Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. 1 Timotei 2:3,4
A face totul la momentul adecvat este foarte important. Acest fapt este bine ilustrat de procesul lansării navelor spațiale. Nava este fixată în siguranță cu șuruburi de rampa de lansare, în așa fel încât motorul acesteia poate prinde viață, și totuși ea rămâne pe loc.
De ce este fixată naveta spațială de sol? Problema este sincronizarea. Când toate cele trei motoare ale navei aveau să funcționeze la nivelul corespunzător de energie, explozibili sincronizați în mod precis vor elibera toate șuruburile în același timp, astfel încât propulsoarele uriașei rachete să se aprindă, iar ea va țâșni direct spre cer.
Adevărul trebuie întotdeauna spus la timp. De exemplu, în vremea când predica Noe, adevărul cel mai oportun era că toți ar trebui să intre în arcă. Mai erau și alte adevăruri. Dar potopul ce avea să vină în curând era adevărul care necesita o atenție imediată. Când Lot a fost vizitat de îngeri, solia oportună îl avertiza să-și ia familia și să părăsească Sodoma cât mai repede. În zilele lui Moise, solia adevărului prezent implica ieșirea din Egipt și marșul spre Marea Roșie. – Scrieri timpurii, p. 63
Pe vremea lui Ilie, adevărul prezent a fost reprezentat de mesajul urgent ca poporul să respingă închinarea la Baal și să se întoarcă la închinarea față de Dumnezeul cel viu.
Apostolul Pavel a scris despre lucrul aceasta. El le-a spus creștinilor că au nevoie să audă continuu adevărul prezent – adevărul care era în mod special important pentru timpul lor. Iar el știa că era datoria lui să continue să li-l reamintească.
2 Petru 1:12 – De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.
Petru știa că nu mai avea mult de trăit. Tocmai de aceea a scris despre adevărul pentru timpul său. El voia ca oamenii să-l audă atât de des și de regulat încât, după moartea lui, să nu-l uite niciodată.
2 Petru 1:15 – Îmi voi da osteneala, dar, ca și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
Probabil că ai mai auzit expresia „adevărul prezent”. Probabil că ai auzit învățători spunând că solia lor specială este adevărul prezent. Cum poți să-ți dai seama că o astfel de persoană spune adevărul? Paragraful de mai jos ne dă niște indicii importante.
Satana pune presiune din toate părțile și, dacă nu ne păzim de el și nu veghem cu ochii deschiși să nu fim prinși în mecanismele și capcanele lui, dacă nu ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu, săgețile de temut ale nelegiuitului ne vor lovi. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt multe adevăruri prețioase, dar cel de care avem nevoie acum este „adevărul prezent”. Am văzut pericolul reprezentat de solii ce fug de punctele importante ale adevărului prezent, pentru a chibzui asupra unor subiecte ce nu sunt gândite să unească credincioșii și să sfințească sufletul. Satana se va folosi de fiecare avantaj posibil ca să aducă pagube cauzei. – Scrieri timpurii, p. 63
În această lecție vom încerca să înțelegem elementele adevărului prezent – adevărurile prețioase care sunt importante în mod special pentru timpul nostru.
1. Care sunt unele adevăruri care în perioadele bisericii primare nu erau adevăruri prezente, dar în schimb sunt în ziua de azi?
2. Citește din nou paragraful din cartea Scrieri timpurii. Ce indicii găsești care să te ajute să identifici dacă un anumit subiect este sau nu un adevăr prezent?
Dacă o să întrebi pe oricine din biserică despre doctrinele biblice pe care le consideră adevăr prezent, vei primi multe răspunsuri diferite. Cum poți să știi care este răspunsul corect? Oare opiniile populare hotărăsc care doctrine reprezintă adevărul prezent?
De fapt, Biblia nu dă niciunei persoane responsabilitatea de a decide ce anume constituie adevărul prezent. Dacă vrem să știm ce adevăruri sunt importante în mod special pentru timpul nostru, trebuie să studiem Biblia cu rugăciune.
Apocalipsa 14 conține pasajul esențial care ne ajută să identificăm adevărul prezent pentru ultimele zile, solia pe care poporul lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului trebuie să o împărtășească întregii lumi.
Adevărul prezent pentru acest timp conține solia celor trei îngeri. Lucrarea noastră este să prezentăm această solie în întregime. – Manuscript Releases, vol. 10, p. 314
Solia celor trei îngeri îi avertizează pe oameni despre judecata care are loc în sanctuarul ceresc. Ea îi atenționează pe oameni despre pericolele Babilonului și subliniază cât de periculos este să primești semnul fiarei. Solia îi cheamă pe oameni să se închine Dumnezeului viu în ziua Sa sfântă. De asemenea, subliniază importanța de a avea același tip de credință pe care a avut-o Isus – acel tip de credință care alege mai degrabă moartea decât neascultarea.
Această idee de a-L urma pe Isus și a imita credința Sa este o parte esențială a adevărului prezent. Spre deosebire de chemarea de a urca în arcă, de a părăsi Sodoma sau de a evita semnul fiarei, acest adevăr a fost întotdeauna un adevăr prezent. Trebuie să-L păstrăm pe Isus, modelul nostru, pentru totdeauna înaintea ochilor noștri. Acesta este și va fi întotdeauna adevărul prezent. Ioan a devenit una cu Domnul său în spirit prin faptul că a privit la Isus și a apreciat virtuțile caracterului Său. Într-o viziune spirituală, a văzut gloria lui Hristos, gloria singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr; iar Ioan a fost schimbat, prin har, după chipul lui Isus. Astfel i-a fost încredințată lucrarea de a vorbi despre dragostea Mântuitorului și dragostea pe care ar trebui să o manifeste între ei copiii Lui. – Materials, 1888, p. 135
Trebuie să ne amintim că o parte importantă a adevărului prezent este să devenim ca Isus. Fără aceasta, alte adevăruri prezente, precum Sabatul, sau judecata, își pierd importanța.
Adevărul prezent nu este niciodată popular; oamenilor nu le este ușor să accepte învățături care îi pun în dezacord cu prietenii și cu membrii familiei. Dar dacă avem credința lui Isus, vom trăi într-un mod care arată cât de atractiv este adevărul. Trăind ca Isus, vom face să fie cât se poate de posibil pentru alții să accepte adevărul pentru acest timp.
Îi îndemn pe toți cei care pretind că ei cred adevărul prezent să practice acel adevăr. Dacă vor face asta, vor avea o influență mai puternică spre bine. Lumea va vedea că dragostea exprimată de credincioși este principiul central și dominant al urmașilor lui Hristos. O dragoste ca a lui Hristos unește inimile. Adevărul îi atrage pe oameni la un loc. Îi aduce la unitate și armonie pe toți cei care au o credință sinceră și vie în Mântuitorul. – The Upward Look, p. 104
Referindu-se la aceeași idee, Pavel a spus că vorbirea noastră trebuie să fie întotdeauna cu har, dreasă cu sare. Am putea spune că dacă solia noastră se aseamănă cu legumele, felul nostru de a vorbi ar trebui să fie ca sarea sau ca sosul în bucate, făcând hrana gustoasă și sănătoasă.
Coloseni 4:6 – Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.
1 Petru 3:15,16 – Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.
Dacă trăim ca Isus, manifestând întotdeauna bunătate și amabilitate, viețile noastre nu vor fi niște pietre de încercare pentru nimeni. Comportamentul tău mărturisește despre importanța și puterea adevărurilor pe care pretinzi că le crezi?
3. Care este singurul adevăr care a fost și va fi întotdeauna un adevăr prezent? De ce? Isaia 45:22; Faptele apostolilor 4:12
4. În lecție este precizat faptul că adevărul prezent nu este niciodată popular. Povestește despre un moment când ai simțit asta pe pielea ta.
Ce ar trebui să faci dacă nu îți place un anumit adevăr prezent? Ioan 3:19-21; Ioan 12:35,36 Ce ar trebui să faci ca să ajuți pe altcineva să accepte un adevăr nepopular?
Ce crezi că face Satana pentru ca oamenii să nu audă adevărul prezent? Sunt multe răspunsuri corecte, căci găsește multe modalități eficiente pentru a-i îndepărta pe oameni de adevăr. Dar unul dintre cele mai obișnuite șiretlicuri folosite este diversiunea.
Câteodată, Satana folosește adevăruri pentru a distrage atenția oamenilor de la adevărul prezent. De exemplu, Isus le-a spus ucenicilor Lui să predice solia: „Împărăția cerurilor este aproape.” Dar dacă ei ar fi ales să predice solia lui Ilie, de respingere a lui Baal, mesajul lor nu ar fi fost spus la timpul potrivit, chiar dacă e adevărat. Astfel, nu ar fi reușit să îndeplinească lucrarea pe care le-a dat-o Isus să o facă.
