Punctul central și Circumferința Adevărului

Pentru a reprezenta Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia folosește ca simbol sămânța bună. (Vezi Luca 8:11.) Când sunt plantate, semințele trebuie să aibă umezeală; în caz contrar, nu vor aduce roade bogate. Mai mult, seceta distruge recolta.

Dumnezeu Se folosește de natură pentru a ne învăța că predicarea Cuvântului Său trebuie să fie însoțită de ploaie; altfel, nu va aduce roade. Ce anume însă reprezintă ploaia?

Isaia 44:3 — Căci voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale.

În Biblie, Duhul Sfânt este adesea reprezentat prin ploaia înviorătoare, râuri și rouă. O predică poate să includă texte biblice, să fie interesantă și chiar să binedispună, dar, fără călăuzirea Duhului Sfânt după standardele Bibliei, este o predică „seacă”. Fără prezența Duhului lui Dumnezeu pentru a înmuia inima și pentru a convinge sufletul, sămânța Cuvântului nu poate încolți. De unde avem totuși garanția că evanghelizările și studiile noastre biblice vor fi însoțite de revărsarea Duhului?

Matei 5:6 — Ferice de cei... însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Textul pe care tocmai l-am citat ne spune că „cei care sunt însetați” vor primi apă. Dar ce este această sete spirituală?

Setea biblică simbolizează nevoia și dorința noastră de a fi mai buni. Dacă deschidem Biblia cu o dorință de sfințire și mergem la biserică având dorința de a fi ca Isus, „apa” va însoți timpul nostru public de închinare și cel dedicat devoționalelor. Setea în sine este Duhul Sfânt care lucrează în viețile noastre.

„Dacă simțiți în inima voastră dorința după ceva mai bun decât poate oferi lumea păcatului, să știți că această dorință este glasul lui Dumnezeu, care se adresează sufletului vostru.” — Calea către Hristos, p. 28

Când suntem însetați, căutăm apă. Dumnezeu sădește în noi o sete de sfințire pentru a ne motiva să căutăm apa vie. „Cereți-I să vă dea pocăință, rugați-L să vi-L dezvăluie pe Domnul Isus Hristos în nemărginita Lui dragoste și curăție morală desăvârșită.” — Calea către Hristos, p. 28 Îndată ce începem să-L vedem pe Domnul Isus Hristos, nu putem fi satisfăcuți cu mici crâmpeie. Dorim să înțelegem mai multe despre El și să-L cunoaștem personal. Isus a comparat această sete tot mai mare cu rezerva crescută de apă pentru a o satisface.

Matei 7:7 — Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.

Putem începe pur și simplu să cerem, iar acest lucru va duce la o căutare mai stăruitoare, până când vom ajunge să batem insistent la ușa cerului pe măsură ce Duhul Sfânt începe să ni-L descopere pe Hristos în întreaga Scriptură.

„Principiile legii lui Dumnezeu – dragostea față de Dumnezeu și față de oameni – au fost exemplificate într-o manieră desăvârșită în viața Domnului Isus Hristos. Bunătatea și iubirea neegoistă au constituit esența ființei Sale. Când privim la El și când lumina care strălucește de pe chipul Mântuitorului se revarsă asupra noastră, atunci ajungem să înțelegem natura păcătoasă a inimii noastre. — Calea către Hristos, p. 28

Pe măsură ce-L descoperim pe Isus în Biblie, putem să-L prezentăm și altora prin intermediul acesteia. Când Îi descoperim valoarea incomparabilă, Domnul Isus Hristos va deveni singurul nostru interes. Prin comparație, orice altceva va păli prin lipsa de semnificație (vezi Filipeni 3:8).

Isus este Apa vie. El este Cel care ne dă Duhul Sfânt. El a fost reprezentat ca fiind Stânca lovită din care a țâșnit un izvor. Noi bem această apă predându-ne Lui și trăind „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Fără Domnul Isus Hristos, doctrina este seacă. Însă atunci când se concentrează asupra lui Isus, adevărul are putere și farmec.

„Domnul Isus Hristos, prin personalitatea și lucrările Sale, este punctul central și circumferința întregului adevăr. El este lanțul de care sunt prinse giuvaierele doctrinei. În El se găsește sistemul complet al adevărului.” — Review and Herald, 15 august 1893

1. Câteodată, cineva, ascultând o predică, poate spune că a fost seacă, ceea ce înseamnă că i s-a părut plictisitoare și deloc interesantă. Care ar putea fi problema ascultătorului?

