1 Și îndată, dimineața, preoții de seamă au ținut sfat cu bătrânii și cu scribii și cu întregul consiliu și l-au legat pe Isus și l-au dus și l-au predat lui Pilat.

Îndată. [Judecata din timpul zilei înaintea Sinedriului, Marcu 15,1 = Matei 27,1 = Luca 22,66-71. Comentariu major: Luca].


2 Și Pilat l-a întrebat: Ești tu Împăratul iudeilor? Și, răspunzând, i-a zis: Tu spui.

Pilat L-a întrebat. [Prima judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,2.-5 = Matei 27,2. 11-14 = Luca 23: 1-5 = Ioan 18,28-38. Comentariu major: Luca şi Ioan].


3 Și preoții de seamă l-au acuzat de multe lucruri; dar el nu a răspuns nimic.

El n-a răspuns nimic. Dovezile textuale atestă omiterea (cf. p. 146) acestor cuvinte aici în Marcu.


4 Și Pilat l-a întrebat din nou, spunând: Nu răspunzi nimic? Iată, câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta.
5 Dar Isus, tot nu a răspuns nimic; așa că Pilat se minuna.
6 Și la acea sărbătoare le elibera un prizonier, pe oricare îl doreau.

La fiecare praznic. [La praznicul acela, KJV]. [A doua judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,6-19 = Matei 27,15-31a = Luca 23,13-25 = Ioan 18,39 la 19,16. Comentariu major: Matei şi Ioan].

Le slobozea. Sau, el obişnuia să sloboadă, adică era practica lui obişnuită de a face aşa.


7 Și era unul numit Baraba, legat cu cei care făcuseră insurecție cu el, care au comis crimă în insurecția aceea.
8 Și mulțimea, strigând tare, a început să îl implore să facă cum le-a făcut totdeauna.
9 Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?
10 Fiindcă știa că preoții de seamă îl predaseră din cauza invidiei.
11 Dar preoții de seamă au întărâtat oamenii, ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
12 Și Pilat a răspuns din nou și le-a zis: Ce voiți atunci să îi fac celui pe care îl numiți Împăratul iudeilor?
13 Iar ei au strigat din nou: Crucifică-l!
14 Atunci Pilat le-a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar au strigat și mai tare: Crucifică-l.
15 Și Pilat, voind să mulțumească poporul, le-a eliberat pe Baraba și l-a predat pe Isus, după ce l-a biciuit, să fie crucificat.

A vrut. [Vrând, KJV]. Literal, dorind. Era mai mult decât voinţă din partea lui Pilat; el era doritor să satisfacă poporul, dacă era cu putinţă, ca nu cumva pasiunile lor nestăpânite să ducă la o răscoală.


16 Și soldații l-au dus în sala numită Pretoriu și au adunat întreaga ceată.
17 Și l-au îmbrăcat cu purpură și au împletit o coroană din spini și i-au pus-o pe cap.
18 Și au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor!
19 Și îl băteau peste cap cu o trestie și îl scuipau; și, plecându-și genunchii, i se închinau.
20 Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui; și l-au dus afară ca să îl crucifice.

L-au dus. [Răstignirea, Marcu 15,20-41 = Matei 27,31b-56 = Luca 23,26-49 = Ioan 19,17-

37. Comentariu major: Matei şi Ioan].


21 Și au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru și Rufus, ca să îi poarte crucea.

Tatăl lui. Numai Marcu relatează aceasta.


22 Și l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul Căpățânii.
23 Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a primit.
24 Și după ce l-au crucificat, și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți peste ele, ce să ia fiecare.
25 Și era ora a treia și l-au crucificat.
26 Și inscripția acuzației sale a fost scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
27 Și cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta și celălalt la stânga lui.
28 Și s-a împlinit scriptura care spune: Și a fost numărat cu călcătorii de lege.

Scriptura. O citare din Isaia 53,12. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui citat din Isaia. Totuşi este neîndoielnic în Luca 22,37.