De multe ori, Satana îi distrage pe oameni prezentând erori ce pretinde că reprezintă adevărul prezent. El găsește oameni zeloși și le dă un mesaj fals pe care să-l răspândească, astfel încât aceștia să nu-și mai folosească energia pentru a avertiza lumea despre iminenta venire a lui Isus. Povara acestor oameni este să insiste asupra unor învățături care nu fac parte în mod clar din solia celor trei îngeri.
A făcut Dumnezeu ceva pentru a ne salva de capcana diversiunilor? Da! Acesta este unul dintre motivele principale pentru care ne-a dat darurile Duhului Sfânt. Cunoscând și faptul că ultimele zile vor fi deosebit de importante, El ne-a binecuvântat cu scrierile profetice ale lui Ellen White. Aceste daruri spirituale, dacă le vom folosi, ne vor împiedica să ne aflăm sub tirul diferitelor idei doctrinare. Ele fac adevărul simplu și ușor de înțeles și ne ajută să diferențiem adevărul prezent de diversiuni și de erori.
Efeseni 4:11,14 – Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători... ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire.
Într-o secțiune anterioară, am văzut că adevărul prezent îi adună la un loc, în armonie și unitate, pe adevărații creștini. În același timp, adevărul prezent mai face o lucrare importantă – aceea de a-L diferenția pe poporul lui Dumnezeu de lume.
Lupta noastră este agresivă. Chestiuni teribile sunt înaintea noastră, dar chiar și acum ne confruntăm cu unele... Aveți grijă ca nimic să nu micșoreze puterea adevărului pentru acest timp. Adevărul prezent trebuie să fie povara noastră. Solia celui de-al treilea înger trebuie să-și îndeplinească lucrarea de a scoate din biserici un popor care să-și păstreze poziția pe scena adevărului veșnic. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 61
Ai lăsat adevărul prezent să facă această lucrare pentru tine? Te-ai separat cu adevărat de lume prin felul cum vorbești, prin hobby-urile tale și prin stilul tău de viață? Îți este inima plină de o dragoste și o credință ca ale lui Hristos? Dacă nu, ce mai aștepți? De ce nu începi din acest moment să lași adevărul pentru acest timp să-ți transforme în detaliu viața?
5. Pavel știa că instituția sclaviei era greșită, dar dacă ar fi atacat-o în acel moment, ar fi împiedicat succesul predicării Evangheliei. Ce a ales în mod înțelept să facă în loc de aceasta? Galateni 3:26-28; Faptele apostolilor, pp. 459, 460
6. Gândiți-vă cu atenție la viața voastră. Ai lăsat adevărul prezent să-și facă lucrarea prevăzută pentru tine? Cum ai putea să-l lași să-ți transforme viața?
Ajută-mă să fiu o mamă
Profesorii școlilor misionare au o șansă unică de a sluji nevoilor elevilor lor. În această relatare, Lynsel Tibio, profesor la Școala Misionară Lambila, din Filipine, ne împărtășește cum a descoperit o oportunitate de a ajuta un orfan singuratic. Ora de desen era ultima pe ziua aceea. Le-am cerut elevilor să deseneze ceva ce le-ar plăcea să vadă sau să facă în viitor. „Veți vorbi despre desenul vostru mâine”, am spus. A doua zi, am observat că aproape toți au desenat o colibă. Elevii au vorbit despre cum trăiesc în colibe cu familiile lor. Unii și-au desenat tăticii aducând vitele acasă și au povestit cât de mult le plăcea să facă seara un grătar cu carne de vânat și să se adune în jurul focului. Alții au menționat diferite lucruri despre desenele lor, însă tema comună era viața fericită de familie.
Lui Joel, care adusese și el un desen frumos cu o căsuță, i-a venit rândul pe la jumătate. A refuzat însă să comenteze.
„Nu sunt gata încă”, s-a bâlbâit. După ce toți ceilalți și-au spus povestea, m-am întors din nou spre Joel.
„E rândul tău acum”, am zis. Cu pași mici, a venit în față. A ridicat desenul unei mici colibe, ținându-și ochii în podea.
„De ce este casa atât de mică, Joel?” l-am întrebat.