2. Cum poate o predică să fie interesantă și antrenantă, dar „seacă” în sensul biblic al cuvântului?

3. La fel ca spițele unei roți, doctrinele biblice trebuie să fie axate ferm pe Isus, Cel care este și „circumferința întregului adevăr”. De ce este important ca doctrinele noastre să nu treacă dincolo de învățăturile Lui?

La data de 11 septembrie 2001, Statele Unite au trecut printr-o schimbare profundă când a avut loc cel mai distructiv atac terorist din istoria lor de până atunci. Atacul a rămas în centrul atenției mai multe săptămâni după aceea. Părea că toată lumea se concentra asupra acelor evenimente teribile. Mass-media s-a ocupat foarte puțin de alte evenimente care, în mod normal, i-ar fi interesat pe oameni.

Atunci când ceva ajunge să fie în centrul atenției tale, acesta devine cel mai important lucru pentru tine. La asta te vei gândi și despre asta vei vorbi. Va deveni prioritatea ta.

Fiind oameni cu o natură căzută, ne naștem concentrându-ne atenția asupra noastră. Ne gândim la noi în mod natural. Ne place să vorbim despre noi. Cei care sunt sociabili învață să-și deghizeze această preocupare de sine în moduri de comportament acceptate social. Însă când suntem născuți din nou, devenim ființe noi, iar Domnul Isus Hristos ajunge să fie punctul central al atenției noastre. Când locuiește în noi, El rămâne centrul atenției noastre.

„Dacă Domnul Isus Hristos locuiește în inimă, El va fi prezent în gândurile noastre. Gândurile noastre cele mai profunde vor fi despre El, despre dragostea Sa și caracterul Său curat. El va umple încăperile minții noastre. Sentimentele noastre se vor îndrepta spre Isus. – In Heavenly Places, p. 163

Care ar fi un semn de avertizare sensibil că Domnul Isus Hristos nu mai locuiește în noi? Care sunt primele simptome ale suferinței spirituale ce ne ajută să recunoaștem momentul când un idol l-a înlocuit pe Isus?

„Ultimul tău gând seara și primul tău gând de dimineață ar trebui să fie îndreptate spre El, spre Acela în care este concentrată speranța ta la viața veșnică.” — Our High Calling, p. 116

Atunci când Isus nu este nici primul nostru gând, nici ultimul, putem fi siguri că un alt stăpân încearcă să preia conducerea. De îndată ce ne dăm seama că ne-am îndepărtat de Isus, ar fi bine să revedem ce anume a intervenit în viața noastră, care să ne mute atenția de la Domnul Isus. Atunci când El Se îndepărtează, suntem lipsiți de binecuvântarea ploii cerești și imediat resimțim setea și foamea spirituală. Viața lui Enoh ne ajută să aflăm cum poate fi și cum ar trebui să fie viața unui creștin.

Geneza 5:24 — Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Evrei 11:5 — Înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu aduce în inimă cea mai mare bucurie posibilă. Psalmii 16:11 — Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.

Isus știe că sunt numeroase lucruri care concurează pentru timpul și atenția noastră. El știe că suntem ușor de distras și nu reușim să Îl păstrăm în centrul gândurilor noastre. De aceea, El face un lucru minunat ca să ne ajute, reamintindu-ne de El Însuși prin intermediul activităților familiare ale vieții.

Prin urmare, când facem duș, de exemplu, ne amintim că Isus „ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apocalipsa 1:5). Când ne îmbrăcăm, ni se aduce aminte să fim ca Isus și să ne îmbrăcăm „cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12). Când trecem prin cadrul unei uși, ne amintim că Isus a spus „Eu sunt Ușa” (Ioan 10:9).

Așa trebuie să stea lucrurile pe tot parcursul zilei. Lucrurile familiare din natură și din viața de zi cu zi ne reamintesc în mod continuu de iubitorul nostru Tată ceresc. Acestea Îl situează pe Isus în centrul vieții noastre.

4. Enumeră unele lucruri obișnuite (în afară de cele menționate în lecție) ce ne reamintesc de Isus și învățăturile Lui?

5. Ce anume ne spun primul și ultimul nostru gând din fiecare zi și de ce?

6. Pentru Pavel, o viață axată pe Domnul Isus Hristos nu era o idee abstractă. Cum era înțeleasă această idee ca fiind o parte reală, importantă și practică din viața lui? 2 Corinteni 5:9-21

În centrul tuturor lucrurilor din sanctuarul construit de evrei se află Isus. Acest adevăr nu este deloc o supraestimare. Curtea, Locul Sfânt și Locul Preasfânt reprezintă cele trei etape ale lucrării lui Hristos pentru mântuirea noastră.

Curtea: Lucrarea lui Isus pe pământ, inclusiv aceea de învățător, de vindecător, precum și aceea de jertfă, a fost adusă la îndeplinire de la nașterea Lui până la înălțarea Sa la cer.

Locul Sfânt: Lucrarea lui Isus ca mijlocitor. El a făcut această lucrare de mediere până la începutul judecății.

Locul Preasfânt: Lucrarea lui Isus ca judecător (și în continuare ca mijlocitor) până când devine Împărat.

Isus a fost înfățișat chiar și prin cort. Acoperișul cortului a fost realizat dintr-o bucată de material frumoasă de culoare cărămizie, purpurie și albastră, brodată cu îngeri de aur. Partea exterioară era însă acoperită cu diferite tipuri de piei și materiale, astfel încât arăta ca un cort obișnuit. Cortul acesta avea totuși un secret. Pe sub pielea exterioară se găseau piei de berbec vopsite în roșu (vezi Exodul 36:19).Acest înveliș exterior obișnuit arăta că, atunci când oamenii îl priveau pe Mesia, aceștia nu vedeau frumusețea care i-ar convinge să creadă.

Isaia 53:2 — N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Acest simbol frumos al sacrificiului lui Isus Hristos nu putea fi văzut, însă toată lumea putea ști că se află acolo. Și, așa cum au trebuit să fie sacrificate animale pentru ca Adam și Eva să se acopere, la fel și Isus Și-a dat viața pentru a ne acoperi pe noi. Acest simbol frumos al sacrificiului lui Isus Hristos nu putea fi văzut, însă toată lumea putea ști că se află acolo.

De asemenea, Isus era reprezentat prin pâinea, sfeșnicul și tămâia din Locul Sfânt, precum și prin covorul alb care înconjura curtea. Isus Se afla în centrul fiecărui ritual și în înțelepciunea din spatele fiecărui simbol din serviciul sanctuarului. Din acest motiv, sanctuarul este un instrument minunat care ne face să ne gândim la Isus.

Aceeași lecție despre păstrarea lui Isus în centrul atenției noastre o învățăm dintr-o experiență de care au avut parte israeliții. Vă amintiți povestea celor din popor care au fost mușcați de șerpi veninoși? Dumnezeu l-a pus pe Moise să înalțe un șarpe de bronz în vârful unui stâlp. Dacă priveau la acesta, toți cei mușcați de șerpi veninoși urmau să fie vindecați. Isus Însuși a explicat acest frumos simbol în timpul întrevederii cu Nicodim.

Ioan 3:14,15 – Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.  În același fel suntem și noi vindecați de păcat.

Isaia 45:22 – Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. Nu-i de mirare că mesajul biblic este: „Uitați-vă la El!”

Evrei 12:3 – Uitați-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.

7. Povestește despre modul în care câteva elemente din sanctuar le aminteau închinătorilor de Isus.

8. Ce sfat găsim în Evrei 12:1-3 atunci când ajungem să ne simțim descurajați în viața creștină?

Jeepul invizibil al lui Dumnezeu

Mountain View College, din Filipine, este centrul unui program misionar studențesc numit sulads*, cuvânt provenit dintr-unul din dialectele tribale filipineze, care înseamnă frate sau soră. Studenții care participă timp de un an ca misionari la programul SULADS lucrează adesea la școli misionare izolate.