29 Și cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-și capetele și spunând: Aha, tu care distrugi templul și în trei zile îl zidești,
30 Salvează-te pe tine însuți și coboară de pe cruce!
31 La fel și preoții de seamă, batjocorind, spuneau între ei împreună cu scribii: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva;
32 Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem și să credem. Și cei care erau crucificați cu el îl ocărau.
33 Și când a venit ora șase, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ora nouă.
34 Și la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
35 Și unii dintre cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Iată, cheamă pe Ilie.
36 Și unul a alergat și a umplut un burete cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea, spunând: Lăsați-l; să vedem dacă va veni Ilie să îl ia jos.
37 Și Isus a strigat cu voce tare și și-a dat duhul.

Şi-a dat duhul. Literal, a expira (vezi la Matei 27,50).


38 Și perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39 Și centurionul care stătea înaintea lui în picioare, văzând că astfel a strigat și și-a dat duhul, a spus: Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu.
40 Iar acolo erau și femei privind de departe, printre care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel mic și al lui Iose și Salome;

Maria, mama. Nu se ştie nimic altceva de această Marie, decât menţiunea făcută despre ea de diferiţi scriitori ai Evangheliei în legătură cu moartea, îngroparea şi învierea lui Isus. Unii au identificat-o cu Maria, soţia lui Cleopa (vezi la Ioan 19,25; cf. la Marcu 3,18).

Salome. Comparaţia cu Matei 27,56 lasă să se înţeleagă că Salomea era probabil mama lui Iacov şi a lui Ioan, fii lui Zebedei. De asemenea, s-a sugerat că ea era o soră a Mariei, mama lui Isus (vezi la Ioan 19,25).


41 (Care de asemenea, când era el în Galileea, îl urmau și îl serveau); și multe alte femei care s-au urcat cu el la Ierusalim.
42 Și acum, făcându-se seară pentru că era pregătirea, care este ziua dinaintea sabatului,

Pregătirii. [Înmormântarea, Marcu 15,42-47 = Matei 27,57-61 =Luca 23,50-56 = Ioan 19,38-

42. Comentariu major: Matei şi Marcu. Vezi harta p. 225 ; diagrama 8,9, p. 232, 233]. Gr. paraskeue, pregătire, un cuvânt pe care uzanţa iudaică în NT probabil îl aplică fie la ziua care precede ziua de Sabat, fie la ziua care precede o zi de sărbătoare, vezi p. 107.

Ziua dinaintea Sabatului. Acesta era sabatul săptămânal (vezi note adiţionale la Matei 26, nota 1). Afirmaţia precisă a lui Marcu, luată împreună cu succesiunea zilelor din Luca 23,54 la 24,1, certifică dincolo de orice posibilitate de îndoială că vineri a fost ziua răstignirii.


43 Iosif din Arimateea, un consilier demn de cinste care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cutezător la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
44 Și Pilat s-a minunat că era deja mort; și chemând centurionul, l-a întrebat dacă era mort de ceva timp.
45 Și când a aflat aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul.

Trupul. Gr. ptoma, cadavrul, însemnând numai un trup mort. Aceasta este unica apariţie a lui ptoma în NT. Cuvântul grec obişnuit pentru trup este soma (vezi Matei 27,59; Luca 23,52; Ioan 19,40).


46 Și a cumpărat in subțire și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt care era tăiat într-o stâncă și a rostogolit o piatră peste ușa mormântului.
47 Și Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, priveau unde era pus.

Se uitau. Textul grec lasă să se înţeleagă că femeile au observat cu atenţie îngroparea lui Isus, plănuind să îmbălsămeze trupul Lui, după ce vor fi fost trecute orele sacre ale sabatului(vezi Luca 23,55 la 24,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–20 DA 723–740 2, 4, 5 DA 726

9 DA 733

16–19 DA 734

20–38 DA 741–757

26 EW 179

31 SR 222

31, 32 DA 749

32 EW 179

34 COL 196; SR 226

44 DA 773