„Nu văd niciun motiv să construiesc o casă mare”, a bâiguit.
„Cu cine vei locui în casa ta?”
„Voi locui singur în această casă.”
Joel a mai murmurat câteva cuvinte, dar n-am putut să le înțeleg. Nu era în stare să-și termine explicația. S-a dus înapoi la locul lui, și-a plecat capul și a plâns.
Am tăcut cu toții. Atunci mi-am adus aminte că Joel era orfan. Avea doar nouă luni când a murit tatăl lui. Fusese singurul copil din familie. Mama lui se recăsătorise cu un alt bărbat și îl lăsase în grija bunicii lui. Puteam să-i simt durerea și dorința să aibă o mamă și un tată. Nimeni nu putea să le ia locul. Apoi am observat că-i curg lacrimi pe obraji. În curând, plângeau toți din clasă.
M-a durut sufletul pentru Joel, deoarece nu mai avusese nicio ocazie să-și vadă părinții. Am încercat să-l mângâi. Mi-am dat seama că momentele vesele de la orele noastre îi ușurau durerea din inimă și dorul pe care îl simțea după o familie căreia să-i pese de el și care să-l iubească. De asemenea, mi-am dat seama cum dragostea unui profesor poate fi ca dragostea unei mame, oglindind dragostea lui Isus.
„Doamne”, am strigat când mi-am revenit. „Te rog, ajută-mă să fiu o mamă, în special pentru Joel, dar și pentru restul elevilor mei, în timp ce voi continua să-ți slujesc în această școală montană. Știu că acești copii speciali, orfanii, săracii, nevoiașii, bolnavii sunt frații lui Isus. Nu trebuie să-i neglijăm.”
Așa cum ne-ai învățat în Matei 25:40: „Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.»” Sunt fericită că am această oportunitate de a fi alături de elevii mei.
Slujind cu zel lui Dumnezeu
Sunt mulți cei care își conduc afacerile cu mult tact, îndemânare, zel și talent, dar nu simt că ar fi necesar să folosească aceste calități, chiar cu o mai mare perseverență, în slujba lui Dumnezeu. Iar cei care slujesc cu ardoare în spirit lui Dumnezeu nu trebuie să fie leneși în privința afacerilor; ei nu ar trebui să permită lucrurilor temporare și pământești să le absoarbă toate puterile minții pe care le-a dat-o Dumnezeu, astfel încât să nu mai dea dovadă de sârguință în slujba Sa.
Motivul pentru care nu este o mai mare putere spirituală în mijlocul grupurilor de credincioși ce compun bisericile noastre din diferite locuri se datorează faptului că grijile vieții sunt primul și cel mai important obiectiv al lor, absorbindu-ne timpul și gândurile.
Frați și surori, noi nu ar trebui să fim așa, datorită măreției subiectului adevărului prezent. Dumnezeu vorbește oamenilor prin cuvântul Său. Adevărul revelat trebuie să fie purtat ca o torță care să lumineze mintea întunecată, aducând pace acolo unde înainte era confuzie. Adevărul este cel care dă pe față întunericul erorii. Adevărul ar trebui să fie înălțat în fiecare minte. Iar acolo unde se găsesc grupuri mici, în diverse locuri care au acceptat adevărul, este important ca tu, care faci parte din numărul lor, să transformi serviciile devoționale în unele pline de viață și interesante. Sunt mulți cei care nu consideră că spiritualitatea trebuie să fie hrănită pentru a putea crește în credință; că omul trebuie să trăiască „cu fiecare cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu”. Cuvântul lui Dumnezeu „este viu și rămâne în veci”. Spiritualitatea trebuie să fie reînviată, iar apoi zelul se va manifesta în serviciul religios.
Fiecare dintre noi ar trebui să simtă că este responsabil față de Dumnezeu pentru talentul pe care i l-a dat și ar trebui să folosească acest dar spre slava lui Dumnezeu. Fiecare creștin adevărat este un misionar. În timp ce ne aflăm în această lume, trebuie să considerăm că suntem în serviciu activ în slujba Stăpânului nostru și ar trebui să privim această solie a adevărului prezent, pe care Dumnezeu a trimis-o în lumea noastră, ca fiind de o mare importanță...
În cuvântul lui Dumnezeu sunt dezvăluite giuvaiere prețioase de adevăr, care ar trebui să trezească interesele cele mai profunde ale celor ce cred în Biblie. Apoi, cel care deschide Scriptura să cultive un spirit arzător, care să atragă mințile spre Autorul cuvântului; și dacă în inimile noastre există o evlavie curată, nu numai că vom putea să le trezim interesul celorlalți, dar propriile noastre suflete vor fi păstrate în viață, propriile noastre inimi vor simți influența înviorătoare a cuvântului Său viu.
Oricine vine să slujească lui Isus Hristos trebuie să caute să prezinte tot adevărul așa cum este el în Isus. În mod sârguincios, va trebui să-și facă lucrarea cu zel și seriozitate. Domnul vrea să învățăm să-I slujim în modul cel mai serios. Acela care vrea să înalțe clădiri trebuie să învețe meseria de constructor; dacă este un lucrător dedicat și nu leneș, atunci cunoștințele lui în acest domeniu vor crește și se va perfecționa în domeniul său. Va fi Tatăl nostru ceresc mulțumit cu o lucrare făcută în slujba Sa într-o mod neglijent și indolent? Trebuie să ne educăm pe noi înșine să facem cea mai bună lucrare pentru Stăpânul nostru.
Când am simțit prima dată povara pentru suflete, de abia împlinisem paisprezece ani. Cât m-am rugat lui Dumnezeu pentru a ști ce pot să le spun tinerilor mei prieteni, astfel încât să fie conduși în mod corect! Am simțit că trebuie să am succes, că trebuie să-mi fac lucrarea pentru Domnul, și Dumnezeu îmi va da înțelepciune. Când aveam șaisprezece ani, mi-am început activ lucrarea în public. Simțeam că trebuie să-mi îndeplinesc lucrarea din perspectiva judecății și că felul în care o făceam va fi înregistrat în cărțile din cer. M-am luptat până la agonie cu Dumnezeu ca să-mi dea înțelepciune, astfel încât lucrarea Sa să nu fie compromisă în mâinile mele, ci să fie primită. Timp de mai bine de patruzeci de ani am fost implicată activ în lucrare pentru Domnul meu, iar în ziua de azi simt că am la fel de multă nevoie să-L caut pe Dumnezeu, pentru a-I cere înțelepciune să prezint adevărul celorlalți, cum am avut și la șaisprezece ani. De fiecare dată când încerc să le vorbesc oamenilor, simt într-un mod profund că nu mi-am făcut lucrarea la fel de perfect cum ar fi trebuit făcută. Mă simt profund umilită din cauză că nu reflect mai multă lumină și mă rog lui Dumnezeu să-mi ofere mai mult har, mai multă înțelepciune, astfel încât să fac lucrarea Lui cu o mai mare credincioșie.
Aceasta ar trebui să fie grija fiecărui lucrător, și anume dorința de a atinge un standard mai înalt. Nu vom absolvi niciodată în viața aceasta, dar ar trebui să ne păstrăm puterile și să însetăm după mai multă cunoaștere. Nu vrei să lucrezi de o așa manieră lipsită de spirit încât oamenii să adoarmă ascultându-ți cuvintele, ci vrei ca rugăciunile, lecturile din Biblie și predicile tale să fie pline de seriozitate și ardoare, astfel încât să lași impresia că adevărurile sacre pe care le prezinți celorlalți sunt o realitate vie pentru tine.
Orice ai face pentru Isus, caută cu toată puterea ta să faci totul cu seriozitate. Să nu ai niciodată impresia că ai atins potențialul maxim și că nu poți să ajungi și mai sus. Adesea mi-am simțit sufletul în agonie în timp ce priveam peste câmpia întinsă și vedeam atât de puțini misionari care să le deschidă cuvântul lui Dumnezeu celor ce se află în întuneric. Esența lucrării pentru oricine primește adevărul prezent este să țintească spre perfecțiunea caracterului și dedicare în câștigarea sufletelor pentru Hristos. Fii hotărât să mergi înainte și îți vei îmbunătăți lucrarea; după aceea, te vei afla într-un progres continuu. Cei care au primit această lumină, pe măsură ce avansează în cunoștințe, vor simți că vor să aducă mai mult din Spiritul lui Hristos în viața și personalitatea lor, pentru a-l putea reflecta și în viețile altora. Poți profita la maxim de fiecare ocazie în care conversezi cu prietenii tăi, astfel încât cuvintele tale să fie o binecuvântare pentru ei. Setează-ți mintea să se concentreze asupra acestui obiectiv, astfel încât să prezinți adevărul într-o manieră care să-i intereseze. Caută să le prezinți cele mai interesante părți din Scriptură, treci la subiect, caută să le captivezi atenția și învață-i căile Domnului. – The Review and Herald, 26 iulie 1887
1. Cum ar trebui să fie sârguința noastră în slujba lui Dumnezeu, comparativ cu cea manifestată în afacerile noastre lumești?
