1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

Eu sunt un trandafir din Saron. Împărţirea pe capitole a făcut pe unii să lege v. 1 cu ceea ce urmează. În felul acesta Solomon ar fi cel care vorbeşte în versetul acesta. De aceea, prin aplicaţie spirituală, atât expresia "trandafir din Saron" cât şi expresia "crin din vale" au fost referiri la Hristos. Totuşi, gramatical şi contextual, e mai firesc să se considere versetul acesta ca o declaraţie a miresei. Cuvântul pentru "crin" poate avea atât o formă masculină cât şi una feminină. Aici apare forma feminină, în timp ce forma masculină apare în cap. 2,16; 4,5; 5,13; 6,2.3; 7,2. Forma feminină apare din nou în cap. 2,2, unde se aplică în mod precis la tânăra sulamită. Consideraţii contextuale favorizează de asemenea ideea aceasta. Potrivit ei, mireasa îşi mărturiseşte starea umilă, afirmând că nu se simte în largul ei într-un palat. Ea e doar o floare de câmp.

Cuvântul tradus "trandafir" apare numai aici şi în Isaia 35,1, iar identitatea e nesigură. S-ar putea să fie şofranul, asfodelul sau narcisa. Pare să fie vorba de o floare oarecare de câmp.

"Saron" însemnează literal "o câmpie", "un şes", iar ca nume propriu indică şesul maritim dintre Iope şi muntele Carmel. LXX ia "Saron"-ul de aici ca un titlu generic pentru un câmp deschis.


2 Ca un crin în mijlocul spinilor așa este iubita mea între fete. –

Un crin în mijlocul spinilor. Nu spini care cresc pe plante sau pe copaci, ci plante cu spini. Solomon o asigură pe mireasa sa că toate celelalte femei în comparaţie cu ea sunt ca nişte spini în comparaţie cu o floare frumoasă de câmp.


3 Ca un măr între copacii pădurii așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

Măr. Mireasa întoarce complimentul. Mirele ei, comparat cu alţi bărbaţi, e ca un pom roditor faţă de copacii neroditori ai pădurii.

La umbra lui. Mireasa nu numai că se bucură de umbră, dar şi mănâncă cu mare plăcere din fructe.

Cuvintele acestea au fost luate ca descriind odihna sufletului la umbra iubirii lui Hristos, bucuria comuniunii fericite cu Domnul. Beneficiile unei astfel de comuniuni nu pot fi obţinute de aceia care se odihnesc doar o clipă în prezenţa lui Isus. Prea adesea activităţile aglomerate ale vieţii înlocuiesc perioadele preţioase de comunicare, care sunt atât de importante pentru o creştere sănătoasă în har (vezi 7T 69; Ed 261).


4 El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine.

Casa de ospăţ. Literal, "casă de vin" (vezi la v. 2). Versetul acesta a fost folosit pentru a ilustra mai mult comuniunea cu Hristos (vezi la v. 3; vezi şi COL 206, 207; Ed 261).


5 Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

Întăriţi-mă cu turte de struguri. Aceste turte erau considerate stimulante şi prin urmare folositoare în cazuri de oboseală cronică. Bolnavă de dragostea lui. Mireasa era copleşită total de fiorul noii ei experienţe şi nu putea să găsească imagini potrivite pentru a descrie desfătarea ei extatică.


6 Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

Verset ce nu a fost comentat.


7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –

Vă jur. Versetul acesta e un refren. E repetat în cap. 3,5 şi 8,4. Persoana care vorbeşte e probabil tot mireasa.

Dragostea. [Dragostea mea, KJV]. "Mea" [KJV] este un cuvânt adăugat. "Dragostea" vine de la 'ahabah, o formă feminină care are în vedere iubirea în abstract şi nu iubitul. Este ridicată în slavă afecţiunea curată şi naturală.


8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.

