici nu pervertiți declarațiile Scripturii ca să vă justificați vreo faptă, căci asta va deschide ușa minții pentru îndoială și punerea sub semnul întrebării, iar acestea, dacă vor fi nutrite în inimă, vor duce la înfrângerea noastră.

Am face bine să ne amintim că cei care încalcă legea nu vor fi satisfăcuți niciodată să fie singurii păcătoși. Aceștia, atât prin învățături, cât și exemplu, vor căuta să-i atragă pe alții să facă la fel ca ei. Pe aceia pe care Satana îi înfrânge, el îi transformă în canalele lui de comunicare, așa cum a folosit-o până și pe Eva ca să-și atragă soțul departe de loialitatea față de Dumnezeu.

Singurul drum sigur pe care îl puteți urma constă în devotarea timpului vostru pentru studiul Scripturilor și, în genunchi înaintea lui Dumnezeu, căutând înțelepciunea care, în loc să vă facă să vă aventurați în calea încălcării legii, v-ar putea face să rezistați cu toată convingerea și hotărârea în fața primei ispite de a vă îndoi de scopul pentru care Dumnezeu a dat restricții și interdicții. Pentru noi este destul să știm că El a spus așa. Noi îi aparținem lui Dumnezeu; El ne-a făcut și are dreptul să pretindă din partea noastră o slujire totală. Dacă Îi slujim din toată inima, vom beneficia de aprobarea Lui, iar El va ridica stindardul pentru noi împotriva vrăjmașului. —The Youth’s Instructor, 1 iulie 1897

1. Care ar trebui să fie preocuparea noastră principală în viață? Din partea cui vin toate păcatele și nenorocirile din lume?

2. Ce se va întâmpla dacă încetăm să ne gândim cum am putea să nu ascultăm de toate cerințele lui Dumnezeu?

3. Unde se află cel mai mare pericol?

4. Unde a greșit Eva?

5. Care sunt urmările încercării de a fi independent?

6. Care minciună spusă de Satana este stă la baza spiritismului? Cât de veche este această minciună?

7. De ce anume trebuie să ne ferim? Ce anume trebuie să studiem?

8. Care este singurul drum sigur pe care îl putem urma?

Atingerea umană

În 1915, dr. Henry Chapin a descoperit că în căminele de bebeluși de peste tot din Statele Unite, aproape fiecare copil cu vârsta sub doi ani murise. Știind că bebelușii erau hrăniți și îngrijiți în mod adecvat, s-a întrebat cum poate fi explicată o rată de mortalitate de aproape sută la sută. Apoi a descoperit politicile de tip „niciun alint”. Bebelușii mureau fiind lipsiți de atingere umană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la un orfelinat din Londra (un adăpost pentru mulți copii nedoriți) li se dădea copiilor doar o îngrijire esențială evidentă, punându-le la dispoziție îmbrăcăminte, hrană și adăpost. Era tot ce făceau pentru a satisface nevoile fizice ale bebelușilor. Rata de mortalitate era doar de 50%. Pe atunci, pur și simplu nu știau ce importantă este atingerea pentru bunăstarea fizică și emoțională a bebelușilor. În cele din urmă, cuiva i-a venit ideea de a mângâia mai mult bebelușii. Așadar, s-a dat această directivă pentru toți lucrătorii, de la îngrijitor la director, să se aplece și să atingă cu blândețe fiecare bebeluș pe lângă care treceau în cursul zilei. Nu li se cerea să-i ia de jos sau să petreacă o perioadă semnificativă cu ei – nu trebuiau decât să-i atingă. Rezultatele acestei misiuni noi au fost uimitoare: În mai puțin de doi ani, rata mortalității a scăzut până la 15%. Istoricul Salimbene, din secolul al XIII-lea, descrie un experiment îngrozitor, comandat de împăratul german Frederick II. Împăratul voia să știe ce limbă urma să vorbească un copil dacă era crescut fără să audă vreun cuvânt. Prin urmare, au fost luați bebeluși de lângă mamele lor pentru a fi crescuți în izolare. Rezultatul a fost că au murit toți. Salimbene a scris, în 1248, că „nu au putut trăi fără să fie mângâiați”. Nimeni nu poate. Bebelușii umani au nevoie în mod categoric de o îngrijire afectivă și plină de iubire pentru a supraviețui. Este posibil ca adulții lipsiți de atingeri umane să nu moară, dar vor trăi o atrofiere emoțională și socială. Poate că acesta era motivul pentru care Isus îi atingea pe oameni oriunde mergea? Indiferent dacă îi binecuvânta pe copii sau atingea vreun lepros, Isus a scos în evidență importanța atingerii iubitoare a oamenilor. „I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei” (Marcu 10:13). „Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: «Da, vreau, fii curățit!» Îndată a fost curățită lepra lui” (Matei 8:3). „S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile” (Matei 8:15). „Lui Isus I S-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El” (Matei 20:34).

UN ALT FAPT UIMITOR

75% dintre persoanele chestionate într-un sondaj au declarat că mesele luate împreună ca o familie sunt un lucru foarte important, dar numai 43% iau masa împreună. E îngrozitor că e așa, ținând cont că familiile care mănâncă împreună au parte de următoarele beneficii: copiii se descurcă mai bine la școală, au mai puține probleme comportamentale, înțeleg valorile familiale mult mai profund, sunt mai puțin predispuși să încerce băuturile alcoolice sau drogurile, comunică mai mult și sunt mai sănătoși.