2. Care este motivul pentru care nu există mai multă putere și forță spirituală în bisericile noastre?
3. Ce este fiecare creștin adevărat? Ce ar trebui să facem din solia adevărului prezent?
4. Descrie un lucrător credincios care lucrează la înălțarea clădirilor. Cum ar trebui să ne vedem, prin comparație, ca lucrători pentru Dumnezeu?
5. Descrie dorințele și eforturile cele mai sincere ale lui Ellen White ca să lucreze pentru sufletele oamenilor în cel mai bun mod posibil.
6. Care ar trebui să fie grija fiecărui lucrător? Va înceta acest lucru vreodată în această viață?
7. Care este esența lucrării pentru oricine primește adevărul prezent?
Piatra otolit
Creveții sunt aproape de capătul de jos al lanțului trofic acvatic. Dar aceste mici creaturi au un obicei ciudat, din care putem învăța unele lecții importante. Pe măsură ce cresc, creveții depășesc limitele exoscheletelor lor și au nevoie să „năpârlească”.
De fiecare dată când un crevete scapă de exoscheletul lui, face un lucru ce pare bizar. Acesta plasează un fir minuscul de nisip pe un organ mic căptușit cu păr, numit otolit. Acest grăunte de nisip a primit denumirea de „piatră otolit” și trebuie să fie înlocuită de fiecare dată când animalul năpârlește. Fără aceasta, crevetele nu mai știe care este susul și care josul. Mica forță gravitațională ce are impact asupra particulei de nisip ajută crevetele să știe care este susul și care este josul. Dacă animalul se înclină într-o parte, grăuntele de nisip se ciocnește de firele micuțe de păr, informându-l de poziția exactă din apă. Grăuntele de nisip este crucial pentru crevete, pentru a-și menține echilibrul atunci când este aruncat dintr-o parte în alta de valurile mării.
Un biolog marin a făcut un experiment în mediul protejat al unui acvariu și a înlocuit nisipul cu bucăți mici de metal. Când creveții au început să năpârlească, fiecare dintre ei a pus o bucățică de oțel pe otolit în locul obișnuitului grăunte de nisip. După aceea, biologul a amplasat un magnet deasupra creveților, cauzând ridicarea bucăților de metal de pe otolit. Crezând că acum este cu susul în jos, crevetele s-a răsturnat.
Cercetătorul a luat apoi un crevete care avea pe otolit un grăunte de nisip. Acesta a fost singurul care a înotat cu partea superioară în sus! Fiind cu capul în jos, ceilalți creveți probabil că se gândeau la cel ce înota normal că „înota ca un fanatic cu capul în jos”.
Asta este exact ceea ce fac oamenii dacă cineva nu urmează mulțimea. Suntem gata să presupunem că ceva nu este în regulă cu ei. Iar în lumea aceasta mereu schimbătoare, este ușor ca oamenii creștini să descopere că merg în direcția opusă a modelor populare. Avem nevoie de ceva demn de încredere pentru a ne ajuta să ne menținem echilibrul spiritual. Care este „piatra noastră otolit”? Este Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Biblie.
Psalmii 119:133 – „Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!”
UN ALT FAPT UIMITOR
Numele cursei Maraton derivă de la orașul Marathon, din Grecia, unde, potrivit unei legende, un alergător localnic a dus la Atena vestea despre victoria Greciei asupra perșilor. Această cursă lungă de peste 26 de mile (42 km) necesită o rezistență fizică extraordinară și o duritate mentală extremă. Recordul actual este puțin peste 2 ore, sub cinci minute pe milă. Creștinii se apropie de sfârșitul unei curse de maraton pentru a ajuta la salvarea lumii. Trebuie să fim perseverenți din punct de vedere spiritual și să ne antrenăm cu seriozitate făcând tot ce putem ca să trecem linia de sosire ca învingători. Și aceasta este o cursă în care câștigăm cu toții o recompensă.