Glasul prea iubitului meu. Versetele 8-17 par să fie o amintire a miresei despre o întâlnire încântătoare de primăvară. Totul este probabil spus în timp ce e îmbrăţiată cu iuvire de soţul ei (vezi v. 6).

Iată-l că vine. Presimţământul sensibil al iubiri discerne de departe apropierea prea iubitului ei care vine în casa ei de la munte.


9 Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.

Se uită pe fereastră. Solomon e prezentat ca uitându-se vesel pe fereastră în căutarea iubitei lui.


10 Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

Verset ce nu a fost comentat.


11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.

A trecut iarna. Versetele 11-13 constituie una din cele mai frumoase descrieri poetice a primăverii scrisă vreodată (vezi Ed 160). Primăvara era partea din an când peregrinii se îndreptau voioşi spre Ierusalim pentru serbarea Paştelui (vezi PP 537, 538).

A încetat ploaia. Ploaia târzie înceta la începutul primăverii (vezi vol. II, p. 109).


12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Turturicii. Ebr. tor, turturea, o specie de porumbel. Tor este onomatopeic, care imită tonul plângător al păsării. Unele specii de turturele sunt migratoare şi venirea lor marchează reîntoarcerea primăverii (vezi Ieremia 8,7).


13 Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

Se pârguiesc roadele în smochin. [Dă smochinele lui verzi, KJV]. Literal, "îşi parfumează smochinele lui necoapte", probabil în sensul că le coace. Viile înflorite. [Viţele cu ciorchini fragezi, KJV]. Literal, "viţele sunt în floare".


14 Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta, plăcută.”

Porumbiţă. [Porumbiţa mea, KJV]. Porumbelul de stânci alege steiurile înalte şi râpele adânci (vezi Ieremia 48,28) ca să-şi facă cuibul şi evită învecinarea cu oamenii. În felul acesta Solomon arată modestia şi sfiala iubitei lui.

Scobiturile prăpăstiilor. [Scări, KJV]. Ebr. madregah, mai bine "locuri prăpăstioase" [KJV], "pereţii stâncilor" ca în Ezechiel 38,20.


15 Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

Prindeţi-vă vulpile. Ce vrea să spună versul acesta şi identitatea celui care vorbeşte sunt chestiuni de ipoteză. Moulton sugerează că mireasa aude pe fraţii ei vorbindu-i sau că ei îl întrerup pe mire, care spune că vrea să-i vadă faţa şi să-i audă glasul. Ei avertizează împotriva vulpilor care vin primăvara distrugând viile care tocmai atunci sunt în floare. Unii consideră că sulamita arată motivele pentru care nu poate răspunde imediat invitaţiei iubitului ei, deoarece are îndatoriri gospodăreşti de îndeplinit. Alţii gândesc că referirea este doar la plăcerea veselă pe care ar avea-o fericiţii îndrăgostiţi urmărind vulpile cele mici în viile pline de parfum.


16 Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.

Prea iubitul meu este al meu. Aceste cuvinte sunt un refren frecvent în această Cântare a cântărilor lui Solomon (vezi cap. 6,3; 7,10). Expresia aceasta ilustrează dragostea delicată dintre Hristos şi poporul Său (vezi MB 100).


17 Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart.

Până la răcoarea zilei. [Până la ivirea zilei, KJV]. Literal, "până când ziua îşi trage sufletul". Referirea poate fi sau la zorii zilei, când se porneşte briza răcoroasă de dimineaţă, sau la începutul serii, când porneşte briza răcoroasă de seară.

Munţii ce ne despart. [Munţii Bether, KJV]. Nu sunt cunoscuţi astfel de munţi. Poate cuvântul redat [KJV] "Bether" ar trebui mai bine să fie tradus. Bether vine dintr-o rădăcină care înseamnă "a tăia în două", prin urmare poate că e vorba de munţi stâncoşi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

37T 69

3.4�

Ed 261

4�

COL 206; 7T 131

11-13�

Ed 160; PP 538

15�

ML 172

16�

MB 100