Programul SULADS acordă sprijin oamenilor de la sate, învățându-i despre activități agricole, despre salubrizarea localităților și sănătatea publică. De asemenea, îi alfabetizează citind istorisiri biblice. Programul SULADS a înființat un liceu pentru deservirea unui număr tot mai mare de absolvenți din centrele de alfabetizare. Acest liceu este menționat în fascinanta povestire miraculoasă de mai jos, împărtășită de Rued Dave Soreñño:

Jeepul albastru folosit de SULADS nu e doar un jeep de pasageri filipinez oarecare, ci este o camionetă ce a aparținut armatei americane, care a folosit-o în al Doilea Război Mondial. Mașina are cauciucuri foarte mari, fiind singurul vehicul din zonă care este constant în mișcare, transportând bunuri, materiale de construcție, oameni etc. Se târăște de-a lungul drumului noroios ce șerpuiește către locul unde se găsește Liceul SULADS, de la poalele muntelui Pinamantawan, în „zona periculoasă” a teritoriului rebel.

Chiar dacă acest jeep uriaș, privit de la distanță, pare mic, zgomotul motorului diesel 4BB1 ajunge să trezească pe oricine doarme în pădure. Într-o anumită ocazie însă, jeepul a devenit invizibil, în ciuda mărimii lui și a zgomotului pe care îl face.

Într-o zi, în timp ce cumpăram bunuri în Valencia, am observat că în jeep fuseseră urcați trei saci cu orez. Când am ajuns într-un sat anume aflat în drumul nostru spre liceu, un bărbat pe care nu l-am recunoscut a revendicat cei trei saci de orez. Am bănuit că făcea parte dintr-un grup de rebeli. Am informat grupul că nu vrem să se mai întâmple asta din nou.

Mai târziu, oamenii din sat ne-au spus că rebelii s-au mâniat și aveau să ne dea foc la jeep. L-am rugat pe Dumnezeu să intervină. Jeepul a continuat să transporte bunuri, iar motorul se auzea zgomotos de-a lungul drumului noroios ce ducea la Liceul SULADS. Edgar, șoferul, se ruga în inima lui și conducea întotdeauna cu grijă, anticipând orice pericol sau amenințare. El credea că Dumnezeu ne va ocroti.

Apoi, într-o zi, am auzit că rebelii ne așteptau și voiau să vorbească cu noi. Aceștia erau înarmați până în dinți și stăteau în tufișurile de pe marginea drumului către liceu. Așa că ne-am oprit să vorbim. „La ce oră a trecut jeepul, domnule?” a întrebat unul dintre oameni. „Am trecut pe la trei, ieri după-amiază.” „Ce? Ieri am așteptat toată ziua aici, dar nici n-am văzut jeepul și nici nu l-am auzit venind.”

Am ridicat din umeri și am zis: „Ei bine, știți cât de zgomotos este jeepul acesta. Oricine poate spune când se apropie.” Rebelii au clătinat din cap și au dispărut în pădure. L-am lăudat pe Domnul căruia ne închinăm și slujim, Dumnezeul care poate face ca până și un jeep zgomotos și mare să fie invizibil pentru ochii vrăjmașilor.

*Gospel Outreach sponsorizează aproximativ 10 studenți SULADS.

Isus a luat natura umană și a venit în lumea noastră mânjită de blestemul păcatului, deoarece ne-a iubit. Pentru a ne salva din groapa distrugerii în care am căzut cu toții, El a băut până la fund paharul suferinței și al mizeriei umane. El a rezistat în fața tuturor ispitelor pe care Satana le poate aduce asupra oamenilor căzuți, totuși a fost găsit fără păcat, arătând astfel că nimeni, indiferent că e tânăr sau bătrân, nu trebuie să se simtă neajutorat, nici măcar când este crunt încercat.

El ne îmbrățișează cu dragoste și milă, în timp ce se agață de tronul Celui Veșnic, legându-ne astfel, în ciuda păcătoșeniei și neputinței noastre, de Dumnezeul infinit. El vă iubește pe fiecare dintre voi, dragi prieteni tineri, cu o dragoste care este mai profundă, mai arzătoare și mai neschimbătoare decât pot să simtă părinții voștri pentru voi; iar voi puteți să vă încredeți în El cu aceeași încredere pe care o aveți în părinții voștri. El a fost ținta ispitelor Satanei, pentru a vă învăța cum să-i rezistați și să-l învingeți. El o să vă audă rugăciunile și o să vă ajute.

Aveți grijă să urmați exemplul lui Isus. Așa cum floarea-soarelui se întoarce în mod constant către soare, lăsați-vă și voi inima și gândurile să se îndrepte mereu spre Isus, Soarele Neprihănirii noastre. Nu faceți din voi înșivă centrul lumii voastre și nu căutați să puneți pe primul loc plăcerile și dorințele voastre. Căutați binele celorlalți; învățați să fiți o binecuvântare pentru ei, pentru a-I aduce slavă Creatorului vostru. Această cale este singura prin care puteți învinge egoismul.

Dacă vă educați să vă satisfaceți mai întâi propriile interese, dragostea de sine va deveni o pasiune care vă va absorbi și din aceasta vor ieși la suprafață mari rele, precum dragostea de mărire și dorința de a fi văzuți foarte bine, indiferent dacă meritați sau nu părerea bună după care tânjiți. Aceste dorințe ambițioase își au originea în Satana și sunt principiile ce îi guvernează caracterul. Prin cădere și influența ispitelor lui continue, oamenii au ajuns să-i semene în caracter, în motivații și preocupări. Omul a decăzut în mod constant din punct de vedere moral, până când aproape că a pierdut chipul Domnului, după a cărui asemănare a fost creat.

Tineri prieteni, Isus poate să reînnoiască chipul Lui în sufletul vostru, dar trebuie să vă dați acordul și să cooperați. El Se bucură să-i salveze pe toți cei ce vin la El, indiferent cât de rău au decăzut. Prin El, puteți fi „părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”. Harul și perfecțiunea lui Isus Hristos ne vor răscumpăra lipsurile; caracterul și neprihănirea Lui le sunt atribuite copiilor lui credincioși și ascultători.

Dacă veți avea o religie care va trece testul ultimei zile mărețe sau care nu vă va trăda atunci când vă veți confrunta cu moartea, nu trebuie să luați ca standard opinia publică nici măcar în lumea creștină. Când întunericul vă va umbri sufletul, nu veți regreta că ați mers în așa de puține locuri de amuzament, că ați avut parte de atât de puțină distracție și că știți atât de puține despre destrăbălarea lumească. Cum va fi dezvăluită munca voastră de o viață în acea oră solemnă, în lumina eternității! Aveți grijă, dragi tineri, să nu faceți greșeli în privința intereselor eterne. Nu prețuiți o credință nesigură și nici o speranță nesănătoasă. Pășiți cu convingere pe o cale sigură. Folosiți orice mijloc care vă va ajuta să vă familiarizați cu El, cu Acela în care sunt concentrate toate speranțele voastre la viață veșnică.

Dacă vă dedicați lui Hristos, dacă El este pentru voi ca o fântână de apă din care izvorăște viața veșnică, o să vă hrăniți cu mana iubirii Mântuitorului și nu veți tânji după distracțiile lumești; căci lucrurile lumești nu pot satisface sufletul înfometat și însetat după neprihănire. Religia nu te va face abătut sau trist. Cum ar putea să se întâmple asta dacă vă va aduce sufletul în armonie cu Cerul și vă va umple inima cu lumină, pace și bucurie? Atunci când permitem plăcerilor lumești și evenimentelor incitante să ne separe de Hristos, ajungem să fim nemulțumiți, triști și înconjurați de întuneric.

Tineri prieteni, dacă purtați numele de creștini, căutați să fiți în întregime ceea ce presupune mărturisirea voastră. Fiți serioși în ce privește credința și faptele voastre. Motivul pentru care sunt atât de puține mărturii vii și sincere în favoarea Domnului Isus Hristos și a religiei creștine se datorează faptului că sunt atât de mulți care mărturisesc că sunt creștini fără să experimenteze însă dragostea salvatoare a lui Isus. Aceștia nu sunt legați de El prin legăturile unei credințe vii.

Dragi tineri, vă invit să încercați cu toată inima să vă predați cu totul lui Dumnezeu. Ridicați crucea cu bucurie și, dacă este necesar, îndurați cu seninătate ocara de dragul numelui lui Isus Hristos. Atunci jugul Lui nu vi se va părea greu, ci povara Lui va fi ușoară. —The Youth’s Instructor, 14 mai 1884

1. Ce a făcut Isus pentru că ne iubește? Ce a făcut Isus ca să ne salveze din adâncul distrugerii?

2. Comparați dragostea lui Isus cu forma cea mai bună de dragoste pe care o pot manifesta părinții voștri.

3. Ce lecție putem învăța de la floarea-soarelui?

4. Care este singura modalitate prin care putem învinge egoismul?

5. Ce se va întâmpla dacă o să vă educați să vă satisfaceți mai întâi propriile interese?

6. Ce simte Isus în legătură cu salvarea cuiva care a decăzut foarte mult?

7. Ce anume NU trebuie să luați ca standard dacă doriți ca religia voastră să fie destul de puternică?

8. Când veți găsi puțină plăcere pentru distracțiile lumești? De ce?

9. De ce religia nu o să te facă să te simți abătut și trist?

10. De ce sunt atât de puține mărturii vii și sincere în favoarea lui Hristos?

11. Citește din nou invitația din ultimul paragraf (începe cu Dragi tineri, vă invit să....). O să-I accepți azi invitația?

Meduza cutie

Crabii solitari supraviețuiesc câteodată împrumutând cochiliile goale ale moluștelor moarte, pe post de case protective. Acești necrofagi comici își introduc abdomenele moi în cochiliile abandonate și le trag în jurul lor pentru protecție.

Dumnezeu le-a oferit crabilor solitari încă o metodă uimitoare de apărare. Câteodată, aceștia atașează anemone marine de cochiliile lor! Anemonele marine sunt înarmate cu o serie de tentacule veninoase, pe care le folosesc ca să-și imobilizeze prada. Crabul va desface cu grijă anemona de pe suprafața unei stânci și o va transfera pe cochilia lui. Atât crabii solitari, cât și anemonele beneficiază de pe urma acestui aranjament. Crabul solitar se poate folosi de puternicele toxine ca mijloc de descurajare a prădătorului, iar anemona se poate hrăni cu resturile alimentare rămase de la masa crabilor solitari. Această relație mutuală în urma căreia ambele organisme au beneficii este cunoscută sub numele de simbioză.

Meduza este alt animal marin care are tentacule veninoase. Aceste creaturi incredibile pot fi găsite în toate oceanele lumii, dar câteva specii trăiesc în ape dulci. Ele sunt alcătuite din 97% apă și sunt destul de transparente, de unde și numele. Majoritatea meduzelor trăiesc în apele de coastă puțin adânci, însă câteva pot fi găsite până la adâncimi de până la 3 500 metri. Una dintre cele mai mari meduze, meduza coamă-de-leu, poate avea 1,8 metri de la o margine la alta și tentacule cu o lungime mai mare de 30 de metri.

La prima vedere, meduzele par să fie unele dintre formele simple de viață create de Dumnezeu și este uimitor până și faptul că trăiesc. Ele nu au inimă, sânge, branhii, oase sau cartilaje și nici creier. Unele meduze au organe sensibile la lumină, ce pot detecta lumina, ceea ce este chiar și mai uimitor, ținând cont că nu au creier.

Rudele cele mai apropiate ale meduzelor sunt coralii și anemonele marine. Meduzele se pot deplasa încordând niște mușchi speciali pentru a crea o mișcare pulsantă. De asemenea, ele sunt purtate și de vânt, de valuri și curenți.

Majoritatea meduzelor sunt prădători silențioși, care ucid și mănâncă alte creaturi. De obicei, un pește nebănuitor va înota printre tentaculele aproape invizibile, care sunt încărcate cu milioane de celule înțepătoare. Aceste celule complexe, numite nematociste, trag în pradă cu niște săgeți mici otrăvite. Peștele intră în contact cu aceste celule înțepătoare care îl injectează imediat cu venin paralizant. După aceea, meduza își poate mânca prada pe îndelete, folosindu-și gura de dedesubt.

Înțepătura dureroasă a unor specii de meduze poate fi mortală. Viespea de mare, sau meduza cutie, este considerată a fi cea mai mortală creatură veninoasă din lume. Se crede că, în ultimul secol, această meduză de temut a omorât mai mult de 70 de oameni doar în Australia. De fapt, un singur exemplar are venin cât să omoare 60 de oameni.

În ciuda celulelor lor înțepătoare, sunt unele animale, precum peștele-lună oceanic sau țestoasele de mare, care se hrănesc cu meduze. Este bine de știut și că majoritatea meduzelor sunt, de fapt, inofensive față de oameni. Mai mult, se crede că unele dintre substanțele chimice pe care le produc pot oferi tratamente pentru cancer, artrită și boli de inimă.