1 Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! –

În grădina mea. Versetul acesta aparţine de drept la capitolul anterior. El este răspunsul lui Solomon la consimţământul la căsătorie al tinerei fete. Mâncaţi, prieteni. Evident cuvinte rostite către oaspeţi la sărbătoarea nunţii.


2 Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –

Adormisem. Aici începe o nouă secţiune. Mireasa povesteşte un vis tulburător. Ea visează că preaiubitul ei a venit la ea noaptea şi datorită unei clipe de zăbavă l-a pierdut. Acesta e asemănător cu visul povestit în cap. 3,1-5, numai că aici accentul este pe tulburare şi nu pe sfârşitul fericit.


3 „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăși?”

Mi-am scos haina. Ea pare să zică: "M-am retras pentru culcare, nu mă tulbura".


4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci.

Gaura zăvorului. [Uşii, KJV]. Cuvântul "uşii" [KJV] este adăugat şi probabil în mod corect. Unii consideră că el a vârât mâna prin fereastra cu zăbrele a casei ei.


5 M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.

M-am sculat. Probabil tot în visul ei.


6 Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

Când îmi vorbea. Putem presupune o expresie de dezamăgire când preaiubitul se îndepărtează. L-am căutat. Probabil tot în visul tulburător.


7 Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.

Mi-am luat măhrama. Evident pentru ca să vadă cine este ea.


8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu, ce-i veți spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –

Fiice ale Ierusalimului. În visul ei se făcea că le opreşte pe fiicele Ierusalimului ca să o ajute să-l găsească pe preaiubitul ei.


9 „Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi așa de fierbinte?” –
10 Iubitul meu este alb și rumen, deosebindu-se din zece mii.

Osebindu-se din zece mii. [Cel mai de seamă din zece mii, KJV]. Un titlu potrivit pentru Hristos (vezi DA 827; MB 79, 100; COL 339).

Descrierea mirelui continuă până la v. 16 şi atinge apogeul prin expresia "fiinţa lui este plină de farmec". Această descriere este deseori îmbinată cu titlul "cel mai de seamă dintre zece mii", când se referă la Hristos (vezi pe lângă referinţele de mai sus Ed 69; 6T 175; CT 67).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10.16AA 275; CH 529; COL 339; CT 67; DA 827; Ed 69; Ev 186, 346; FE 526; MB 69, 79, 100; ML 114; MM 213; PK 321; 6T 175

16�

MB 146


11 Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca niște valuri sunt negre cum e corbul.
12 Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte și odihnindu-se în fața lui plină.
13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini din care curge cea mai aleasă smirnă.
14 Mâinile lui sunt niște inele de aur ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;
15 picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
16 Cerul gurii lui este numai dulceață, și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –